7,196 matches
-
unde începe moartea [...]"12. Pentru Fondane, principiul de identitate echivalează cu un pact cu diavolul: "Setea de o cunoaștere tot mai sigură [...] l-a împins pe Aristotel și întreaga istorie a filosofiei științelor să semneze pactul principiului de identitate cu diavolul". Iar Fondane începe să se întrebe dacă Lupasco nu cedează aceleiași tentații. Acest "pact cu diavolul" este profund, căci, pentru Fondane, el înseamnă renunțarea la cunoașterea interioară în numele unei cunoașteri mentale, logice. Diavolul este cel care separă: el ne separă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de o cunoaștere tot mai sigură [...] l-a împins pe Aristotel și întreaga istorie a filosofiei științelor să semneze pactul principiului de identitate cu diavolul". Iar Fondane începe să se întrebe dacă Lupasco nu cedează aceleiași tentații. Acest "pact cu diavolul" este profund, căci, pentru Fondane, el înseamnă renunțarea la cunoașterea interioară în numele unei cunoașteri mentale, logice. Diavolul este cel care separă: el ne separă de noi înșine, catastrofă ontologică pe care doar un poet o poate percepe în adevăratele ei
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
să semneze pactul principiului de identitate cu diavolul". Iar Fondane începe să se întrebe dacă Lupasco nu cedează aceleiași tentații. Acest "pact cu diavolul" este profund, căci, pentru Fondane, el înseamnă renunțarea la cunoașterea interioară în numele unei cunoașteri mentale, logice. Diavolul este cel care separă: el ne separă de noi înșine, catastrofă ontologică pe care doar un poet o poate percepe în adevăratele ei dimensiuni. Fondane prinde însă cu finețe impactul dialecticii lupasciene între identitate și alteritate în procesul actualizării: "Orice
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
și teatrul absurdului 160 Psihanaliza și moartea 166 8. Dumnezeu 173 Orgasmul lui Dumnezeu 173 Dialogul jubilatoriu 176 De la alchimie la religie 179 9. Dialogul întrerupt : Fondane, Lupasco și Cioran 183 Românii din Paris 183 Despre non-contradicție ca pact cu diavolul 186 Ce voia acel Om? 191 10. Abellio și Lupasco Un ideal împărtășit: convertirea științei 195 Raționamentul logic e sigur, dar orb 197 Structura absolută este senară, septenară sau nonară? 201 Abellio, Gonseth și terțul inclus 207 Convertire a științei
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
este stăpîn al trăsnetului; la urma urmei, distrugerea ar putea fi cauzată astăzi de o eroare de computer. În ceea ce privește Binele, acesta a devenit complex, de vreme ce poartă în sine un principiu al Răului, și anume dezbinarea, care este numele însuși al diavolului (din grecescul diabolos: ceea ce dezunește). Trebuie să debarasăm dușmanul de tot ceea ce îl localizează și îl individualizează cu precizie, precum și de orice marcă a ticăloșiei flagrante. Mai mult, ne este foarte greu să recunoaștem dușmanul: dușmanul nu este americanul, nu
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Cavalerii creștini din secolul al XV-lea se îmbrăcau, după câte se pare, în negru, având un dragon brodat pe partea din față a costumului. Aceasta explică de ce țăranii, care asociau negrul cu moartea și forțele răului și dragonul cu diavolul, l-au poreclit Vlad Dracul. Soția sa, mama tânărului Vlad, era domnița Cneaja, descendentă a unei importante familii aristocrate din Moldova. Astfel, născut și educat pentru o perioadă în Transilvania, prințul Vlad a domnit în Valahia, țara sa de origine
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Conceptul de soartă va fi astfel pus de autor în legătură cu fatalismul unui neinițiat în folclor, care vede în lume un întreg furnicar de ființe stranii (Ursitele și Ursitoarele; zânele bune și zânele rele; Partea; Piaza Bună și Piaza Rea; Noroacele, Diavolul și Spiridușul; îngerii și sfinții; Ceasul Rău și Sfânta Cruce; Soarta și Îngerul ursitor; Moartea și Dumnezeu). Toate elementele acestei lumi se îmbină armonios datorită unui sistem închegat de prevederi, ce funcționează pe baza ideii că nu este o falie
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
plânsul prenatal, un lexem cultural larg răspândit, organizat, de regulă, într-o structură relativ stabilă, cu rezonanță puternică. Cea de-a doua subclasă, include textele în care eroul ("făgădașul", "zălogul", "izbânda", "dragul", "nădejdea", "ce ai mai scump") este promis zmeului, diavolului, străinului în schimbul câștigării unei lupte, a obținerii unui permis de liberă trecere sau pentru ieșirea dintr-un impas oarecare. În Făt-Frumos zălogit [Pop-Reteganul], Împăratul Verde pleacă la luptă lăsându-și împărăteasa însărcinată singură. Ca să învingă în luptă, îi face o
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
