7,173 matches
-
pe conținut. Deasemenea conținutul dialogului este foarte apropiat de subiectul discuțiilor sofiste ale timpurilor: faptul că moralitatea este fictivă și că cel puternic are o dominație înnăscută asupra celui slab. În cadrul capitolului „Despre dialogul Melian” sunt evidențiate argumentele clasice ale diplomației precum amenințarea folosirii forței, stimularea interesului adversarilor, distragerea atenției acestora, intoxicarea lor cu informații false.
Dialogul melian () [Corola-website/Science/306185_a_307514]
-
fost primul diplomat român căruia i-a fost recunoscut statutul de ambasador (reprezentant al unui stat suveran), la 11 septembrie 1878, de către Austro-Ungaria. Personaj al carui rol de formare a statului român modern este devansat de cel deținut pe tărâmul diplomației românești în vremea cuceriri și consolidării independenței naționale, Ion Bălăceanu a urmat în viață un drum sinuos, jalonat de netăgăduite sentimente patriotice, dar și de ambiția propriei deveniri, tributara mediului din care provenea și de care nu s-a putut
Ion Bălăceanu () [Corola-website/Science/306197_a_307526]
-
(n. 26 mai 1939, București) este un politician și fost ministru de externe român. A fost licențiat în Litere la Universitatea București, Facultatea de Filologie, secția engleză. A intrat în diplomație în 1961, parcurgând prin concurs toate gradele, de la atașat (1963) la consilier (1972). A fost translatorul lui Ceaușescu la unele intlniri cu liderii comuniști. Frate cu arhitecta Mariana Celac, Între 28 decembrie 1989 - 28 iunie 1990 a făcut parte din
Sergiu Celac () [Corola-website/Science/306203_a_307532]
-
care alături de fiul său Nicolae Ghica (căsătorit cu Ioana Băleanu, deputat și guvernator al Băncii Naționale a României) a întreprins o expediție africană în Somalia, în 1896. După studii în drept la Iași, Mihail R. Sturdza obține doctoratul în drept internațional. Debutează în diplomație în anul 1913. În 1915, la Berna, i se naște unicul fiu, Ilie-Vlad Sturdza, și el autorul unui interesant volum de memorii. În timpul Primului Război Mondial luptă într-o unitate de artilerie, apoi în calitate de comandant al unei mici unități de blindate. Spre
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
Legiunii Voluntarilor Români, formată din prizonieri ai armatei austro-ungare. După campania din 1919 contra republicii sovietice maghiare a lui Béla Cohen (zis Béla Kun), se retrage temporar din activitatea diplomatică pentru a ocupa funcția de Prefect de Cluj. Revine în diplomație, avansând ierarhic până la nivelul de ministru plenipotentiar cl.II. În 10 octombrie 1939, este rechemat în administrația centrală a ministerului de externe. După lovitura de stat de la 6 septembrie 1940, la cererea lui Horia Sima, este numit ministru de externe
Mihail R. Sturdza () [Corola-website/Science/306204_a_307533]
-
cu alta. Nu era singurul: și poetul August Heinrich Hoffmann von Fallersleben a scris o poezie în care lăuda meritele "Zollverein," și care începea cu o listă de bunuri ce au contribuit la unitatea germană mai mult decât politica și diplomația. Istoricii celui de-al doilea imperiu au privit ulterior căile ferate ca fiind primul indicator al unui stat unit; romancierul patriot, Wilhelm Raabe, scria: „Imperiul German a fost fondat cu construirea primei căi ferate ...” Nu toată lumea a primit "monstrul de
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
soluții la această problemă. În soluția "Kleindeutschland" (Germania Mică), statele germane aveau să fie unite sub conducerea Prusiei; în soluția "Grossdeutschland" (Germania Mare), statele germane aveau să fie unite sub conducerea statului austriac. Această controversă, denumită dualismul german, a dominat diplomația austro-prusacă și viața politică a statelor germane timp de douăzeci de ani. Până în 1859, Wilhelm devenise regent în locul bolnavului său frate Frederic Wilhelm al IV-lea; Helmuth von Moltke cel Bătrân deținea poziția de șef al Statului Major General al
