7,478 matches
-
în interior, astfel încât să poată transporta (în condiții perfect normale continuării neîntrerupte a vieții) o întreagă planetă de dimensiuni medii, au fost construite. Fiecare din cele 20 de nave, reprezentând limita materială a momentului a civilizației muribunde, urmau să fie dirijate de câte un bio-creier electronic, care la rândul său, se găsea dispersat și încorporat, acoperind întreaga sferă-navă spațială. "Brațele" planetei urmau să fie asigurate de nenumărații roboții, dispozitive și mijloace de transport care se puteau deplasa în orice mediu, la
Doando () [Corola-website/Science/313338_a_314667]
-
rândul său, se găsea dispersat și încorporat, acoperind întreaga sferă-navă spațială. "Brațele" planetei urmau să fie asigurate de nenumărații roboții, dispozitive și mijloace de transport care se puteau deplasa în orice mediu, la care se adăugau câmpuri gravitaționale și antigravitaționale dirijate ca forme de protecție și manevrare. Acțiunea se petrece într-un viitor al civilizației pământene, în care probleme sociale, economice și morale cu care omenirea s-a confruntat de milenii vor fi fost rezolvate și întreaga planetă (despre a cărei
Doando () [Corola-website/Science/313338_a_314667]
-
de vâslit pentru caiac folosește padela, ținută cu mâinile în zona de mijloc, cu care se execută prin apă tracțiuni alternative de o parte și de alta a caiacului, pentru a se asigura înaintarea. Direcția se păstrează cu ajutorul unei cârme dirijate cu picioarele, printr-un sistem de cabluri și levier. Sportivul vâslește din poziția așezat în barcă, pe un scăunel special, cu picioarele întinse, ușor îndoite din genunchi, și cu talpa sprijinită pe sistemul de cârmă. Este o ambarcațiune sportivă fără
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
ciclu muzical și profesor de dirijat (18.09.1959 - 17.09.1960), lector șef pregătire fanfară (09.12.1964 - 18.08.1967), șef ciclu și profesor de dirijat (18.08.1967 - 01.11.1969), șef catedră muzică și profesor de dirijat la secția învâtâmânt (01.11.1969 - 01.09.1971), șef de catedră la catedra de muzică (01.09.1971). A fost șef de muzică la Brigada 9 Tancuri (25.07.1949 - 09.06.1950); dirijor militar la Regimentul 1 Artilerie
Gheorghe Sîrghie () [Corola-website/Science/313407_a_314736]
-
dezvoltare muzicală. Și-a început cariera de dirijor în anul 1905 când a înlocuit cu succes un dirijor care se îmbolnăvise, într-o producție berlineza a operetei lui Offenbach „Orfeu în infern”. Tot în 1905 i s-a permis să dirijeze grupul de suflători din afara scenei (Fernorchester) în Simfonia a 2-a de Gustav Mahler sub baghetă lui Oscar Fried.Cu această ocazie a făcut cunoștință cu compozitorul,care i-a devenit prieten și l-a recomandat pentru postul de director
Otto Klemperer () [Corola-website/Science/313414_a_314743]
-
1912-1910), la Bremen (1913-1912), la Operă din Strassburg,(1917-1914), Operă din Köln (1924-1917) și la cea din Wiesbaden. Între 1927-1931 a fost dirijorul Operei Kroll din Berlin. În această calitate el s-a impus că un promovator al muzicii noi, dirijând un numar de creații recente, precum „Amintiri din Casă Morților” de Leoš Janáček, „Așteptarea” (Erwartung) de Arnold Schoenberg, „Oedipus rex” de Igor Stravinsky și „Cardillac” de Paul Hindemith. După venirea lui Hitler la putere, rămas că mulți intelectuali și artiști
Otto Klemperer () [Corola-website/Science/313414_a_314743]
-
1937 a obținut cetățenia americană.La Los Angeles el s-a concentrat mai ales asupra interpretării lucrărilor majore ale repertoarului muzical german, care i-a adus cea mai mare faima, mai cu seamă creațiile lui Beethoven, Brahms și Mahler. A dirijat, între altele, si premierele din Los Angeles ale lucrărilor lui Arnold Schoenberg, care se află și el în exil la Los Angeles. El a vizitat în perioada antebelica mai multe țări, între care Marea Britanie și Australia. Adaptarea să la viață
Otto Klemperer () [Corola-website/Science/313414_a_314743]
-
a produs în alte țări. După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial Klemperer s-a întors în Europa pentru a lucra în anii 1947-1950 la Operă din Budapesta. Scârbit de adversitățile regimului comunist, el a devenit un dirijor itinerant, dirijând pe rând că oaspete Orchestră Regal Daneză, Orchestră Simfonica Montreal, Orchestră Simfonica Radio Köln, Concertgebouw Orchestră și Philarmonia din Londra.
