7,357 matches
-
al evenimentului '89 e libertatea opiniei. Mă tem, însă, că adevărurile noastre sînt controlate iarăși. Și nu, nu întîmplător au revenit la invectivă dinozaurii staliniști. Tactica și tonul lui Brucan au fost recuperate. Accesele anticomuniste sînt cele comuniste, întoarse pe dos. "Un rat visqueux". "Un șobolan vîscos" era, după Sartre, orice anticomunist. De Eugen Lovinescu am auzit prima dată ca "valet al imperialismului". Acuma, generația nouă aude, poate prima dată, de Marin Preda ca "valet al ceaușismului". Eticheta i-o lipește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Mă aștepta o altă despărțire. De tante Liselle. Am înțeles că-și ceruse repatrierea. Era franțuzoaică. Auzeam ce-și spuneau cînd ridica Iordan vocea. Altfel, mă țineau departe de "istoria contemporană", iar mie nu mi-a plăcut să întorc pe dos "împletitura", să caut defectele, ochiurile rărite, nodurile care leagă firul evenimentelor. "S-a săturat să-l aștepte pe Roosevelt. Roosevelt a uitat să debarce-n Balcani, cum a promis și Liselle nu mai are răbdare. Pleacă. E o invazie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
da-s prea inhibată. Iar să-l auzim pe răgușitul de Tom Waits? Plus moșcăitul de bărbat-su. Cică-l remontează cu studentele cele mai faine. Ea i le alege. Bîrfe. Și dacă se-ntîmplă cîte-un sex acolo, ce? își unduie dosul fata cu nume de bere. Replica e ca din emisiunile lui madammm Tatu cu profesorul de acuplări. "Cîte-un sex!" Cristoase, ce dialoguri ar scoate Teodor Mazilu din proștii sub clar de lună, dacă ar auzi-o pe madammm... "Zi sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sabie, căci nu mi-am luat cu mine nici sabia, nici armele, pentru că porunca împăratului era grabnică." 9. Preotul a răspuns: "Iată sabia lui Goliat, Filisteanul pe care l-ai omorît în valea terebinților; este învelită într-un covor, în dosul efodului; dacă vrei s-o iei, ia-o, căci nu este alta aici." Și David a zis: "Nu-i alta ca ea; dă-mi-o." 10. David s-a sculat și a fugit chiar în ziua aceea de Saul. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Paralelă? Mic... și cuminte! O îmbăca pe mămica ui... Seee mai depate... Da, și era f'umos în Lumea Pa-a-elă, că nu te plictiseai niciodată! 3 ani și 9 luni Povestea din lumea paralelă varianta II Lumeapedos, Sodepaemul, Lumea pe dos, Lumea paralelă, Lumea din dulap, Turnul Eiffel din canal Am arusat cumva? Da. Dii... Viiif! Dar de ce nu mai s-aude? [Se aude cum deșurubează microfonul.] Hai, spune ceva. Ei, da acuma trebe sa meg în lumea pa-aelă, ca să văd
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
dulap, Turnul Eiffel din canal Am arusat cumva? Da. Dii... Viiif! Dar de ce nu mai s-aude? [Se aude cum deșurubează microfonul.] Hai, spune ceva. Ei, da acuma trebe sa meg în lumea pa-aelă, ca să văd toate uc-urile așa, pe dos... Bine, te aștept. Merg în lumea pa-a-elă din dulap! Închide dulapul! Gata, mi-am lăsat numai bocea la tine! Povestește ce vezi tu acolo... cu „bocea“ ta... [Vorbește din dulap] Văd că tamvaiu vine din dulap..., (să mă mai gândesc
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Câinii fugeau cu coada înainte și le intra HAM-HAM în gură, înapoi. Și oamenii se duceau la magazin, dădeau pâinea și p'imeau bani de la vânzătoa'e. Și vânzătoa'e se supă-a! Îi a'unca! Totul e-a pe dos în lumea pa-a-elă! Tata scotea pâinea din gu-ă și o punea la oc pe masă... și făcea pâinea la oc! Nu știu ce se mai întâmpla acolo, în lumea pa-a-elă din dulapu' nost'u... Ne mai gândim noi. 3 ani
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Totul era colorat. Capitolul 7: Totul era colorat. Capitolul 8: Totul nu era colorat. Capitolul 9: Totul nu era colorat. Și în Capitolul 10 a ajuns la ușa Peșterii Vrăjitorului, cea mai cenușie dintre toate. Dar ușa era întoarsă pe dos! Când voiai să intri, ieșeai! Iar când voiai să ieși, intrai!... Deci Pinocchio trebuia să vrea să iasă, ca să intre! Și când se uita pe vizor, care era jos, se vedea pe el uitându-se prin vizor!... 6. Când Vrăjitorul
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
Musafirul, spun, nu a mai ieșit, nu că l-aș fi urmărit(atunci de unde dracului știi tu că nu a ieșit frumușel tot pe poarta pe care a intrat? De unde știi? Dar știi pentru că ai rămas înfipt în fereastră, în dosul perdelei, pentru a afla naiba știe ce, nici nu contează...). Pe urmă, am văzut la știri. Accidentul. Pe strada din spate. Se poate ieși de la domnul scriitor. Prin spate. Și am presupus, greșit, evident, că... Dar de geamantan nu au