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
Războiul Crimeei din 1854-1855 și Războiul Italian din 1859 au dezechilibrat relațiile între Regatul Unit, Franța, Austria și Rusia. Ca urmare a acestui dezechilibru, convergența dintre reorganizarea operațională a lui von Moltke, restructurarea armatei de către von Roon și Wilhelm, și diplomația lui Bismarck au influențat restructurarea echilibrului de forțe la nivel european. Agendele lor combinate au făcut din Prusia principala putere germană printr-o combinație de victorii diplomatice în politica externă, susținute de posibila utilizare a forței militare prusace și moderarea
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
să își irosească resursele militare pe două fronturi în Războiul Austro-Prusac (1866); și temerile francezilor de a fi înconjurați de Hohenzollerni i-a determinat să declare război Prusiei, ceea ce a avut ca rezultat Războiul Franco-Prusac (1870-71). Printr-o combinație între diplomația și conducerea politică a lui Bismarck, reorganizarea militară a lui von Roon și strategia militară a lui Moltke, Prusia a ieșit din perioada de dualism german ca statul ce putea să reprezinte și să protejeze cu cea mai mare credibilitate
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
al Societății Scriitorilor din Oltenia și vicepreședinte al Uniunii Epigramiștilor din România, președinte al Cenaclului Epigramiștilor Olteni - membru fondator al Cenaclului și revistei acestuia „"Cugetul"”, membru fondator al Asociației Culturale ”Prietenii lui Eminescu” din Oltenia. Îndeplinește funcția de director imagine-promovare diplomație memorialistică al revistei „Rațiunea” și este colaborator permanent la revista „Pro Europa”. Este membru al Asociației Ambasadorilor și Diplomaților de Carieră din România (AADCR); Președinte de Onoare al Asociației Cultul Eroilor - filiala județului Dolj. În perioada 1981 - 1987 a fost
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
Din amintirile Craiovei, Lumini de amurg, Dramă la mânăstire", 3 aprilie 2005; · Florea Dumitrescu: "Prin China milenară și misterioasă" - Cuvânt înainte, 2005; · Marian Barbu, "Originalitatea, dincolo de asimilare", "Sub sabia timpului", rev. Rațiunea, septembrie 2005; · Maria Ionică, dr. în științe: “"Culisele Diplomației româno-franceză"”(Din însemnările unui ambasador român la Paris, 2 vol.) Rațiunea, pg. 116-118 (2006); · Marian Barbu, “"Trăind printre cărți"”, vol. IV (2006); · Emil Lăzărescu: “"Respectul față de tradiții și înaintași dau forță viitorului"”, Rațiunea pg. 122-124 (2006); · Nicolae Dragoș: “"Monografia comunei
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
de la Vladivostok. Între timp, în 1867, costurile dezvoltării regiunii Amur-Ussuri și necesitatea păstrării balanerilor a impus Rusiei vânzarea către Statele Unite a regiunii Alaska. Ca o parte a scopurilor politicii externe în Europa a regimului, Rusia a acordat un sprijin limitat diplomației antiaustrice a Franței. Alianța slabă franco-rusă s-a răcit în momentul în care Franța a sprijinit răscoala poloneză împotriva stăpânirii rusești din 1863. După acest moment, Rusia s-a apropiat mai mult de Prusia, aprobând unificarea statelor germane în schimbul revizuirii
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
mare impas în războiul cu otomanii. În acest război au intervenit de partea rușilor și sârbilor și trupele române sub conducerea pricepelui Carol I. După aproximativ un an de lupte, rușii erau sub zidurile Istambulului, iar tucii s-au predat. Diplomații naționaliști și generalii ruși l-au convins pe tarul Alexandru al II-lea să-i forțeze pe otomani să semneze Tratatul de la San Stefano din martie 1878, prin care era creată o Bulgarie independentă, care se întindea în tot sud-vestul
