10,007 matches
-
fel, ne apropiem de spiritul Renașterii, de acele ateliere formidabile În care meșterul sau maestrul sau magistrul era asistat de ucenici ascultători, răbdători ani de zile În a-și Însuși secretele artei, care era, Înainte de toate, o meserie dusă pe culmi; ucenici care nu-și puneau În primul rând problema propriei vanități sau „demnități”, ucenici apți de a parcurge toate etapele formării, apți de fidelitate față de maestru și de principiile pe care acesta le profesa, ucenici care, Încă o dată, nu ridicau
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
puneau În primul rând problema propriei vanități sau „demnități”, ucenici apți de a parcurge toate etapele formării, apți de fidelitate față de maestru și de principiile pe care acesta le profesa, ucenici care, Încă o dată, nu ridicau pe cele mai Înalte culmi originalitatea, ci, tocmai pe dos am putea spune, ani În șir - calfe sigure, de astă dată! -, „arta” de a imita În spiritul modelului unic. Și numai astfel se explică, printre altele, puținătatea temelor esențiale ale picturii Renașterii - Madona cu pruncul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
uneori loc de demnitate, iar aceasta pot s-o Înțeleagă numai cei care au trăit această realitate „imposibilă, absurdă”, care, Însă, ca’ntr-o farsă lugubră sau ca În romanele nevrotice ale genialului Kafka, devine nu numai o „altă realitate”, dar, culmea ironiei, cealaltă „realitate” În care crescusem și pe care o considerasem a conține singurele principii ale valorii și demnității umane devenea tot mai „comică”, dacă nu un simplu vis, o amintire care pălea rapid, se modifica și prindea, uneori, contururi
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la fel de întristat ca și noi de acest fapt, pe care-l semnalează atât în Argument, cât și, în câteva rânduri, pe parcursul lucrării. D-sa începe prin a susține cu argumente serioase că "Eminescu trebuie plasat spre disperarea criticii conservatoare, pe culmile gândirii filosofice moderne". Este vorba de degajarea sensurilor teoriei arheității, care conturează, la o analiză atentă, o ontologie a ontologiilor, de tipul meditației heideggeriene asupra ființei. De altfel, apropierile de Heidegger sunt numeroase și Dl Codreanu le pune în evidență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
76). E de mirare că, sub forma unor concentrate de gând așa dezinvolte, autorul spune lucruri atât de adânci. "Marele merit al Ion Minulescu e că a făcut simbolismul popular. Prin aceasta, el trăda, de fapt simbolismul, care ajunsese pe culme cu ermetismul lui Mallarmé" (p. 12). "Apariția lui Nae Ionescu în cultura română a stat sub semnul oralității și anonimatului. El se identifică abisal cu modul de a fi în lume al civilizației traco-getice. (...) Nae Ionescu a avut norocul memoriei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ce înțelesuri derivate poate da naștere. Incitantă și acidă este și observația ce pornește de la Virgil Nemoianu care "atrăgea atenția că nu spre Moscova se-ndreaptă România actualmente, ci spre Orientul Mijlociu, recte spre Turcia, pe care o abandonasem la 1877. Culmea e că apropierea de Turcia se face spontan, nu numai prin prostituate, ci și economic și "cultural". Nu vin turcii și ne fac pâine? Nu ne invadează muzica turcească la fel ca și cea țigănească?" (p. 186). Obsesia Iui Theodor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Dragomirescu. II. Cât privește numele personajelor, problema a fost deseori invocată. Că între nume și figură e o relație geometrică, e de prisos s-o mai afirmăm. Experiența lui Alecsandri e revelatoare, comicul din această sferă atingând la Caragiale o culme și e cu siguranță scriitorul care a ajuns în privința aceasta la o performanță absolută. Îmbinarea numelui cu prenumele e excepțională. Interesantă este problema raportului dintre literatură și teatru, "teatrul lui Caragiale nu mai este literatură", spune autorul eseului, citându-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Seminarului de la Stuttgart, de corifeii acestuia Ihab Hassan, Malcolm Bradbury, John Barth, Raymond Federman, William Gass. (Aflat acolo, românul Ion Bogdan lefter "s-a arătat nedumerit de un asemenea generic [al seminarului] tocmai când în România postmodernismul se afla pe culme, biruitor..."). Urmează Hipermodernismul "o radicalizare a modernismului", "o formă de divizare în sânul postmodernismului" și Para-modernismul, care "nu pretinde o depășire a modernismului, ci are în vedere efectele văzute și nevăzute ale acestuia". Nașterea conceptului de transmodernism ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a seminarului, Heide Ziegler, a optat pentru titlul Sfârșitul postmodernismului, având probabil consimțământul principalilor participanți, mai puțin al românului Ion Bogdan Lefter, care s-a arătat vădit nedumerit de un asemenea generic, tocmai când în România postmodernismul se afla pe culme, biruitor și din punctul de vedere al puterii politice. (...) optzecistul nostru a rămas și azi un împătimit ideolog al postmodernismului 11 ca semn al încremenirii în proiect" (p. 138, n.ed., L.C.). [...] vom putea defini și astfel transmodernismul, ca fiind tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
