7,252 matches
-
lui Mihai Apafi I care este ales principe, la Târgu Mureș, în 16 septembrie 1661. Târgul Dumbrăveni devine reședința domneasca. Dar domnia lui Mihai Apafi I nu este de bun augur deoarece ”era mai bun de popa decât de principe” (cronicarul Mihai Cserei). Îi plăcea vinul, bea o vadra de opt cupe pe zi și avea ”pasiunea de a drege mereu oroloage”. La 27 noiembrie 1685 Mihai Apafi I semnează la Dumbrăveni, împreună cu Antidie Dunot, trimisiul împăratului Austriei, un tratat prin
Dumbrăveni () [Corola-website/Science/297090_a_298419]
-
principele Transilvaniei, datată la 5 august 1558, în care scutește locuitorii orașului de biruri în afara birurilor cuvenite Înaltei Porți otomane. Construirea cetății Mikó începe la 26 aprilie 1623 din ordinul lui Francisc Mikó (1585-1635), consilier al principelui Gabriel Bethlen, diplomat, cronicar, căpitan al scaunului Ciuc. Cetatea este reconstruită în forma actuală între anii 1714-1716 sub conducerea generalului imperial contele Stephan Steinwille, eveniment atestat și de inscripția în piatră așezată deasupra porții de intrare a cetății. </br> La Șumuleu din anul 1630
Miercurea Ciuc () [Corola-website/Science/297101_a_298430]
-
de Dac, aprinzându-și nestemata „în limpezimile zborului de săgeți“ («Dacul» - "ibid.," p. 73), de Descălecător, „pornind la vânătoare“ când soarele i s-a părut «un cap de zimbru» ("Descălecătorul" - "ibid"., p. 75), de Ctitor-de-Mânăstiri, de Tipăritor-de-Bucoavne, de Zidar-de-Argeș, de Cronicar, de Moț, ori de icoanele domnilor / „regilor“ fundamentali ai Daciei / Dacoromâniei Nord-Dunărene: Basarab, Țepeș, întruchipare a înaltului spirit justițiar valah peste ultima jumătate de mileniu (cf. "Țepeș" - "ibid"., p. 81), Ștefan cel Mare, Ioan Vodă, de icoanele sfinților-cărturari: Popa Ion
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
vremii pentru o astfel de demnitate. Bogdan avea să fie asasinat, la 15 octombrie 1451, la Reuseni, de către fratele său vitreg Petru, alt fiu nelegitim al lui Alexandru cel Bun și care va domni ulterior sub numele de Petru Aron. Cronicarul polonez Jan Długosz relata astfel scena: „Un oarecare Petru, care pretindea că are drept la domnia Moldovei și se înțelesese cu Alexandru ca să împărțească toate deopotrivă, alegând prilejul când Bogdan, poftit la țară, la un unchi de frate al aceluiași
Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/297119_a_298448]
-
mai vechi societăți de pe teritoriul Europei. Conform istoriografiei Bulgariei, redată și de Encyclopædia Britannica, doar trei principale grupuri vechi au populat Bulgaria actuală : tracii (care conform acestei istoriografii nu au fost decât slab și marginal elenizați și romanizați, în ciuda relatărilor cronicarilor Theofilact din Simocatta, în "Istoriile" sale, sau Teofan Mărturisitorul în "Cronografia" sa și a studiilor istoricilor Constantin Jirecek, Thede Kahl sau Jernej Kopitar), apoi slavii sudici și însfârșit Proto-bulgarii. Tracii trăiau împărțiți în diferite triburi până când regele Teres le-a
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
numită și "bercelek"), dar mai recent experții consideră că era un grup al populației alane (populație scito-sarmată, vorbitoare de dialect iranic). "Barsilii" care au ajuns în Transilvania au fost asimilați de secuii din zona Sovatei. În secolul al VIII-lea, cronicarul armean Moise Chorenați (Movses Khorenatsi/Moses of Chorene) scria că barsilii se aflau într-o zonă a Volgăi numită "Bulgaria neagră", unde se refugiaseră din calea hazarilor. Numele de familie "Maksai" poate că păstrează amintirea unui grup etnic din Mordovia
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
