7,340 matches
-
VOLIȚIONAL SFERA AXIOLOGICĂ A PERSONALITĂȚII CONFLICT CÂMPUL SUBIECTIV (IDEALUL) Factorii exogeni au valoare de motive. Acestea declanșează mobiluri individuale, ambele realizând o acțiune de tip motivațional din partea persoanei. În această situație, persoana va adopta o atitudine care va conta în deliberarea stărilor sale motivaționale. Pe baza deliberării, ea va lua o decizie, care înseamnă trecerea la acțiunea deschisă, în spațiul social, ca o reacție față de factorii exogeni ai realității externe cu care persoana a venit în contact. Din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
CÂMPUL SUBIECTIV (IDEALUL) Factorii exogeni au valoare de motive. Acestea declanșează mobiluri individuale, ambele realizând o acțiune de tip motivațional din partea persoanei. În această situație, persoana va adopta o atitudine care va conta în deliberarea stărilor sale motivaționale. Pe baza deliberării, ea va lua o decizie, care înseamnă trecerea la acțiunea deschisă, în spațiul social, ca o reacție față de factorii exogeni ai realității externe cu care persoana a venit în contact. Din punct de vedere dinamic, se pot identifica trei câmpuri
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
spațiul social, ca o reacție față de factorii exogeni ai realității externe cu care persoana a venit în contact. Din punct de vedere dinamic, se pot identifica trei câmpuri ale personalității: câmpul motivațional (motive + mobiluri); câmpul atitudinal sau zona discernământului, a deliberării; câmpul volițional (decizie + acțiune). Sensul desfășurării dinamice a comportamentului uman este dinspre câmpul motivațional către câmpul volițional. Între aceste două câmpuri se stabilește o sumă de forțe ce reprezintă starea de tensiune intrapsihică a personalității. Relația dintre câmpurile motivațional și
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
câmpul volițional. Între aceste două câmpuri se stabilește o sumă de forțe ce reprezintă starea de tensiune intrapsihică a personalității. Relația dintre câmpurile motivațional și, respectiv, volițional este sancționată sau cenzurată în planul atitudinal al discernământului, printr-un proces de deliberare. În situația în care procesul de deliberare este suficient de puternic, dispunând de o logică și o stare de conștiință clare, putem vorbi de un discernământ normal. Dacă deliberarea se face după un model logic defectuos (obsesiv, delirant), sub impulsul
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
stabilește o sumă de forțe ce reprezintă starea de tensiune intrapsihică a personalității. Relația dintre câmpurile motivațional și, respectiv, volițional este sancționată sau cenzurată în planul atitudinal al discernământului, printr-un proces de deliberare. În situația în care procesul de deliberare este suficient de puternic, dispunând de o logică și o stare de conștiință clare, putem vorbi de un discernământ normal. Dacă deliberarea se face după un model logic defectuos (obsesiv, delirant), sub impulsul unor stări afective particulare (euforie, anxietate, depresie
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sau cenzurată în planul atitudinal al discernământului, printr-un proces de deliberare. În situația în care procesul de deliberare este suficient de puternic, dispunând de o logică și o stare de conștiință clare, putem vorbi de un discernământ normal. Dacă deliberarea se face după un model logic defectuos (obsesiv, delirant), sub impulsul unor stări afective particulare (euforie, anxietate, depresie), al unor stări de conștiință alterată (obnubilare, confuzie, stări crepusculare) sau de altă natură (traumatisme, intoxicații, infecții), procesul de discernământ va suferi
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
stărilor sale motivaționale și obligând-o să ia decizii greșite, neconcordante cu motivele, absurde sau cu un grad crescut de periculozitate antisocială, atât pentru sine, cât și pentru societate. În funcție de gradul de modificare, discernământul poate fi atenuat sau complet pierdut. Deliberarea apare ca un proces de analiză simultană a mobilurilor și deciziilor persoanei, ca o punere de acord a acestora în scopul conservării integrității sistemului personalității și pentru elaborarea unei dinamici comportamentale adecvate. Proiecția este procesul prin care personalitatea se eliberează
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
evaluare critică a raportului dintre motive și scop sau dintre intenție și consecințele acțiunii sale. Fiind liber, el acționează conform propriei sale voințe. Din acest motiv, individul răspunde permanent de faptele sale și de consecințele acestor fapte. p. 213 Intenție Deliberare Motivație Acțiune Scop Act Consecințe Răspundere Expertul trebuie să stabilească dacă, în momentul comiterii actului sau a faptei, subiectul era sau nu în deplinătatea facultăților sale mentale. Expertiza trebuie să stabilească, deci, libertatea de decizie a subiectului și consecințele acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
alcoolici, conștient, subit și cu caracter imperativ la obsesivi; suicidul pasional, determinat de presiunea pasiunilor (L. Proal), cu forme: tipul Werther, suicidul în doi (tipul Romeo și Julieta), sinuciderile colective (Tukidides, Tacitus); suicidul comun, cu caracter moral, după o matură deliberare, având motive susținute de rațiune ca valabile; acesta poate fi de următoarele tipuri: sinucideri utilitare (în cazurile de dezonoare, de ruină economică), sinucideri limită, legate de situațiile fără nici o ieșire, cum ar fi: boli cronice, bătrânețe, izolare. Fugile și vagabondajul