Otto Klemperer () [Corola-website/Science/313414_a_314743]
-
muzicale diverse, utilizate și mixate pe album, zdruncina din temelii tot ce ai cunoscut până acum și reasamblează totul într-un mod revoluționar. Un mix unic de r’n’b și teme folclorice slave. În timpul sesiunilor de înregistrări, Ruslana a dirijat o orchestră, a cântat la pian, la tobe, la instrumente tradiționale ucrainene și la un set de percuție absolut unic, care a fost realizat special pentru acest album și show. Ea este de asemenea și autorul/coautorul celor mai multe piese de pe
Amazonka () [Corola-website/Science/313424_a_314753]
-
a avut ca profesori pe Alexander Buch (pian), pe compozitorii Mordehay Seter, Yehezkel Braun, Itzhak Sdayi, (la compoziție), Ödön Pártos (originar din Transilvania),(sub îndrumarea căruia a interpretat muzică de cameră) Noam Sharif (la orchestrație) și pe dirijorul László Roth (dirijat). A luat și lecții de clarinet cu Yaakov Barnéa, prim-clarinetistul Filarmonicii israeliene. Din adolescență Nurit Hirsh a lucrat ca pianistă acompaniatoare a unor cântăreți de operă și la un studiou de balet, de asemenea s-a întreținut din lecții
Nurit Hirsh () [Corola-website/Science/313447_a_314776]
-
internațională atunci când cântece ale ei au participat la Concursul Eurovision. În 1973 când Israelul a participat prima dată la această competiție muzicală, melodia ei "Undeva" (Eysham), cântată de solista Ilanit s-a clasat pe locul al patrulea. Nurit Hirsh a dirijat atunci acompaniamentul orchestral. Dar succesul cel mai mare l-a avut cu "Abanibi" pe cuvintele lui Ehud Manor și în interpretarea lui Izhar Cohen care a cucerit Marele Premiu al concursului Eurovision în anul 1978. Cântecul, tradus apoi în multe
Nurit Hirsh () [Corola-website/Science/313447_a_314776]
-
compozitor austriac, naturalizat român în 1863. Ludwig Wiest a studiat muzica la Conservatorul din Viena. În 1838, domnitorul Alexandru Ghica a solicitat Conservatorului de Muzică din Viena să-i recomande un compozitor și dirijor de talent, pentru a reorganiza și dirija orchestra curții. După ce Conservatorul l-a propus pe Ludwig Anton Wiest, domnitorul l-a invitat și l-a adus în București în baza unui contract încheiat pentru perioada 1838-1845. La expirarea contractului, s-a angajat ca prim-violonist la Opera
Ludovic Wiest () [Corola-website/Science/313816_a_315145]
-
absolvit Conservatorul din Iași în 1922. S-a specializat la Berlin, studiind armonia, contrapunctul, formele muzicale, orchestrația cu Wilhelm Klatte, profesor la Conservatorul Stern și canto cu Lula Misz Gmeiner de la Hochschule. În afară de lecțiile propriu-zise, a luat parte la concerte dirijate de Furtwängler, Kabasta, Siegfried Wagner, Karl Böhm, Bruno Walter. După doi ani de studii la Berlin, Mansi Barberis a plecat la Paris, urmând cursuri la Schola Cantorum, cu Vincent d’Indy (compoziție, dirijat) și la Conservatoire National, cu tenorul Gabriel
Mansi Barberis () [Corola-website/Science/313880_a_315209]
-
lieduri (ciclurile Destin de poet, pe versuri de Eminescu și Itinerar dacic, pe versurile ginerelui său, Dominic Stanca), coruri; Suita I pastorală pentru orchestră simfonică, în 4 părți (difuzată de Radio Viena, la 16 septembrie 1937, în interpretarea Wiener Symphoniker, dirijată de Max Schönherr); poemul simfonic Viziuni; simfonii; operele Kera Duduca (1963; difuzată la Televiziunea Română, în anii ‘70), Apus de soare (premiera la 30 decembrie 1975, la Opera Română din București), Domnița din depărtări, având la bază La princesse lointaine de