ipoteză ar fi compatibilă cu relatările din , potrivit cărora, secuii se aflau în Câmpia Panonică la venirea ungurilor, ca etnie diferită de a lor, "szék/elő" fiind în acest caz un exonim dat de unguri populației sedentare găsite acolo. Dintre cronicarii arabi și persani care au lăsat informații despre protoungurii de dinainte de strămutarea din spațiul nord-pontic în Pannonia, Ibn Rusta a transmis un detaliu poate semnificativ: printre vecinii "majgharilor" se afla și tribul "asghil" zis și "așkil" ori "eskil". Această populație
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
Györffy și Dezső Paizs au avansat ipoteza că secuii sunt descendenți ai populației kavare musulmane (desprinsă din populația hazarilor) din Bihorul secolului al X-lea. Această ipoteză pleacă de la unica mențiune, "gens Cozar", făcută în cronica sa ("Gesta hungarorum") de cronicarul Anonymus (cca. 1200) în pasajele despre Menumorut. Alte două popoare turcice înrudite au fost în decursul evului mediu în Transilvania conlocuitori ai secuilor, lăsând numeroase urme toponimice păstrate până în prezent: uzii ("uz" este o variantă a denumirii ramurii turcice oğuze
Secui () [Corola-website/Science/297171_a_298500]
-
când a căzut în mâinile arabilor. Malta a devenit implicată în Războaiele Musulmano-Bizantine, și cucerirea ei este strâns legată de , care a început în 827 după trădarea de către amiralul Euphemius a colegilor săi bizantini, acesta cerând Aghlabizilor să invadeze insula. Cronicarul și geograful musulman povestește că, în 870 e.n., după o luptă violentă împotriva bizantinilor, invadatorii Musulmani, în frunte mai întâi cu Halaf al-Hadim, și mai târziu cu Sawada ibn Muhammad, au prădat și au jefuit insula, distrugând cele mai importante
Malta () [Corola-website/Science/297134_a_298463]
-
acestea, prezintă o mare diversitate a veniturilor, măsurată prin indicele Gini. Nu se știe cu exactitate, care este originea cuvântului Chile, dar sunt câteva ipoteze. Abatele Molina, susținea că numele provine de la denumirea unei păsări în limba mapuche. Conform teoriilor cronicarului spaniol din secolul XVII, Diego de Rosales, denumirea teritoriului provine de la coruperea numelui șefului tribului picunche (cacique), numit Tili, care a condus teritoriile văii Aconcagua,în timpul imperiului Inca (sec. XV). Alte teorii avansează ipoteza că numele ar proveni de la cuvântul
Chile () [Corola-website/Science/298085_a_299414]
-
Transilvania avea să rămână generalul Veterani cu 4000 de oameni. După cucerirea Lipovei (în ), Veterani s-a despărțit de Caraffa și a pornit via Lugoj și Caransebeș spre Orșova, ajungând la data de 14/24 august la Cerneți. În cuvintele cronicarului Radu Popescu: La negocierile de la Câmpulung, lui Brâncoveanu i s-au adăugat și fratele domnului, Mihai Cantacuzino și boierul Constantin Bălăceanu. Generalul Veterani a putut fi înduplecat să părăsească țara spre Brașov, în schimbul promisiunii că Șerban Cantacuzino va trimite o
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
Nadar. Monet adusese, printre altele, o pictură reprezentând un peisaj marin din Le Havre. Întrebat asupra titlului tabloului pentru alcătuirea catalogului, el răspunse: "Mettez, Impression: Soleil levant" ("Puneți, Impresie: Răsărit de soare"). În ziua următoare, în revista "Charivari" apare articolul cronicarului de artă Louis Leroy, intitulat "Exposition des Impressionnistes" ("Expoziția Impresioniștilor"). Un cuvânt destinat să facă carieră. Totuși dificultățile provocate de reprezentanții oficiali ai artei nu au încetat. Când, însă, în 1903, Camille Pissarro, patriarhul impresionismului, încetează din viață, toată lumea era
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