Istoria Rusiei, 1855-1892 () [Corola-website/Science/304730_a_306059]
-
și ușoară, tunuri de artilerie, mușchetari și o trupă de recunoaștere (pionieri).Trupele sale militare erau antrenate și în perioadele de pace, prin acțiuni de vânătoare.În multe ciocniri militare participă personal la luptă, dând dovadă de iscusință și curaj.Diplomația lui consta în tratarea cu mărinimie a adversarului învins, cu scopul de a-l câștiga ca aliat. Cu aceeași diplomație încheie căsătorii, asigurându-și aliați puternici .De partea raipuților, adversarii lui Akbar, erau conducătorul rana Udai Singh (reg. 1537-1572) și
Jalaluddin Muhammad Akbar () [Corola-website/Science/304765_a_306094]
-
de pace, prin acțiuni de vânătoare.În multe ciocniri militare participă personal la luptă, dând dovadă de iscusință și curaj.Diplomația lui consta în tratarea cu mărinimie a adversarului învins, cu scopul de a-l câștiga ca aliat. Cu aceeași diplomație încheie căsătorii, asigurându-și aliați puternici .De partea raipuților, adversarii lui Akbar, erau conducătorul rana Udai Singh (reg. 1537-1572) și conducătorul merawar Pratap Singh (reg. 1572-1597). În 1567-1568, Akbar atacă Chitor. Udai Singh se retrage și întemeiază Udaipurul.După cucerirea
Jalaluddin Muhammad Akbar () [Corola-website/Science/304765_a_306094]
-
al patrulea s-a transferat la București. Din anul 1968 a fost membru al PCR. A absolvit în anul 1970 cursurile Facultății de Istorie din cadrul Universității București. În anul 1980, a obținut titlul științific de doctor în istorie cu teza "Diplomație și apărare", în același an absolvind și Școala de ofițeri activi "Nicolae Bălcescu" din Sibiu. După absolvirea facultății, a activat între anii 1970-1985 la Centrul de Studii și Cercetări de Istorie și Teorie Militară din București, institut aflat în subordinea
Ioan Talpeș () [Corola-website/Science/304820_a_306149]
-
săi considerau că politica împăciuitorismului avea să ducă la evitarea războiului, Polonia urmând să fie ciuntită, dar să rămână independentă. Miza jocului politic al momentului era hegemonia Germaniei asupra Europei Centrale. Cum tensiunile bilaterale creșteau, Germania a trecut la o diplomație agresivă, retrăgându-se pe 28 aprilie 1939 din Pactul germano-polonez de neagresiune din 1934 și din Tratatul naval de la Londra din 1935. Încă de la începutul anului 1939, Hitler dăduse ordinele necesare pentru o posibilă "soluționare a problemei poloneze prin mijloace
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
au atacat cu cele două fronturi: Belarus și Ucrainean. Acest atac a fost o violarea a Tratatului de pace de la Riga, a Pactului de neagresiune sovieto-polonez și a altor tratate internaționale bilaterale sau multilaterale, la care Uniunea Sovietică era parte.. Diplomația sovietică a pretins că acțiunea ar fi fost justificată pentru "protejarea ucrainenilor și belarușilor minoritari trăitori în Polonia răsăriteană, în condițiile prăbușirii iminente a Poloniei." În fapt, sovieticii colaborau cu naziștii pentru împărțirea Europei în sferele de interes specificate expres
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
și pe polonezi. Totuși, sprijinul pentru Polonia renăscută a fost limită la cele câteva sute de soldați ai misiunii militare franceze. Mai mult, când în 1920 părea că Polonia urma să fie înfrântă, (ceea ce nu s-a întâmplat până la urmă), diplomații occidentali au insistat pe lângă liderii de la Varșovia să capituleze și să accepte importante concesii teritoriale (linia Curzon). În iulie 1920, guvernul englez a anunțat că va livra Poloniei mari cantități de materiale de război rămase după încheierea primei conflagrații mondiale
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