Mansi Barberis () [Corola-website/Science/313880_a_315209]
-
de presiunea hidrostatică existentă la adâncime, și de presiunea rezultată în camera etanșă în timpul inspirației, se transmite, prin intermediul sistemului de pârghii, asupra clapetului, provocând admisia aerului comprimat respirator. Aerul comprimat destins în aval de clapet este îndreptat spre o duză dirijată în axul tubului respirator, care creează o depresiune asupra membranei (efectul Venturi), diminuând astfel efortul inspirator. Aerul comprimat destins ajunge la scafandru prin tubul de inspirație și furtunul de inspirație din cauciuc gofrat, trecând prin supapa de inspirație și piesa
Detentorul Mistral () [Corola-website/Science/313875_a_315204]
-
(n. 15 iulie 1944, Sibiu) este un compozitor, dirijor, muzicolog român. Este căsătorit cu Ana-Maria Avram. A absolvit Universitatea de Muzică din București în 1968. A urmat studii de fenomenologie și dirijat cu Sergiu Celibidache, Universitatea din Trier, Germania, 1978. Opera să a fost abordată , în afară de ansamblul Hyperion - specializat în muzică hyper-spectrala - de către soliști, dirijori și ansambluri celebre pe cinci continente precum "London Sinfonietta" (Londra) dirijor Ilan Volkov , "Kronos Quartet" (Sân Francisco
Iancu Dumitrescu () [Corola-website/Science/313929_a_315258]
-
mai mult. În anul următor, 1441, Ludovic a reluat luptele cu partida engleză și cu cea burgundă și a stat în fruntea armatei regale în luptele îndelungate desfășurate în fața cetății Pontoise între 5 iunie - 19 septembrie. În 1443 și-a dirijat trupele împotriva lui Jean al IV-lea de Armagnac, unul din marii vasali răzvrătiți. Mai apoi a primit însărcinarea de a izgoni din țară bandele de așa numiți «routiers » sau «écorcheurs», luptători rămași fără solde, și care se îndeletniceau cu
Ludovic al XI-lea al Franței () [Corola-website/Science/314774_a_316103]
-
2002, Centrul de Cercetare în Inginerie Mecanică Navală, a fost condus de prof.univ.dr.ing. Garabet Kumbetlian și, ulterior de prof.univ.dr.ing. Dumitru Dinu. Acreditat drept centru de tip C în ierarhia Consiliului Național al Cercetării Științifice din Învățământul Superior, centrul și-a dirijat activitatea către cercetări în domeniul energiei termice și mecanice. Începând din 2003 Centrul de Cercetare în Inginerie Mecanică Navală a fost acreditat pentru a putea susține cursuri de Responsabili cu atribuții în domeniul gestiunii energiei. Organizarea acestor cursuri se face
Universitatea Maritimă din Constanța () [Corola-website/Science/314855_a_316184]
-
a interpretat Concertul nr.1 pentru pian de Ceaikovski cu Herbert von Karajan la Concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Berlin. În septembrie 1990 Kissin a debutat în America de Nord interpretând cele două concerte pentru pian de Chopin cu Filarmonica din New York dirijată de Zubin Mehta și primul recital de pian al stagiunii centenare de la Carnegie Hall. În 1997 a dat primul recital de pian solo din istoria "The Henry Wood Promenade Concerts presented by the BBC" (The Proms). Kissin face regulat turnee
Evgeny Kissin () [Corola-website/Science/314876_a_316205]
-
