7,296 matches
-
N-o mai leagă nimic de viață... Mi-e teamă să nu... De l-ar fi avut, măcar, pe Ștefan... mormăie pentru sine după un timp de tăcere. Îmi... îmi pare rău, bolborosește Ștefan... Știi și tu... Hărțuit... Mereu plecat... Chinuit... Ne-am înstrăinat... De l-ar avea pe Ștefan! Numai tu Ștefane! îl scutură Țamblac. Numai tu! Ioane... În toți anii aiștea... de ce nu mi-ai vorbit? Ce știam eu despre Maria?... De știam... aș fi înțeles-o altfel... Negrăit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
năsipul mării... Nici nu-i încape pământul Moldovei!" se plânge Juga. Da' sub pământ n-au loc?! sare Șendrea. Mă tem să nu ne lase cu ochii în soare, singuri-singurei, cugetă Stanciu. E ceva sigur pe lumea aiasta? cugetă Ștefan chinuit de gândurile sale. Trag nădejdea... Mă gândesc în fel și chip... Dar vor veni! De frică! Nu de dragul tractatelor și nici a sacrelor jurăminte. De frică! Și ei dârdâie de spaima otomanilor, ca și noi. Prea bine știu: de cade
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
i-o taie de zici că-i ferestrău nu alta, izbucnește Cupcici într-un hohot drăcesc de fericire, închipuindu-și ferăstrăul făcându-și treaba. Aveți cunoștință?... De aiastă sculă aș fi tare pohticios s-o târgui. Prost ești, mă! îl chinuie Alexa scormonindu-l. Nu să există lăcată să nu-și afle cheia. Pentru câte o fâșneață cu năbădăi s-or făcut răzbele și nu s-o putea meșteri o flecușteață de cheiță s-o închidă și s-o deschidă de parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rău! se alătură Luca Arbore. În viață! În moarte! Împreună! hotărăște Stanciu. Ștefan, luminat, cu ochii ce-i jucau în lacrimi: Nici unu'?... Nici unu'?... Vă... vă mulțumesc pentru credință! Și... și vă rog să mă iertați de v-am chinuit... Și v-am greșit! Iertați-mă! Nu... nu vă pot răsplăti credința, cu nimic nu vă pot răsplăti... Eu nu vă pot făgădui Împărăția Cerurilor... Cel mult poate... "cămeșa morții"... Iertați-mă... Să ne ierte Dumnăzău, grăiesc boierii și ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
morții"... Și... și i-au umplut capul cu paie! strigă Ștefan, pătimaș. Și l-au dat la sare, să nu se-mpută! Și l-au înfipt în suliță, și l-au dat în târg... l-au dat... Ștefane... de ce te chinui? Ștefan, cu ochii pierduți în gol, obsedat, îngână: Dacă nu te lași... și nu te lași... și nu te lași... Dacă lupți... și lupți... Termopile, șoptește Țamblac. Ce tot spui? Mă gândeam... Ștefan duce mâna la falcă, o freacă ușor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
toate aiestea?! Eu! Eu sunt de vină! Multora le-am rămas dator c-o viață. N-aveau decât una... Mă mustră cugetul. De-aș putea răscumpăra sângele, lacrimile... Am sacrificat tot. Am... am... Nici Dunărea nu mă mai spală... Mă chinuie întrebarea: a meritat sacrificiul? Așa-așa! se dezlănțuie Daniil. Răsucește cuțâtu'! Mai tare! Mai adânc!... M-or blăstăma măicuțele... Și vădanele... Și fătucile nelumite... Și pruncii ce se tot uită în susul drumului: "Și taica nu mai vine"... spune el gâtuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
scărpinat în creștet. Da! Spune! Orice! Spune!... O daltă mi-ar face trebuință... și o ridică de jos dintre sfărmături, o răsucește pe-o parte, pe alta. Iaca, s-a tocit... s-a și știrbit într-un colț, săraca... Mă chinui rău... Cu ce să înalț ditai altarul? Ooo!! Numai atâta?! și Ștefan îi pune mâna pe umăr și-i simte osul sub rasă. O să-ți trimit o daltă, o duzină de dălți și dăltițe să-ți termini altarul de jertfă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
că trebuie să fie vorba de una din clădirile dezmembratului Conservator, o casă masivă, arhaică, tipică Clujului copilăriei mele. Un fel de mănăstire muzicală, cel puțin pe dinăuntru, judecând după chilia austeră în care nimerisem și în care mă văd chinuindu-mă și chinuind pianul. Dar în care văd, mai ales, pereții aceia de un alb atât de proaspăt, parcă de abia zugrăviți (cum să fi nimerit clapele când eu mă uitam la pereți!), în care simt - până astăzi - ceea ce simțim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fie vorba de una din clădirile dezmembratului Conservator, o casă masivă, arhaică, tipică Clujului copilăriei mele. Un fel de mănăstire muzicală, cel puțin pe dinăuntru, judecând după chilia austeră în care nimerisem și în care mă văd chinuindu-mă și chinuind pianul. Dar în care văd, mai ales, pereții aceia de un alb atât de proaspăt, parcă de abia zugrăviți (cum să fi nimerit clapele când eu mă uitam la pereți!), în care simt - până astăzi - ceea ce simțim de obicei în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