a stabilit noile granițe din Europa. Un rol important în desfășurarea lucrărilor l-au avut Castlereagh, reprezentantul Angliei, Nesselrode, reprezentantul Rusiei, Hardenberg, reprezentantul Prusiei, și Metternich, cel al Austriei. Fiecare reprezentant căuta să câștige numeroase avantaje pentru țara sa, prin diplomație și prin acțiuni desfășurate în secret. În acest sens, cancelarul austriac Metternich, ajutat și de poliția secretă austriacă, a fost deosebit de abil și eficient. In timpul lucrărilor, s-a remarcat și ministrul de externe francez Talleyrand, care, sprijinit de delegații
Congresul de la Viena () [Corola-website/Science/304902_a_306231]
-
infracțiunile informatice din Codul penal, legea comerțului electronic, legea protecției datelor personale în rețele de computere). A reprezentat statul român la câteva conferințe interparlamentare : Madrid (Eureka-2001), Copenhaga-2003 (Cercetare și Inovare Tehnologică, Bangkog-2004 (Tehnologii Informaționale). În 2000-2001 a condus proiecte de diplomație parlamentară cu deputați români în Danemarca (studiul democrației daneze, lobby pro NATO). Membru fondator si președinte al Clubului Rotary, Iași. La Clubul Rotary a condus proiecte mari de ajutorare din Danemarca, Anglia, S.U.A., Germania a unor școli din Iași, a
Constantin Octavian Petruș () [Corola-website/Science/305507_a_306836]
-
doar în decembrie 1917. În 1918 Vologda pe cîteva luni devine capitala politicăal Rusiei: speriați de ocuparea Petrogradului de germani aici șunt evacuate cîteva ambasade și amerivanul David R.Fransis. Dar sub puterea bolișevicilor pe data de 24 iunie 1918, diplomații șunt nevoiți să lase Vologda și să se întoarcă la patrie. În anii războiului civil Vologda devine centrul dispoziției a VI-ei Armatei Roși, care se contrapunea gardienilor lui Miller și corpusurilor militare țărilor Antantei la nordul Rusiei. Pe data
Vologda () [Corola-website/Science/305513_a_306842]
-
proiectul a fost rodul unui complot. Jean Monnet și colaboratorii săi au redactat în ultimele zile ale lui aprilie 1950 o notă de câteva pagini ce continea expunerea de motive și dispozitivul unei propuneri care avea să bulverseze toate schemele diplomației clasice. Departe de a recurge la tradiționalele consultări cu serviciile ministeriale competente, Jean Monnet și-a înconjurat proiectul de cea mai mare discreție pentru a evita posibilele obiecții sau contrapropuneri care ar fi modificat esența ideii sale. Învăluit în cel
Jean Monnet () [Corola-website/Science/305714_a_307043]
-
Pella, aici aflândi-se palatul regal, unde se păstra și arhiva statului. Regele era ajutat în îndeplinirea înaltelor sale sarcini de Secretarul Regal γραμματεύς "basilikós grammateús") și de Consiliul Regal. Regele era comandantul suprem al armatei, șeful religios suprem și șeful diplomației regatului. El era singurul care putea încheia tratate internaționale și, până la regele Filip al V-lea, era singurul care decidea emiterea de monedă nouă. Numărul funcționarilor de stat era redus. Regele își conducea regatul mai mult în mod indirect, sprijinindu
Macedonia Antică () [Corola-website/Science/306297_a_307626]
-
comerț și export. Industria americană a urmat aceeași cale, fiind perfect adaptată cerințelor pieței. La cumpăna dintre secolele XIX - XX, doi mari președinți au elaborat doctrinele economico-politice ce urmau să definească relațiile SUA cu restul lumii. Președintele Taft a lansat „Diplomația Dolarului” potrivit căreia interesele americane sunt economice și se manifestă la nivel mondial. Președintele Roosvelt a impus „Diplomația Big Stick” potrivit căreia SUA își promovează cu forța sau își apără interesele economice oriunde în lume. Începutul secolului XX marchează afirmarea
Economia Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/306317_a_307646]