9,274 matches
-
care igiena, look-ul și corectitudinea ideologică formau o treime de-o-ființăjj. Ce mă interesează, la fostul disident și eternul anar(ist), afișarea relațiilor cu limbile: o face pentru a epata, pentru a arăta că, "pornit de jos" (un clișeu pentru "domnișoarele educate" din mica burghezie proletaroidă, în care se integraseră și progeniturile "foștilor") a ajuns la un anume nivel, pus sub semnul îndoielii de unele surse? Interconectarea celor două serii de biografeme mi-a apărut abia recent, când între începutul încercării
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
sale luciferiene va asista tăcută și supusă victima. Anii de ucenicie lângă o creatură eteroc1ită, cu vocații contrastive, chinuită de duhuri infernale, sunt obligatorii. Evangheliștii Luca (grefier) și Marcu (medic) recunosc și consemnează totul, inclusiv asemănarea gemelară dintre Sadim și domnișoara Orzan, coafeza prezicătoare, sibila asexuată, întruchipare a unui înger căzut. Victima se naște ca un copil al îngerilor cerului. Ajunge în urbe prin căsătoria mamei cu evreul hasid Șubin, îndrăgostit ca în "Cântarea Cântărilor". Devine un caz când avatarii săi
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a femeii se proiectează însă pe un ecran original, în ciuda influențelor expresioniste ale recuzitei lirice. Atrag atenția în special "sufletul grimm/care traversează o eclipsă bovarică" (Nud), pasărea abandon de lângă copacii în cravată și șosete care "își vând jobenul pentru/ domnișoarele cu plete" (Pasăre, abandon) și vipera ce se strecoară, malefic, în mai multe poeme. Eroina care le dilată, uneori până la coșmaresc, dimensiunile printr-o capacitate aproape vizionară este la rândul ei întinsă "pe muchia de cuțit a infernului/ cu trecutul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
înainte de a se persifla în sonuri ludic-incantatorii: În fața ușii șase/ am tras la aghioase:/ " Aghios, Aghios, Aghios,/ tămâie, tămâie, tămâie,/ momâie, momâie,/ lălâie.. "". Tot astfel, abia la finalul unui discurs emfatic, baroc, totuși persuasiv, în care faconda sentimentaloidă (stârnită de "domnișoara sensibilă N.") se amestecă, halucinant, cu reflecția filosofică înaltă, "singuraticul domn R." își deconspiră, ca în treacăt, sursa reală a suferinței: "Doamne, iarăși vorbesc/ singur pe stradă, probabil că iarăși/ am uitat să iau picăturile..." (Din reveriile domnului R. (1
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
apare în zdrențe, halebarda îi ruginește, iar "acasă" nu îl mai așteaptă decât "șobolanul însingurat și suferind", incapabil a mai roade cătușele care-i barează zborul peste "acoperișe/ orașe/ imperii". În ciuda arborării unei grimase cinice, la venirea Pe furiș a domnișoarei Teroare, Arlechinul "palid și gol" se pierde, învăluindu-se în umbra unei seri cumane, reci și oculte (" Se lasă umbra cu masca ei de fier/ peste masca mea de ceară/ cu întunericul peste/ întunericul ochilor,/ cu ignoranța mâinilor pline de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
politica organizării spectacolului. Teatralitatea ordonează funcțiile personajelor în sisteme articulate. Dezvoltând diferite abordări textuale și dramaturgice, Pariziana joacă, de regulă, rolul de vedetă (Michèle de Burne, Clorinde Balbi, Nana) sau, uneori, pe cel de marionetă (Renée, Clăire Fromont, doamna și domnișoara Walter). Importantă femeii pariziene depinde de rolul pe care îl joacă pe langă personajul principal masculin cel de adjuvant (Caroline Hédouin, Denise Boudu / Octave Mouret; Caroline Hamaline / Saccard), de opozant (Clorinde Balbi / Eugène Rougon) sau de rival (Madeleine Forestier/domnul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pe Francis Acton îndrăgostindu-se nebunește de Susan, sora rivalului său, pe care o cucerește iertîndu-i fratele (care își recapătă astfel averea și titlul). Cuplul inițial de amici (Francis și Charles) se reface, întărindu-se prin mariajul lui Acton cu domnișoara Susan. În final, eroii sînt reuniți în casa muribundei doamne Frankford (compătimită de toți pentru nesăbuita sa greșeală, însă, în fond, neiertată de facto de nimeni, ceea ce implică, pînă la un punct, o vagă concesie făcută tot mai virulentelor ideologii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