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
a orașului, însă, în Italia zilelor noastre, ziarele rămân mijlocul cu cea mai mare putere de acoperire a chestiunilor comunitare. Cititorii ziarelor sunt mai bine informați decât cei care le ignoră, prin urmare sunt și mai pregătiți să participe la deliberările publice. De asemenea, lectura ziarelor denotă interesul cetățeanului pentru problemele comunității din care face parte. Incidența lecturii ziarelor diferă mult de la o regiune la alta”. Iată un alt domeniu în care merită aprofundate cercetările. 5) Participarea la vot Putnam a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și contra, care Îl imobilizează. Steven Pinker povestește cazul unui băiat care petrecea ore Întregi sub duș pentru că nu reușea să se decidă dacă s-a clătit suficient. Se pare că, fără impulsul afectiv, rațiunea se poate consuma Într-o deliberare fără sfârșit. În concluzie, adevărata inteligență, cea care are ca rezultat comportamentul, e un amestec de cunoaștere și afectivitate. Prima are de-a face cu date, iar cea de-a doua, cu valori. Inevitabil, trăim Între ele două. 2 Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
spus, problemele care, conform tradiției, se refereau la voință, concept expulzat din psihologie și pe care acum trebuie să-l recuperăm, Într-o formă nouă. „Vechea voință” era o facultate Înnăscută. „Noua voință” constă În patru abilități dobândite: inhibarea impulsului, deliberarea, decizia, efortul susținut. Când una dintre aceste abilități nu e deprinsă, sau e deprinsă greșit, apar probleme de comportament. Când o persoană nu e În stare să le dobândească, apar patru tipuri de patologii. Am explicat aceasta În Misterul voinței
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
deși au descoperit antecedente de violență. S-au limitat să afirme că, Într-un fel, situația a determinat fapta. Trebuie să distingem trei fenomene diferite: impulsivitatea, compulsia și automatismul. În comportamentul impulsiv există motivația, ideea directoare, conștiința lucidă, Însă lipsește deliberarea. Se trece direct la acțiune, care e involuntară, violentă, neașteptată, absolut necesară, explozivă, de nestăpânit. Nu există luptă internă. Acest tip de comportament poate da naștere la acte violente Împotriva persoanelor și lucrurilor. Impulsivitatea e o caracteristică a temperamentului, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
precum sportivul trebuie să fie pregătit a se supune unei discipline a ordinii și punctualității, nemaicunoscută de alte culturi. Nu ajunge ca fiecare individ să decidă conștient, în fiecare zi, că vrea să muncească, să ajungă la timp, − căci orice deliberare conștientă a acestei reguli ar duce la mai multe excepții decât funcționarea armonioasă a societății ar putea admite, amenințarea și forța nemaifiind suficiente, căci în cadrul sarcinilor diferențiate ale societăților moderne nu mai pot fi îndeplinite decât de oameni liberi. În
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
iar apoi susține întreaga discuție pe situații de practică și teorie politică (de aici reiese probabil opțiunea lui Voegelin pentru dublă natură a actului de a gândi: theoria, sau contemplare care poate produce concluzii de natură propoziționala, si praxis, sau deliberare în vederea acțiunii). În ceea ce privește modul general de abordare, Voegelin pleacă de la distincția dintre "realitatea în sine" și "simbolismul lingvistic" care se aplică termenilor religie și politică. Deosebirea "simbolismului lingvistic" (ce are rădăcini adânci în istoria continentului european) de "realitatea în sine
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
vector al evoluției structurilor existențiale, de la forme prime, naturale, către forme derivate, artificiale, sofisticate. Omului îi este caracteristică tendința de ascundere, de disimulare, de camuflare a adevăratelor porniri prin înlocuirea acestora cu formule socialmente acceptabile, prin sublimarea tendințelor animalice, prin deliberare și deturnarea unor înclinații „nepermise”. Procesul de hominizare s-a realizat printr-un triplu proces de virtualizare: virtualizarea prezentului imediat prin intermediul limbajului (ceea ce nu se putea explicita la nivel comportamental era transferat la nivelul expresiilor lingvistice), virtualizarea actelor fizice prin
[Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
și stilurile de învățare ale grupului cu care lucrează. Din această perspectivă, metodele pentru o învățare activă se pot clasifica: 1. Metode care favorizează înțelegerea conceptelor și ideilor, valorifică experiența proprie a elevilor, dezvoltă competențe de comunicare și relaționare, de deliberare pe plan mental și vizează formarea unei atitudini active (discuția; dezbaterea; rețeaua de discuții; jocul de rol; brainstormingul;). 2. Metode care stimulează gândirea și creativitatea, îi determină pe elevi să caute și să dezvolte soluții pentru diferite probleme, să facă
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Curelea Anica-Adriana () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1146]