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ceea ce se întâmplă cu personajele. În țipetele exaltate ale privitorilor și sub ochii holbați, călăul va jupui acest iepure așa cum scrie la carte, dinspre membrele posterioare către gât, dintr-o singură mișcare, așa cum scoți o mănușă de pe mână, întorcândo pe dos. Spectacolul va fi asigurat, transmisiune live, toți scriitorii lumii vor trage concluziile care se impun... Sări din cadă... Apa intrată în nas îi provocă o senzație dureroasă, strănută, simți că se îneacă, făcu un pas și alunecă pe gresie, se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
trântite peste toată pagina Întâi. Fiecare redactor urma să trimită toate modificările operate În cursul zilei asistentului de la departamentul artistic, care, vreme de câteva ore după ce toți ceilalți plecau acasă, trecea toate fotografiile și articolele printr-o mașinărie care ceruia dosul fiecărei pagini și le imprima la locul potrivit În Carte. Eu aveam sarcina de a duce Cartea la apartamentul Mirandei indiferent de ora la care se termina - ceea ce putea fi oricând Între orele opt și unsprezece seara, În funcție de felul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Mă cheamă Christian, sunt prieten cu Andrea. Vă opriți mereu În fața restaurantului Benihana ca să stați de vorbă? Zâmbetul lui mi‑a provocat o senzație de gol În stomac. Lily și‑a dat la o parte propria buclă din ochi cu dosul mâinii și a zis: — Bineînțeles că nu, Christian! Tocmai am luat cina la Town și Încercam să găsim un loc potrivit să bem ceva. Ai vreo sugestie? La Town! Era unul din cele mai scumpe și la mai În vogă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
figura aceea stranie lăbărțându-se fantomatic la fereastră, chiar dacă nu i se vedeau brațele fleșcăite aplecate ca de obicei cu disperare În afară, spre misterele străzii și ale lumii. Poate că nebuna se odihnește și nu mă mai pândește din dosul perdelei să mă blagoslovească cu Îmbierile ei pofticioase. Sau poate, speriat de tandrețea ei invadatoare, m-am Îndepărtat de strada Matei Basarab, ademenit În dogoarea după-amiezii, și am colindat toate fundăturile din jurul acestui punct de răscruce, unde realul se scufundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vede nimeni, unde, săraca, Își vomită și intestinele!); În rol, Însă, este surâzătoare, trăgând tot spectacolul după ea, este chiar teribilă; primește aplauze la rampă deschisă (În pauze, Însă, aleargă din nou acolo și-și Întoarce din nou intestinele pe dos). Riscuri ale meseriei! (duminică) Aici, la conventul din Matei Basarab, mi-am croit un program precis. Adaug Încă două ore la capitolul lecturi zilnice; mă culc la ora 2: azi-noapte, când am intrat În cameră, frânt de oboseală, am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dacă apare de după colț; nu mai am răbdare să citesc, când vine, Îi dau ocol, Încep să miros dacă exală acel damf de transpirație iute, când două corpuri se ating În act; o caut În poșetă, Îi Întorc totul pe dos, ca să aflu corpul delict, să găsesc o urmă. Iată că pomeții obrajilor ei rămân impenetrabili, nu se colorează ca hârtia de turnesol, nu-mi dau nici un indiciu, mă trădează oare și ei, mă enervez la culme: „Unde ai fost, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
loc de mine. Ea Însă se maimuțărea, se strâmba la mine, pe când eu eram extrem de serios și, când se apropia de oglindă, Îi Întorceam spatele și plecam, ceea ce-o enerva În mod inexplicabil. De multe ori, se ascundea În dosul marii oglinzi, aștepta un timp până când eu Întindeam mâna să mă mângâi și atunci, brusc, scotea o mână din lateral și mă Înhăța; fiind pe Întuneric, odată, m-am speriat extrem de tare, Întrucât am avut impresia că eu cel din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