stabilirea unei filiații documentate. Cea mai veche persoană despre care familia avea informații mai detaliate este Costache Argetoianu, care a trăit la începutul secolului al XVIII-lea și îl avea socru pe Mihail Cantacuzino, întemeietorul Mănăstirii Sinaia. Despre Costache Argetoianu, cronicarul grec Dapontes scria că era unul dintre boierii cei mai cu vază din Oltenia. Avea mai multe moșii, printre care Argetoaia (de la care se trage numele familiei), Breasta, Ișalnița și Braloștița. Costache Argetoianu a avut un strănepot numit tot Costache
Constantin Argetoianu () [Corola-website/Science/297437_a_298766]
-
că Moravii, Sârbii, Vlahii și Slavii din Iliria au fost botezați în timpul Imparatului Mihail al III-lea în anul 867. Vasile Bulgaroctonul îi menționează pe vlahi într-un „hrisov” din 980 în contextul Vlăhiilor din Peninsula Balcanică. Despre aceasta relatează cronicarul bizantin Kekaumenos (sec. XI). Istoricul Brezeanu consemnează că prima mențiune bizantină a românilor nord-dunăreni sub etnonimul de daci a apărut în Lexiconul Suidas din secolul al X-lea. Lexiconul conține un pasaj: "dacii, care acum se numesc pecenegi" ce se
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
în orașe, în acest caz Larisa, având funcții importante în organizarea lor. Această categorie este esențială în dezvoltarea militară și apoi statală a Tesaliei vlahe. Începând cu 1250, regiunea grecească Thesalia era considerată un stat independentent sub denumirea (dată de cronicarii greci) „Megali Vlahia” („Vlahia Mare”), condusă de clasa militară și negustorească vlahă, ce se baza pe forța păstorilor români de aici, care alcătuiau, după unele estimări, o treime din populația regiunii. Legată de existența „Vlahiei Mari” este și ctitorirea complexului
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
p. 22. "Inscripțiuni de pe manuscripte și cărți vechi din Bucovina", "Partea I. Inscripțiunile de pe manuscriptele și cărțile din districtul Câmpulungului", Editura autorului, Societatea tipografică bucovineană în Cernăuți, Suceava, 1900, II+112 p. 23. "Portretul lui Miron Costin, mare logofăt și cronicar al Moldovei", Academia Română, Institutul de arte grafice "Carol Göbl", București, 1900, cu o stampă, 11 p. 24. "Vartolomei Mazerean", "Condica Mănăstirii Voronețul", "edată de Sim. Fl. Marian", Tipografia societății bucovinene în Cernăuți, Suceava, 1900, II+115 p. 25. "Sărbătorile la
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]
-
mai mare parte a Munteniei și fixează granița de-a lungul limesului Transalutanus. Au loc numeroase atacuri ale carpilor, (un trib de daci liberi) și goților sau poate geților, subiectul este supus multor controverse deoarece, de-a lungul timpului, unii cronicari, în mod voit sau întâmplător (din ignoranță), i-au confundat pe geți cu goții. Primul care a utilizat termenul de "got" ca echivalentul lui "get", a fost împăratul filozof Iulian Apostatul (361-363 e.n.). În secolul IV, echivalența eronată geți-goți a
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]
-
Panonia, dar și prezența unor formațiuni prestatale pe teritoriul fostei colonii romanice, Dacia. La finalul secolului al VII-lea, ungurii sunt opriți din expansiunea lor spre vest la Lechfeld, lângă Augsburg și încep să-și îndrepte atacurile spre estul Tisei. Cronicarul Anonymus al regelui Béla al III-lea prezintă ducatele din acest teritoriu în ordinea în care sunt atacate de către unguri: cel al lui Salanus („țara care se află intre Tisa și Dunăre (...) pana la hotarul rutenilor și polonezilor”), al lui
Descălecatul Țării Românești () [Corola-website/Science/317051_a_318380]
-
a existat cu adevărat, fiind un nobil transilvănean român, care a fost nevoit să se refugieze în Muntenia din cauza persecuțiilor catolicilor. Negru Vodă a mai fost identificat și cu Vladislav al II-lea, iar confuzia aceasta a fost alimentată de cronicarii munteni, care scriau în funcție de cerințele celor ce erau la putere în acea perioadă. Lui Bărbat i-a urmat la domnie Tihomir în preajma anului 1290, iar câțiva ani mai târziu (în preajma lui 1310) Basarab I preia tronul. Astfel, în 1324, situația