-
și un singur elev) - frontală ( întrebarea se adresează întregii clase, iar răspunsurile le dau diferiți elevi) c) Dezbaterea (discuția) se caracterizează printr-un schimb de păreri pe baza unei analize aprofundate asupra unei teme științifice sau practice, încheiat cu anumite deliberări aprobate de către profesor în cadrul unui colectiv de elevi. Eficacitatea metodei conversației necesită conceperea și respectare unor condiții ale întrebărilor și răspunsurilor. Dintre condițiile întrebărilor amintim: * să fie clară și precisă, formulată simplu, sugestiv; * să se refere la materia predată sau
NOŢIUNI DE DIDACTICA CHIMIEI SUPORT PENTRU PREGĂTIREA EXAMENELOR DE DEFINITIVAT, GRADUL II, TITULARIZARE, SUPLINIRE by MARICICA AȘTEFĂNOAEI ELENA IULIANA MANDIUC VASILE SOROHAN () [Corola-publishinghouse/Science/91826_a_107357]
-
înșelată de un anturaj în egală măsură elegant și rafinat, mai mult a petrecut decât a studiat? Nu trebuia oare un sejur mai lung în țară pentru a o înțelege? Pentru a-i formula dorințele reale nu trebuiau oare analizate deliberările divanurilor, în loc de a se limita la a-i înregistra ultimele voturi, adăugându-le comentarii? N-am putea pune la îndoială nici echitatea, nici sinceritatea comisarilor anchetei; au crezut că fac o muncă bună și cinstită; dacă ar mai fi afirmații
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
la câteva zile după moartea d-lui Catargiu închiderea sesiunii extraordinare din 1862, domnitorul își exprima regretul cu privire la această pierdere și la golul ireparabil pe care îl provoca. Mesajul expunea de asemenea nemulțumirea suveranului că adunarea a înlăturat proiectele supuse deliberării ei, între altele legea privind organizarea consiliilor provinciale și a instituțiilor municipale, care trebuia să preceadă neapărat promulgarea legii rurale. Un nou cabinet fu creat în același timp sub președinția d-lui Crețulescu. Începuturile acestui minister fură pașnice, domnul nu
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
interes și la relația dintre interes și disciplină; în acest sens, referindu-se la conceptul de disciplină, filosoful american notează: Acolo unde o activitate cere timp, unde între inițiere și încheierea ei se află numeroase mijloace și obstacole, se cer deliberare și perseverență. Este evident că o foarte mare parte din înțelesul comun al noțiunii de voință este tocmai dispoziția deliberată sau conștientă de a persevera și de a persista într-o desfășurare planificată a acțiunii, în ciuda dificultăților și a solicitărilor
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
Este evident că o foarte mare parte din înțelesul comun al noțiunii de voință este tocmai dispoziția deliberată sau conștientă de a persevera și de a persista într-o desfășurare planificată a acțiunii, în ciuda dificultăților și a solicitărilor contrare 206. Deliberarea și perseverența, ca atribute inerente disciplinei (așa cum o descrie John Dewey), sunt susținute fie de interes, fie de efort; dacă disciplina, ca rezultantă a interesului, este definitorie pentru ființa umană ca produs al efortului, aceasta constituie premisa unei interogări de
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
fi absorbit, cufundat, antrenat de un lucru oarecare. A avea un interes față de ceva înseamnă a fi alertat, a avea grijă și a fi atent 210. Această "capturare" a individului conferă valoare interesului și obiectului interesului, ceea ce are drept efect deliberarea și perseverența, adică disciplina. Să nu uităm că disciplina constituie o trăsătură fundamentală a gândirii, înțeleasă ca relație consecventă între scopuri și resursele disponibile pentru atingerea lor; reflecția pe marginea posibilităților situației concrete, ca și în raport cu posibilitățile viitoare de dezvoltare
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
acea instituție care (fără a fi singura) va amplifica și rafina influența puterii disciplinare sau, dimpotrivă, va oferi elevilor instrumentele gândirii critice, independenței și inovației sociale; iar disciplina va însemna fie control, acceptare și integrare mecanică, fie prevedere, perseverență și deliberare. Plecând de la aceste considerații se pot caracteriza și reformele din domeniul educației, fie ca reforme vizând creșterea controlului și a integrării școlii în dispozitivul disciplinar, fie ca reforme vizând domeniul libertății și al responsabilității profesorilor. Unii gânditori consideră că opțiunea
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
o întrebare pe cât de simplă tot atât de complexă? Specifică materiei vii superior organizate, creativitatea reprezintă o necesitate imperioasă pentru societate. „Creativitatea este materializarea evidentă a potențialului imaginativ uman, este integrarea părții logice în cea intuitivă. Este mai mult decât spontaneitate, este deliberare în aceeași măsură. Este mai mult decât originalitate care poate exprima numai bizarul. Creativitatea înseamnă avantaj, înseamnă schimbare și în aceeași măsură este expresia continuității cu trecutul” - definiție dată creativității de marele psihanalist J.G.Young. Misterul creativității „acest act al
Creativitatea academicianului Ion Bostan, dar divin sau rezultatul unei munci asidue by Lorin Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/83665_a_84990]