gură: „între două nu te plouă”. De câte ori folosesc această expresie simpatică îmi amintesc de el (căci de la el cred că am și învățat-o), de vecinul acela care ne-a mai fost vecin doar puțină vreme. A murit curând, desigur chinuindu-se, singur, cum moare orice om, dar din cauza „scenei de la poartă” și a spiritualei zicale emisă în acea împrejurare, am rămas cu impresia că a murit vesel, parcă glumind. * Secvență. În prima toamnă bucureșteană, mergând la facultate, pe jos, străbătând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pus, lipsa de maturitate, de „realism”. Cu toată funcția lui, sau tocmai din cauza ei, nu m-a putut ajuta practic, cu nimic, facilitându-mi doar o audiență la cinematograf-UTC unde o tânără și - trebuie să recunosc - drăguță activistă m-a chinuit ca pe hoții de cai să spun cine a intervenit pentru mine. Nu l-am dat de gol pe unchiul și am plecat, firește, fără nici un rezultat, audiența propriu-zisă neavând, de fapt, loc, totul rezumându-se la acel interogatoriu șoptit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Nicicând organismul meu nu a semănat mai mult cu un burete și nu a absorbit cu atâta voluptate respectivul lichid. Un duh al pădurii a făcut posibil, din bunătate, acest episod de neuitat din biografia unui tânăr profesor de țară chinuit de arșița unei după-amieze de vară. * În primăvara lui 1964, după terminarea orelor (se învăța după-amiaza, eram amândoi profesori la școala din Gruiu), o conduceam, aproape în fiecare seară, pe Doina, acasă, la Snagov. Un drum de vreo patru-cinci kilometri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sau perimetre (cel de lângă Piața Matache, unde se afla, pe atunci, un laborator de analize medicale), asupra cărora mi-am proiectat disperarea, apoi bucuria. Urmele acestor proiecții nu s-au șters de tot nici până azi. Doamne, cum ne-a chinuit pe toți omul acela lacom, deja îmbogățit în ciuda mediocrității sale (fusesem împreună cu tata, care m-a ajutat mult și în acea perioadă, la el acasă, intrasem în apartamentul lui sufocat parcă de lucruri și situat în una din cele mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
avut această monstruozitate numită junglă? Dacă ar exista Dumnezeu, ar mai purta oare animalele jugul necesității de a ucide? Ar mai îngheța măcar o singură vrabie iarna? Ar mai tremura iepurașii zi de zi, clipă de clipă? S-ar mai chinui mielul, simbolul lui Hristos, mielul acela moale ca o cârpă, din care țiganul escroc făcuse obiectul „muncii” sale? Ar mai mieuna atât de jalnic, dis-de-dimineață, în spațiul dintre două blocuri cufundate în tăcere și indiferență, pisoiul acela abandonat? — Liniștește-te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
pe drum mergea, îl băteau și-L junghiau Când El Crucea o purta. Cu Maică-Sa se întâlnea Iară ea când îl văzu La picioare îi căzu Și cu glasul lăcrimat, Suspinând a cuvântat: „O, Preadulce Fiul meu, Cât Te chinuiești de greu, Tu pe oameni îi iubești, La ei milă nu găsești, Pentru ei pătimești foarte, Iară ei Te duc la moarte.” Și cum stă și cuvânta Și la Iisus se uită. Și Iisus din nou pornea, Iar pe urma
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
picioare I le prind, Cu putere I le-ntind, Cuie mari le potrivesc Și pe Cruce-L pironesc, Apoi Crucea o înaltă, într-o groapă o așează, Rănile s-au deschis tare, Curge Sânge tot la vale. Iisus greu se chinuiește, Setea-L arde și-L muncește. Dar cu ce L-au adăpat? Fiere și oțet I-au dat. Dar dușmanii n-aveau pace Văzând că Iisus tace, Nu Se tânguie, nu plânge, Măcar că-I scăldat în Sânge. Toți îi trec
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
rău pornită, Dorea să se potolească, Suflet Trist 2006 Și văzând că nu-nteleg, S-a lăsat că un Mielușel. Și-au pornit asupra Lui, Cu tot felul de minciuni, Acum să plătească, Ca să-l răstignească, Vazandu-l pe Cruce, Chinuindu-se amar, A strigat între tâlhari : -Mi-e sete de dreptate, Nu de urâte fapte ! Și multe minciuni s-au aflat, Și natura s-a-ntristat, De Mielul nevinovat. Astăzi lumea e grăbita, Nu le pasă ce se-ntâmplă, Mergi pe