să fie deranjat cu vreo problemă. Cei doi copii (frate și soră), bizari, enigmatici, o vor atrage pe tînăra derutată în aventura vieții ei. Conform percepțiilor naratoarei, Miles și Flora comunică subliminal cu un oarecare Peter Quint și o oarecare domnișoară Jessel, doi foști servitori (Miss Jessel este chiar predecesoarea protagonistei!) decedați cu ceva vreme înainte. Guvernanta începe, ca atare, o adevărată cruciadă de ceea ce ea numește slavare a copiiilor (a căror inocență a fost, prezumtiv, "coruptă" de către maleficii mesageri). Lupta
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ajutorului dat de Pip), iar episodul se încheie fără alte detalii lămuritoare. La cel de-al doilea nivel, copilul Pip e invitat (angajat, deducem iarăși noi, cititorii, beneficiari ai unei experiențe superioare) să vină zilnic în casa bogatei și terifiantei domnișoare Havisham pentru a oferi companie fiicei ei adoptive, Estella. Domnișoara Havisham este o femeie traumatizată psihic, izolată de lume după decepția din tinerețe, cînd victimă a unui escroc sentimental a fost abandonată în ziua căsătoriei (deși bătrînă acum, ea poartă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
detalii lămuritoare. La cel de-al doilea nivel, copilul Pip e invitat (angajat, deducem iarăși noi, cititorii, beneficiari ai unei experiențe superioare) să vină zilnic în casa bogatei și terifiantei domnișoare Havisham pentru a oferi companie fiicei ei adoptive, Estella. Domnișoara Havisham este o femeie traumatizată psihic, izolată de lume după decepția din tinerețe, cînd victimă a unui escroc sentimental a fost abandonată în ziua căsătoriei (deși bătrînă acum, ea poartă încă hainele din clipa trăirii șocului emoțional, iar decorul domestic
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a protagonistului. Momentul vizualizării bisericii răsturnate rămîne edificator. Dickens ne atenționează acolo că vom vedea universul prin ochii acestui copil/adolescent/tînăr, iar dacă viziunea lui asupra realității va fi alterată, așa vom privi și noi nemediat peisajul. În casa domnișoarei Havisham, cititorul deslușește desfășurarea unui plan "educațional" monstruos. Pip însă, deturnat de emoțiile devastatoare (care, mai tîrziu, devin însuși modul lui de viață), preferă "să vadă" în continuare lumea cu susul în jos, îndrăgostindu-se fără speranță de (mutilata sufletește
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
apoi, cînd toți din jurul său se arată oripilați de propunerea lui Jaggers, eroul o acceptă fără interogații suplimentare. Conversația cu Biddy ne lămurește și de ce. Pip are un scenariu nemărturisit în minte, care i-a dat deja toate explicațiile posibile: domnișoara Havisham este "binefăcătorul" misterios și doar ea conștientă de iubirea lui disperată pentru Estella poate să-l transforme într-un gentleman, "furnizînd" astfel semnificație concretă idelismu-lui lui funciar. Protagonistul a devenit, pe nesimțite, orfanul freudian din Der Dichter und Phantasieren
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