mic zgomot în lacul de la moară și zărește o femeie frumoasă care se ridică încet în mijlocul apei și-i oferă bogăție și fericire, cerându-i în schimb "ceea ce se va naște în casa ta". În Izbânda [Păun, Angelescu], tatăl promite diavolului: "izbânda" lui de-acasă, fără să știe că era vorba despre fiul său. Când copilul împlinește doisprezece ani, îi zice tatălui său ,,mai am termen de doi ani și plec de la dumneata. Iote ce, dumneata venind pe drum, ai stat
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
locului și-ai mâncat, erai gata să pleci. Ai plecat și-ai venit tot în locu acela. Dă trei ori. Ș-a apărut un om la dumneata și ți-a cerut izbânda. Izbânda eu am fost. Și m-ai dat diavolului. Și io, acum, zâce, mă duc să slujesc diavolului trei ani dă zile. Dac-oi putea să răușăsc, mai vin la dta, dacă nu, îmi pierz capu’". Făt-Frumos și Fata crivățului [Teodorescu] are în centrul său povestea unui împărat prins
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
plecat și-ai venit tot în locu acela. Dă trei ori. Ș-a apărut un om la dumneata și ți-a cerut izbânda. Izbânda eu am fost. Și m-ai dat diavolului. Și io, acum, zâce, mă duc să slujesc diavolului trei ani dă zile. Dac-oi putea să răușăsc, mai vin la dta, dacă nu, îmi pierz capu’". Făt-Frumos și Fata crivățului [Teodorescu] are în centrul său povestea unui împărat prins într-un război cu Crivățul, stăpânul altei împărății, care
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
și luna". Peștele este simbolul apelor, al vieții și al fecundității, precum și al "mesei euharistice" (alături de pâine); "născut în apa botezului, creștinul este adesea comparat cu un peștișor, lumea lăuntrică, întunecată, prin care omul comunică fie cu Dumnezeu, fie cu Diavolul". În Luceafărul de ziuă și Luceafărul de noapte [Ispirescu], unei împărătese i se-nfățișează în vis Dumnezeu, spunându-i că va avea un copil "cum nu se va mai afla pe fața pământului, dacă va mânca din peștele prins de
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
prin menționarea lui nu ca funcție structurală sau semantică, ci ca preluare întâmplătoare pentru contextul basmului a unor elemente de credință, de sugestii, de practică. Se crede că fiecare capătă, la naștere, pe lângă "îngerul ursitor" , și "un duh necurat", un diavol, care se află în luptă cu îngerul; după cum biruiește unul sau altul, omul face fapte bune sau rele. Într-o ordine aleatoare, duhurile rele ar fi: Avestița (duh necurat care chinuiește mama și copilul la naștere, numită și Samca, Aripa
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Samca, Aripa Satanei), Boglodate (dihănii spurcate care vatămă nou-născutul în timpul nopții; moașele, dacă aud vreun zgomot, fac cruce, aprind tămâie și strigă la aceste duhuri să se ducă în lemn și în piatră), Bosorcăi (duhuri necurate care schimbă copiii), Crasnic (diavol rezultat din unirea unei femei cu diavolul, cu înfățișare de purcel, a cărui gestație durează 11 luni), Dracul (schimbă copii), lelele, mândrele, sfintele, Muma Pădurii (chinuie și fură somnul copiilor care sunt scoși din casă înainte de 40 de zile; pe
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
vatămă nou-născutul în timpul nopții; moașele, dacă aud vreun zgomot, fac cruce, aprind tămâie și strigă la aceste duhuri să se ducă în lemn și în piatră), Bosorcăi (duhuri necurate care schimbă copiii), Crasnic (diavol rezultat din unirea unei femei cu diavolul, cu înfățișare de purcel, a cărui gestație durează 11 luni), Dracul (schimbă copii), lelele, mândrele, sfintele, Muma Pădurii (chinuie și fură somnul copiilor care sunt scoși din casă înainte de 40 de zile; pe lumea cealaltă, Muma Pădurii dă fetelor să
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
lor o cărticică manuscrisă, numită Rugăciunea Sf. Arhanghel Mihail, "pe care trebuie s-o scrie numai un om bătrân, căruia Samca n-are' ce-i face". Narațiunile mitologice păstrează motivul "furtului" și al "schimbului" de copii, atribuind această acțiune negativă Diavolului. Încălcarea interdicției de a nu lăsa singur pe întuneric copilul nebotezat duce la schimbarea lui de către Necuratul. Obiceiul de a păstra lampa aprinsă de la nașterea copilului până la botez se explică prin funcția apotropaică a luminii. Copiii înlocuiți, demonici, sunt îndeobște
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
unei noi lumi, personificată prin nașterea unei ființe, nu se poate face la întâmplare. Tradiția simbolică proprie folclorului are un cuvânt greu de spus. Afirmarea primatului cosmologic al apei apare adesea în legendele românești. Umblând pe deasupra apelor infinite, Dumnezeu si Diavolul sunt cei doi arhitecți ai lumii. În toate mitologiile, potopul distruge o lume care devenise irațională. Pământul este conținut de apă. Aerul este reprezentat ca suflare divină, dar mai cu seamă ca vânt. "Nașterea lui este închipuită în felurite moduri