doua, a clasicizării când se cercetează fenomenul cu cărți, lucrări de doctorat etc. Și totuși, iată că ideologii postmodernismului îi cântă acum prohodul (seminarul de la Stuttgart, din anul 1991 a fost consacrat acestui fenomen, care la noi se afla pe culme). Chiar teoreticianul Gianni Vattimo își reconsideră poziția, afirmând că arta nu moare ci e într-un continuu amurg și că omul nu poate trăi singur, fără Dumnezeu. În replică la teoria neantului postmodernist, Theodor Codreanu se întreabă cum e posibilă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
din cea mai controversată, și până azi, carte a să, Schimbarea la față a României. Tânărul Cioran, dur și intolerabil, cu metehnele din veac ale românilor, un popor "fără destin", cu șira spinării prea moale, își lansase strigătul de "pe culmile disperării" legionare, după ce trecuse, cel puțin teoretic, prin "pădurea de fiare" traversând și "mlaștina" cunoștinței "inițiatice". Naționalismul său era verde ca topazul, după porunca vremii, atașat de modelul eroic al Căpitanului, dar și de trufia șovină a vremii, dorindu-și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lucrează sub conducerea gradaților, iar eu jos așezat pe iarbă verde, îmi îndrept gândurile și inima mea spre Domnița vieții mele. Cadrul naturii e aproape fermecător. Soarele mă încălzește. Cerul e senin turburat de câțiva nori. La orizont se profilează culmile munților Vrancei. Undeva mai aproape, în niște plopi înalți de lângă calea ferată ce duce spre Ploești un zbor gălăgios de ciori nu se pot înțelege de la anumite chestiuni. Probabil că s-a ivit gâlceava în mijlocul lor. Sau poate că au
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
pustie, ce rău e să fii singură, nu mă rog decât să vină vacanța, să vin la tine. Ai întâlnit doamna care te-a rugat să o duci în sat. Cum te-ai simțit cu partenera, cred că erai în culmea fericirii. Doamna directoare știe că am fost la tine, i-am spus chiar eu. Nu puteam să ascund un adevăr. În definitiv, m-am dus la bărbat. Ce era să ascund? Doamna e femeie înțelegătoare, nu a avut nimic de
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
care demonstrez tinerei generații că și sub burghezie se dădea atenție activităților practice. Mai am rămase după urgia războiului o fotografie în care am dat peste Un leu și un zlot și o alta unde eu și tu suntem în culmea fericirii. Tu iei Premiul I pe care ți l-ai păstrat în toți anii de școală și eu pe lângă tine cu premiul II și în unii ani cu premiul al III lea. Am reușit ca fiica mea să fie profesoară
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
vedea surorile și nepoții. Duioase și nostalgice aduceri aminte, dintr-un trecut îndepărtat, m-au cuprins. * 25 decembrie 1986, Iași Iubite domnule Mânăstireanu, Cu ocazia Sărbătorilor de iarnă și Anul Nou 1987, cu sănătate și fruntea sus, mereu spre alte culmi, tot mai înalte și senine. Doresc să aud numai de bine. La mulți ani ! Acum trec la altă problemă, care este la ordinea zilei. Problema matrimonială, la vârsta noastră destul de înaintată, este plină de riscuri și neprevăzute. Nici nu putem
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Piatra-Neamt: Abrogat începând cu data de 1 octombrie 2011, conform literei a) a art. 230 din LEGEA nr. 71 din 3 iunie 2011 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 10 iunie 2011. Articolul 591 Este semn de necomunitate când culmea zidului este dreapta și perpendiculara despre peretele de o parte, iar despre cealaltă parte înfățișează un plan înclinat; în acest caz, zidul se presupune că aparține exclusiv proprietarului despre care există planul înclinat.*) --------- *) NOTĂ C.T.C.E. Ș.A. Piatra-Neamt: Abrogat începând cu
CODUL CIVIL din 26 noiembrie 1864 (*actualizat*) actualizat până la data de 1 octombrie 2011. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106055_a_107384]
-
Uite, Doamne, toate ușile cerești mi sau deschis! / Vai, dar cine îmi rotește fruntea peste-abis?... Cine, Doamne?... Cine? ... / Cine-știe-cine / Își tălăzu[i]ește-oceanele de lavă-n mine!...” (Constantin Rotariu, Psalm, IV, 1, 1 februarie 1929, p. 7); „Sat ascuns pe culmi și văi / cu oameni buni, cu oameni răi, / mai scos în lume tainic foc / să-mi cat durere și noroc. Cu miorițe m-ai hrănit / și basme dulci din răsărit, / iar gândul harnic mi l-ai pus / la Dumnezeu și