depășit posibilitățile creatoare ale momentului (să nu uităm că, și pentru ea, Jane Eyre reprezintă romanul de debut, implicînd o presiune creatoare semnificativă: dovada o constituie romanele redactate pînă la moartea sa din 1855, Shirley/Shirley, Villette/ Un pension de domnișoare și The Professor/ Profesorul acesta din urmă neterminat -, nici unul la nivelul debutului!). În plus, Anne și-a confirmat propriul talent epic, în 1848, cînd își publică cel de-al doilea roman, The Tenant of Wildfell Hall/Chiriașa de la Wildfell Hall
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o axioma că literatura nu ține atît de legi, cît de instincte. Bibliografie Charlotte Brontë Jane Eyre. Traducere de Mirella Acsente. Leda, 2010. Emily Brontë La răscruce de vînturi. Traducere de Henriette Yvonne Stahl. Adevărul Holding, 2010. Cazul straniu al domnișoarei Hare și al domnului Warburton George Orwell (Eric Arthur Blair pe numele său real) are în cele cîteva romane pe care le-a scris de-a lungul anilor 30-40 un comportament postmodern avant la lettre. Precum mulți prozatori euro-americani din
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
diplomatic" printre "riscurile" unei relații "camaraderești" cu domnul Warburton Don Juan-ul "oficial" al tîrgului. În ciuda insistențelor lui Warburton, marcate de gesturi fizice elocvente (se spune chiar că bărbatul ar fi încercat, la un moment dat, să o violeze pe tînără!), domnișoara Hare îl respinge constant, nepunînd totuși capăt, definitiv, întîlnirilor cu el, întîlniri care, aparent, îi produc, pe palierul subliminal, o necontrolabilă (și vinovată!) plăcere. De fapt, intriga așa-zicînd "ideologică" a textului (elaborată de Orwell într-o unitate de timp limitată
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
doamnei Semprill sînt dezavuate public), prefe-rînd eterna postură de "fată parohială". Un singur aspect al personalității sale a dispărut în negura tribulațiilor londoneze. Nu se mai autoflagelează, autorul sugerînd, indirect, că eroina lui și-a pierdut complet credința. În realitate, domnișoara Hare a pierdut ceva mai simplu de definit psihologic: credința că, într-un spațiu patriarhal, ea ar putea vreodată, cu adevărat, să aibă o identitate, că lumea, altfel spus, va fi dispusă cîndva să accepte existența de facto și de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
îl împiedică să replice cu aroganță. Obișnuit să execute ordinele stăpînilor, chiar și atunci cînd este vorba despre relaxare, lui Stevens nu-i rămîne, prin urmare, decît să aprobe ideea călătoriei, cu atît mai mult cu cît posibila revedere a domnișoarei Kenton (fostă lucrătoare la Darlington Hall și subiect de idilă neconsumată pentru protagonist) devine un obiectiv îmbietor. Majordomul scoate la iveală în jurnalul de voiaj ce va urma deciziei de plecare o sensibilitate extraordinară și o capacitate neobișnuită de observație
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mai degrabă austeră!) cu Miss Kenton, relație neîncepută vreodată cu adevărat, din prejudecata profesională că angajați aceluiași loc nu pot încălca regulile meseriei prin amestecul sarcinilor de servici cu chestiunile private. Regăsind-o peste ani, în călătoria oferită de Farraday, (domnișoara Kenton este acum căsătorită ca "doamna Benn" -, cu o fiică adolescentă), Stevens acceptă frustrarea senin ca pe o condiție inevitabilă a perfecțiunii profesionale, dovedind astfel că vine din marea școală a servitorilor nobiliari. Majordomul aristocraților tradiționali este, în esență, el
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ironii -, semnat de jurnalista Fanny Tarrant. Aceasta și-a cîștigat o notorietate negativă printre VIP-urile culturii britanice, datorită modului tendențios (aproape pervers) în care își face interviurile, cu scopul declarat de a-și discredita interlocutorii. Sam cade victimă șireteniei domnișoarei Fanny Tarrant, fiind ridiculizat serios într-un astfel de text. În disperare de cauză, el sosește la vechiul său prieten, Adrian, pentru a-i propune un tîrg neobișnuit. Îi cere nici mai mult, nici mai puțin decît să accepte la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