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
închipuită în felurite moduri: a fost făcut de Dumnezeu pentru a rupe pânza țesută de păianjen printre copaci ca oamenii să nu vadă soarele"; "e copil făcut de o fată de împărat, fără bărbat, numai așa din fost creat de Diavol ca să nu-l ardă soarele etc... Este de mai multe feluri: cel al nostru, care poartă norii, vântul turbat și "șoimul", sau vântul de sus, de dincolo de lumea noastră. În Vântul se însoară (Niculiță-Voronca, I], un om își blestemă băiatul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
de urs [Basme năzdrăvane, Frații Grimm] prezintă câteva secvențe din viața unui soldat destinat să poarte o blană de urs șapte ani de zile. El este hărăzit ca de câte ori va băga mâna în buzunar, să scoată un pumn de aur. Diavolul i-a spus soldatului: "să nu te speli, să nu-ți piepteni barba și părul, să nu-ți tai unghiile, să nu-ți faci rugăciunea. Dacă în răstimpul acesta mori, îmi vei aparține; dacă trăiești mai mult de șapte ani
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Scrisă în secolul al VII-lea, lucrarea lui Isidor din Sevilla despre Etimologii avea să influențeze foarte mult scriitorii Evului Mediu. Isidor construiește aici o întreagă listă a diferitelor tipuri de magie care, după părerea autorului, ar presupune conlucrarea cu diavolul. În fapt, această clasificare cuprinde în principal diferite forme de divinație, care în mentalitatea medievală (cel puțin pentru început) nu figurau pe lista delictelor sau a păcatelor grave. Această listă cuprindea: geomanția, hidromanția, aeromanția, piromanția, incantațiile, haruspiciile și auguratul. În
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
maleficum (vrăjitoria); 5) prestigium (iluzia). Reacțiile nu au întârziat să apară din partea unor umaniști precum Sfântul Augustin, Marsilio Ficino etc. Cu această ocazie se prefigurează conturarea a două mari curente de idei: a. Divinația ca formă a magiei presupune invocarea diavolului. Diavolul este cel ce îl ajută pe om să se informeze asupra viitorului sau să îndeplinească alte acte oculte. b. Isprăvile pe care le poate face magia pot fi îndeplinite și de magia naturală. Din acest motiv ea este socotită
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
vrăjitoria); 5) prestigium (iluzia). Reacțiile nu au întârziat să apară din partea unor umaniști precum Sfântul Augustin, Marsilio Ficino etc. Cu această ocazie se prefigurează conturarea a două mari curente de idei: a. Divinația ca formă a magiei presupune invocarea diavolului. Diavolul este cel ce îl ajută pe om să se informeze asupra viitorului sau să îndeplinească alte acte oculte. b. Isprăvile pe care le poate face magia pot fi îndeplinite și de magia naturală. Din acest motiv ea este socotită un
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
moraliștii au condamnat-o și au socotit-o o practică obișnuită a magiei. Judecătorii și inchizitorii, puternic influențați de tratatele de demonologie (de exemplu, Malleus Maleficarum), manifestau mai degrabă o atitudine tolerantă față de divinație câtă vreme nu se dovedeau implicațiile diavolului. În unele situații însă, divinația devenea subiect de neliniște. Așa s-a întâmplat în jurul anului 1320, când procesele necromantice aveau și implicații politice (se plăteau polițe adversarilor). Faima proastă a necromanției în rândul judecătorilor provine atât din practicarea ei, cât
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
și divinația a beneficiat de un tratament mai dur. De reținut este că principalele capete de acuzare ale vrăjitoarelor erau acele fapte (oculte) care prejudiciau comunitatea (foametea, distrugerea recoltelor, seceta, grindina, luarea manei animalelor) și care dovedeau conlucrarea acestora cu Diavolul. Practicile divinatorii reprezentau, așadar, doar preambulul unor practici oculte cu scopuri precise, negative pentru om și societate. Spre deosebire de Evul Mediu, perioada Renașterii s-a caracterizat printr-un paradox formidabil: pe de o parte, procesul vrăjitoarelor a atins apogeul în această
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
culturale și spirituale, epoca modernă ne oferă o imagine neașteptată. Vechile practici divinatorii și magice sunt acum regândite, reconsiderate. Marie-Sylvie Dupont-Bouchat, într-un documentat studiu dedicat magiei și vrăjitoriei în secolul al XIX-lea, scrie despre "vrăjitoria reconsiderată" sau despre "diavolul îmblânzit". Cele două ipostaze ar putea caracteriza sintetic destul de bine lumea modernă tributară progresului tehnic și cuceririlor științei și căreia îi place să se numească raționalistă și eficientă. Dacă rugurile s-au stins și Inchiziția a dispărut, magia și fenomenele
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]