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
-ntr-o carte, / M-am rugat lui Dumnezeu / Să-mi alunge tot ce-i rău, / Să uit ochii tăi mistere / ale lumii, în tăcere” (Alina Popescu, Ochii tăi, V, 5, 1998, p. 1011); „Pornim spre alte ceruri, visăm la alte culmi, / Dar sunt atât de multe și-abia poți să te-aduni; Sperăm la alte veacuri, pictăm iar idealuri, / Dar sunt prea multe ape și prea puține maluri” (Diana Ivănuță, Fără catarg, VI, 6, 2000, p. 17); „Păcat că trandafirul roșu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
de veci, pornirea imediată. Ora 18,45, în acceleratul Timișoara Galați, pietrele funerare mozaice într-un sistem creștin de relații interconfesionale, biserici ortodoxe și catolice pe vale și pe deal, puterea luminii de primăvară precizează rîpele din ultimul șir de culmi, în partea Cașinului coastele de sud ale văii, umbrele la ora cînd sînt ghizi, Oneștiul crescînd clădiri albe, încolo în vigoare libertatea văzduhului de seară fără om, în gara cu de Chirico Trei fete la țîșnitoare, cu o minge în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
că duc în gol, indiscreții peisagistice, imposibilul naturii noastre, terenuri arate, unele parcele nu, brazde în plan, gunoi de grajd la capătul locului, prin vagoane cer trei copii țigani, largul patru biserici de țară dintr-o privire, Halta Viișoara panoul, culmile ninse ori fîșii de zăpadă, alți doi cerșetori, a scăzut numărul, străbatem repede culoarele, șirurile de garduri de meri perpendiculare, arate alternativ, evidențele au fost vizibile noaptea! limita orașului Tîrgu Ocna stația de benzină, incinta militară în plan depărtat, cimitirul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
de cinci ore și trei sferturi, la personalul Bacău Galați! mă ridic și pierd de trei ori de cinci ori mai mult, convingerea paternității s-a conturat mai întîi în femeie, actul genetic se ignoră în părintele care este bărbat, culmea compătimirii să te plîngi de lipsa de ariditate cînd populezi un deșert, cînd îmbraci deșertul în verdeață, călătoria în relatarea ei și sălii i-ai pus așteptarea pe pardoseală! secvența vigilenților, în număr de trei, videant consules, zici că mergi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
cosași, bătrînul cu trei femei în suită, aleargă după tine, potecă de replici însuflețite în ungurește, Livezi-Ciuc peronul îngrijit, pe rîpă de sute de metri, plaiurile și Depresiunea Ciuc, vizibilă reședința de județ Miercurea-Ciuc, 20 km sud, biserică ortodoxă pe culme, crucile albe strălucesc la capătul de drumeag din stație, mai departe golul, văile, zid nou de piatră, orologiu, călugărul din tren surîde într-acolo, doi însoțitori, boccelele lui, mănăstire ori schit, pocăință în sac și în cenușă, zi de zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
mișcare, apa amniotică lumina, gol-goluț! halta Trotuș pămînt bun, două recolte pe an, vorbeam de ăla cu ceapa și cu morcovul, erau rezervele statului, am auzit despre Năstase! doi copii cerșetori, dislocată de multă vreme seriozitatea malurilor subcarpatice, crucea de pe culmea de Tîrgu Trotuș, relativizarea reperele fixe, nu va fi nici simbolul orografic o cale de înțelegere, polițe semnate în alb de natura veșnic optimistă, restricție de viteză, mișcare analitică de oraș apropiat, Tîrgu Ocna două mărfare, pornește unul, lumina solară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
chinuitor de abstract, inexistența expresiei vizuale din statica permanentei variații a deplasării, transport înecat în accelerație, nocivă orice decelerație, Galbeni oprit în aparență, a și pornit, calculează viteza în suprimarea ei, cerc închis, stările de spirit cedează și ele inițiativa, culme a înșelăciunii! Bacăul întorsură vie a buzăului Nichita, exaltat de semne periurbane, clipirile pe noapte de-a valma, din morminte de lumini pereți de paloare, spațiu la perete gara. Marți, 22 martie, ora 0,10, în sala de așteptare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
greși, spațiul afin cu sensul restrîns la filozofia spațiului, la fel cu celelalte rătăciri valea în îngustimea ei, canton cu steagul, rîul un fir, valuri de ilustrate turistice crestele de brazi, copita oilor pe zăpadă în curtea omului, Ilva Mare culmea cu nor, în comunitate întinderea se lasă tot pe biserică, partea umbrită albul pocnește în brazi, încremenind la ceasul amurg de iarnă, nesiguranță pe coaste măsurătoarea trupului pămîntesc, lanțurile de garduri de stinghii, diezi scheletele de fînar, cimitir în partea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]