Celibidache și Antonin Ciolan. A fost dirijor titular la: Opera Română din Cluj, ( 1957-1976), Filarmonica de Stat Sibiu. Invitat permanent al orchestrelor din : Germania, Ungaria, Italia, Austria, Iran, Franța, Belgia, Rusia, Olanda, Elveția, Luxemburg etc. A fost cel care a dirijat primul turneu al filarmonicii sibiene, în 1981, în Corsica, cu ocazia inaugurării Operei din Baștia. Este profesor universitar Academia de Muzică Cluj. Cetățean de Onoare al Sibiului și Clujului, Doctor honoris causa al Universității "Babeș-Bolyai" Cluj ,distins cu Ordinul Cultural
Petre Sbârcea () [Corola-website/Science/314872_a_316201]
-
pentru chitară și orchestră, de Joaquín Rodrigo, alături de Orchestra Filarmonică Națională și Orchestra Națională de Cameră din Republica Moldova. A susținut 9 concerte în următoarele localități: Malaga, Gaucin, Benaojan, Genalguacil, Mijas, Mancha Real, Alozaina, Cuevas de San Marcos și Sayalonga, fiind dirijat de Maria Del Mar, Juany Martinez de la Hoz Casas și Martha Sanchez. La Malaga l-a cunoscut pe Niño Miguel, celebrul chitarist de flamenco, cu care a cântat și de la care a primit lecții de armonie. A cântat în Craiova
Alexandru Munteanu () [Corola-website/Science/314916_a_316245]
-
Varlaam din opera Boris Godunov la Scala din Milano în 1959. În anul 1962 Ghiaurov a debutat la Covent Garden în rolul Padre Guardiano din Forța destinului de Verdi, în același an debutând la Salzburg în "Requiem-ul" de Verdi, dirijat de Herbert von Karajan. Ghiaurov a împărțit scena cu Mirella Freni pentru prima oară în 1961 la Genova. Ea a fost Margareta iar el diavolul în Faust. Căsătorindu-se în anul 1978, s-au stabilit la Modena, orașul ei natal
Nicolai Ghiaurov () [Corola-website/Science/314460_a_315789]
-
întregii familii prin păcatul ei. Din acel moment ea nu mai poate trăi printre ei și singura pedeapsă recunoscută de societate este cea a vărsării de sânge. Însă societatea este în schimbare, ca și normele și conceptele după care se dirijează. După cum am observat personajul nostru este adus în fața instanței, deci alte valori încep sa fie luate în considerare, precum dreptul omului la viață, drepturile femeii în societatea musulmană etc. Acest fragment de literatura este foarte potrivit pentru a înfățișa o
Crimă de onoare () [Corola-website/Science/318352_a_319681]
-
ca pantofar și pescar. Când membrii cooperativei au pus în scenă o „operă” ebraică „Carmela”, Mordechai, cunoscut încă sub numele de Mitia Pieptene sau "Mitia Masrek" ("masrek" însemnând în ebraică "pieptene" ca și numele său rusesc de familie "Greben") a dirijat o „orchestră” constituită dintr-o concertină și mai multe muzicuțe. După câteva luni membri comunei s-au mutat la Afula și au montat acolo un alt spectacol intitulat „Cămașa albastră” în care a figurat cel dintâi șlagăr compus de - „Cămașa
Mordechai Zeira () [Corola-website/Science/318497_a_319826]
-
Stănescu” și melodia țigănească „I-auzi lele popa toacă”. După ce a preluat conducerea Orchestrei „"Ciocârlia"” în 1947, au urmat Orchestra „"Barbu Lăutaru"” în 1949 și Orchestra de muzică populară Radio în perioada 1949-1953. Timp de două decenii, Nicu Stănescu a dirijat în paralel cu Ionel Budișteanu la Orchestra „Barbu Lăutaru”. După trecerea Orchestrei "Barbu Lăutaru" de la Institutul de Folclor la Filarmonica de Stat "George Enescu" (1953), concertele de la Ateneul Român se desfășurau lunar. Numai în anul 1963, formația a susținut 170
Nicu Stănescu () [Corola-website/Science/320434_a_321763]