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
cu vărul Gheorghe la sărbătorile Crăciunului, eram elev la seminar, purtam uniformă, și am surprins în ochii mamei Ileana o suferință și o ciudă cumplită, pentru că eu aveam condiții așa de bune pentru dezvoltare, iar băiatul ei era așa de chinuit și de umilit. După terminarea războiului, vărul Ghoerghe și-a adus aminte de ce învățase la turnătorie, a adunat metale de la motoarele avioanele căzute, le-a topit și a turnat vase de bucătărie, ceaune, cratițe, chiar și linguri, din duraluminiul pe
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
noembrie, trebuia să se prezinte la Școala de Ofițeri de Rezervă din Ploiești pentru efectuarea stagiului militar. În cadrul examenului de admitere la seminar ni s-a dat spre rezolvare o problemă foarte încurcată pentru ceea ce știam noi atunci. M-am chinuit, dar am rezolvat-o fără greșală. Colegul meu de bancă, da la teza de aritmetică, pe care nu-l cunoșteam, a copiat de la mine tot ce am scris. Profesorul Apriotesei, supraveghetor ls examen, mi-a zis: „Crezi că dacă ai
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Părintele Victor Vedeanu de la Ițcani adevărata cauză a divorțului, și mi-am retras demisia din cler și am plecat la parohia Volovăț de lângă Rădăuți. Introdus în servici la parohia Volovăț, am locuit la casa parohială împreună cu familia părintelui Rinaldo Vasiliu. Chinuit de situația mea familială, am făcut însemnări aproape zilnice. Pentru ca cei ce vor citi să aibă o icoană fidelă a ceea ce a fost în sufletul meu, transcriu aici câteva pagini scrise sub apăsarea sufletească de atunci. ÎNSEMNĂRI ZILNICE Volovăț
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pentru masă părintelui Vasiliu ? Ce mai rămâne? Sâmbătă, la ora 16 am plecat spre Volovăț. Duminică, după masă m-am întâlnit iarăși cu „ostașii Domnului”. Luni pe la orele 10,30 am ieșit în sat. Am găsit o bătrânică ce se chinuia să întindă niște sârmă ghimpată ca gard, pentru a nu-i mai strica vitele semănătura din grădină. I-am ajutat până a terminat treaba. 27 iulie 1950. Am aflat că un sectar a fost arestat. Deși obosit, m-am culcat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
eram în rai. Am simțit că trăiesc în rai. Așa o înălțătoare stare sufletească n-am mai avut în viață. L-am simțit pe Dumnezeu Creatorul. I-am simțit măreția, m-a copleșit bunătatea, dărnicia, iubirea Celui care Și- a chinuit Fiul pentru a ne ferici cu iubirea lui de oameni. Atunci am simțit că fără Hristos nu se poate face nimic, că împreună cu Hristos putem trece prin moarte și tot revenim la viață. Cred că sunt puțini muritori care pot
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
iar apoi au început a se schimba câte unul rămânând la masă în fața mea, în spatele farului, iar celălalt se retrăgea în altă cameră. N-am fost lăsat deloc să închid ochii, să ațipesc. Trei zile și trei nopți am fost chinuit în felul acesta, pus să scriu, apoi ei rupeau ceea ce era scris și eram pus să scriu iarăși, terorizat cu farul pus în ochi și n-am fost lăsat singur, și n-am fost lăsat să dorm nici câteva minute
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
publicării lui Stancu și Istrati. Te las, mon cœur, gândind mult „la ochii tăi fără secret, fără limite”. Je t’aime, René. Stockholm, 30 octombrie 1974 Mon doux, mon tendre, mon miracle! Încă de la începutul acestei săptămâni am fost profund chinuit de afacerile mele editoriale. M-am confruntat cu marile edituri suedeze care mi-au furat - cu toate regulile elementare ale onestității comerciale - drepturile asupra autorului flamand Louis-Paul Boon, despre care ți-am vorbit. Cum cunoști bine caracterul meu combativ, îți
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
era devotat partidului, avea și ceva inteligență nativă, familia nu era pe primul plan, voia o carieră și punea interesele partidului mai presus de propria persoană. Comunismul este prezentat în această carte prin experiența de viață a unui om simplu, chinuit de lipsuri, dar fericit pentru că a fost recrutat de către serviciul de cadre al partidului. Acțiunea cărții se petrece în ultimii cinci ani ai comunismului (1984 - 1989), ani marcați de multe lipsuri, de profunde dezamăgiri și de revolte individuale înăbușite în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]