abia anunță pe viitorul expert. Viața studențească, nr. 49, 5 decembrie 1984 Radu G. Țeposu: Spre roman Modelul mai Îndepărtat al prozei lui Marin Mincu din Intermezzo (Albatros, 1984) este romanul-reportaj, așa cum Îl aflăm În viziunea unor Truman Capote ori Dos Passos: aglomerare de scrisori, pagini de jurnal, fragmente de texte desprinse din cărți, reproduceri de elemente grafice, legate Între ele prin intervenția lucidă a scriitorului (scriptorului, zic semiologii), care e și un competent teoretician al literaturii, dedat cu subtilitățile textualizării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am găsit, Ichime! răspunse Grigore, suindu-se lângă tânărul Herdelea. Toate bune pe aici? ― Toate, conașule, și sănătate! ― Ei, dă-le drumul! Un țâțâit energic, și caii porniră atât de brusc, că băiețandrul de lângă vizitiu se îndoi de spate. Din dosul gării, brișcă, după câțiva pași, coti pe drumul nepietruit care taie câmpia curmeziș până la Curteanca. Drept înainte, în zarea plumburie, satul se zugrăvea ca un mușuroi uriaș, crescut cu bălării. Pe de lături, de jur împrejur, miriștea arămie se întindea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
boierul mai bine ce-avem pe-aici! strigă deodată Grigore, sărind din brișcă, urmat de Titu. Voi luați-o înainte! Pe dreapta, începea gardul de uluci pe sub zidire de cărămidă, cu stâlpi pătrați din loc în loc. Era conacul Iuga. În dosul împrejmuirii un șir de plopi bătrâni străjuiau ca un front de ostași de gardă. Printr-o poartă deschisă, se vedea ograda cu clădirile pentru logofeți, argați și alți slujitori, cu grajduri, cotețe, hambare... Mai încolo, după vreo sută de pași
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
plutonier, păcatele noastre? Că paguba să fi tot fost doi-trei saci, dacă a fost... Și nici boierul Cosma nu s-a putut plânge de mai mult, uite crucea, dom plutonier! Doi-trei saci poate, dar ce vagon? Plutonierul îl plesni cu dosul palmei peste gură răcnind: ― Ești obraznic după ce furi?... În fața mea cutezi să... Obrăznicia țăranului îi vârâse un ac în inimă. Strigă un jandarm odihnit și-i ordonă să aplice indivizilor o bătaie românească, să le fie de ținere de minte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-se acuma cu un glas mai vârtos ca al tuturor. Aidem să și plecăm la boierul cel bătrân, să-l rugăm frumos și să punem mâna pe moșie! Matei Dulmanu tocmai își isprăvise băutura și-și ștergea mustățile cafenii cu dosul palmei. Adăugă convins: ― Că doar dumnealui e părintele nostru și n-are să ne lase... Luca Talabă voia să facă el propunerea asta; de aceea și chemase pe oameni la sfat. Auzind acuma gândul lui din gura altuia, avu o poticnire
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe băiețelul cel mai mărișor, pe Costică, să mai stea pe la bunică-sa, să-i ție de urât și să scape de un mâncător. Copilul a necăjit-o pe Ioana toată vara și toamna, până deunăzi, i-a întors pe dos căsuța, strângând după dânsul o liotă întreagă de alți nebunatici. L-a ținut însă, tocmai ca să arate că ei au nevoie de ea, nu ea de ei. Guralivă n-a fost baba Ioana niciodată, ci mai mult morocănoasă, deși avea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
doamna Alexandrescu din pricina Tanței, căreia începuse a-i face curte foarte stăruitor. Doamna Alexandrescu l-a dus deunăzi la părinții fetei, l-a prezentat și l-a lăudat, iar pe urmă el a devenit un musafir asiduu în casa din dosul gării, proprietatea domnului Alexandru Ionescu, șef de birou la Finanțe. Tanța era acum iubirea lui cea frumoasă și adevărată. Grație ei i-a revenit inspirația poetică. În fiecare seară, scăpat de obligațiile pentru Drapelul, învăluit într-un nour de fum
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
numai cu săbioara lui a cucerit proprietatea Cantacuzu, de peste trei mii de pogoane, ca supliment la o nevastă urâțică și prostuță, bătea zelos din pinteni pe lângă Nadina și-și sublinia străduințele cu câte un suspin însoțit de întoarcerea ochilor pe dos. Ca să scape de el, Nadina fu obligată să se retragă puțin deoparte cu Titu Herdelea. ― E idiot rău căpitanul ăsta! zise ea plictisită. Titu se socotea întrucîtva tovarăș și complice. Aflîndu-se acuma între patru ochi cu ea, i se păru
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ură contra jidanilor? Aș! Un cumnat de-al lui umbla să ia cu arendă moșia, și nu putea. Acuma, dacă a alungat pe ovrei, credea că vor pune ei mâna pe bunătatea de proprietate. Numai că socoteala a ieșit pe dos, că țăranii s-au ridicat pe urmă să împartă între ei pământul. Prefectul s-a supărat, firește, și a scos armata. Degeaba, oamenii nu s-au înfricoșat nici de armată, că știau bine că armata n-are voie să tragă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]