autorului reflectă, fidel, natura duală a scrisului său. Atît The Virgin Suicides, cît și Middlesex oscilează, inteligent, între tradiție și modernitate, mergînd către formula romanului complet. The Virgin Suicides a fost inspirat, se pare, de o confesiune pe care o domnișoară baby sitter pentru un nepot de-al lui Eugenides i-ar fi făcut-o autorului însuși. Respectiva a mărturisit că ea și surorile sale ar fi încercat, în anumite momente din copilărie și adolescență, să se sinucidă. Scriitorul preia strania
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Wilt, deși inițial ostil, cade în transă erotică aproape instantaneu. Fascinația sa nu durează însă prea mult. În scurtă vreme, poliția (în rîndurile căreia îl recunoaștem și pe vechiul nostru amic Flint!) și trupele speciale îl atenționează pe profesor că domnișoara studioasă Irmgard este, în realitate, terorista internațională Gudrun Schautz, prezentă în Anglia (alături de acoliții săi) pentru a pregăti o nouă lovitură. Prin forța împrejurărilor, Henry Wilt devine instrumentul de lucru al polițiștilor, fiind folosit pentru scoaterea criminalei afară din casă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
modern 45 Scriitura epifanică 56 Balena albă o experiență mesmerică 64 O povestire romantică de peste ocean 70 Stăpîni și sclavi 78 Reflectorul jamesian 85 "Straniu" sau "miraculos"? 91 Cronica unui paricid epic 95 Feminitate și victorianism 102 Cazul straniu al domnișoarei Hare și al domnului Warburton 109 O inițiere psihedelică 114 Revelațiile amurgului (existențial) 119 Un gentleman la Darlington Hall 125 Ce este un autor? 132 Liberalul radical. Un prototip 139 Triunghiuri amoroase 144 Puțină istorie englezească 151 O Americă a
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
constituie acele elemente variabile ale existenței, care dovedesc vulnerabilitatea timpului, fie el și unul ireversibil. Realizând o posibilă deconstrucție a ludicului, Ana Blandiana îi conferă jocului înțelesuri noi, numai de ea știute, așa cum aparentul joc al lui Ion Barbu, din Domnișoara Hus, este unul erotic, aproape sexual. Această reinterpretare a ideii de dans/joc nu este, așadar, particulară Anei Blandiana, demontarea simbolisticii originare a jocului, într-una cu conotații tragice sau sexuale, devenind o caracteristică în plus a manifestării deconstructiviste în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de debut, celelalte care îi vor urma se vor succeda firesc. Făcând o trecere în revistă, le vom menționa pe fiecare, cu anul publicării: Cărți de poezie: Pasărea tăiată, 1967; Către Ieronim, 1970; Inima reginei, 1971; Poezii, 1973; Crini pentru domnișoara mireasă, 1973 (Premiul Academiei); Ardere de tot, 1976; Peste zona interzisă, 1979 (Premiul Uniunii Scriitorilor); Cele mai frumoase poezii, 1980; Sora mea de dincolo, 1980; Linia vieții, 1982 (Premiul Asociației Scriitorilor din București); Peste zona interzisă / A travers la zone
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
adoarme,/ Ca un crin se luminează visând.// Se preface numai că e piatră albă/ Taci, mireasă, nu mai plânge și nu-și fie frică,/ De pe ochiul tău, ca un voal de nuntă,/ O pojghiță de gheață se ridică." (Crini pentru domnișoara mireasă) Observăm o imagine apocaliptică dominantă, care guvernează totul și care marchează prima etapă a ritualului salvării prin moarte. Demolarea oricărei valori, a oricărei certitudini, a oricărei speranțe este necesară unei ulterioare reconstrucții. Purificarea, la Ileana Mălăncioiu, presupune pătrunderea în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]