Descălecatul Țării Românești () [Corola-website/Science/317051_a_318380]
-
Str. Victoriei nr. 10 (aflată pe Dealul Sasca). Ansamblul Bisericii "Sf. Treime" din Siret a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare și fiind format din 2 obiective: După cum a scris cronicarul Ion Neculce în primă legendă din ""O sama de cuvinte"", prima capitala a Moldovei a fost orașul Siret. Acesta a atribuit lui Dragoș Vodă construcția bisericii, alături de o curte domneasca fortificata pe care primul descălecător ar fi ridicat-o aici
Biserica Sfânta Treime din Siret () [Corola-website/Science/317054_a_318383]
-
în primă legendă din ""O sama de cuvinte"", prima capitala a Moldovei a fost orașul Siret. Acesta a atribuit lui Dragoș Vodă construcția bisericii, alături de o curte domneasca fortificata pe care primul descălecător ar fi ridicat-o aici. După cuvintele cronicarului, ""Dragoș-vodă, așa povestescu oamenii cum că, dacă au descălecat Țară Moldovii, au descălecat târgul Siretiului. Și i-au fost scaonul domnii(i) sale acolo. Și au făcut zamca, cetate de pământ, si in zamca case domnești și lângă zamca biserică
Biserica Sfânta Treime din Siret () [Corola-website/Science/317054_a_318383]
-
murit acasă - să o transmită copiilor acestora; să nu lase loc pentru calomnii, să desființeze duelurile în legătura cu aceasta, să desființeze și fierul (încins); iar viața cetățenilor să o pună la adăpostul unei păci lipsite de frică (potrivit descrierii cronicarului Georgios Pachymeres). După ce a urcat pe tron, uzurpatorul a început să facă risipă de bani și pământuri, lingușind poporul simplu și mituind nobilimea. El a mărit pronoile și le-a declarat ereditare, făcând, astfel, pasul de la statul centralizat spre fărâmițare
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
1969 cu obținerea Marelui Premiu la Concursul Internațional "Achille Peri" la Reggio Emilia - Italia. Cariera sa artistică urmează o linie ascendentă sigură. Din ce în ce mai solicitat pe scenele lumii, Vasile Martinoiu devine mereu mai cunoscut publicului de pretutindeni, mereu mai apreciat de cronicarii de specialitate. Cele peste treizeci de prezențe pe scena New York City Opera, unde realizează nenumărate creații ce culminează cu rolul lui Tonio din opera „Paiațe” îl făceau pe cronicarul de la New York Times să-l proclame „...unul dintre cei mai buni
Vasile Martinoiu () [Corola-website/Science/317126_a_318455]
-
devine mereu mai cunoscut publicului de pretutindeni, mereu mai apreciat de cronicarii de specialitate. Cele peste treizeci de prezențe pe scena New York City Opera, unde realizează nenumărate creații ce culminează cu rolul lui Tonio din opera „Paiațe” îl făceau pe cronicarul de la New York Times să-l proclame „...unul dintre cei mai buni baritoni”, iar în ianuarie 1969, după premiera mondială a operei Stiffelio, de G. Verdi, din a cărei distribuție face parte, în Gazeta di Parma putem citi aceste cuvinte: „Martinoiu
Vasile Martinoiu () [Corola-website/Science/317126_a_318455]
-
Faptul că biserica a fost sfințită abia la 6 decembrie 1499 (de ziua hramului) se datorează faptului că logofătul Ioan Tăutu a trimis cu solie în Polonia în anul 1497, fiind închis la Liov. Despre construcția acestei biserici vorbește și cronicarul Grigore Ureche în "Letopisețul țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron vodă". El spune următoarele: ""Bogdan vodă daca stătu la domnie, gândi să-ș întărească lucrurile
Biserica Sfântul Nicolae din Bălinești () [Corola-website/Science/317167_a_318496]