7,011 matches
-
meticulozitate, au fost și sunt apreciate diferit. Unii le consideră epocale, alții le iau în derâdere. În orice caz, ele nu sunt invulnerabile. În Personalitatea lui M. Eminescu, analiza dezvăluirilor unor contemporani ai poetului duce la concluzia că invarianta spiritului eminescian este „tendința către nemărginit, setea de absolut”. O concluzie corectă, însă neindividualizantă. Un obiectiv al hermeneuticii tuturor studiilor lui C. despre Eminescu este infirmarea opiniei conform căreia opera celui mai mare poet român transfigurează o Weltanschauung pesimistă. Spre demontarea tezei
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
tuturor studiilor lui C. despre Eminescu este infirmarea opiniei conform căreia opera celui mai mare poet român transfigurează o Weltanschauung pesimistă. Spre demontarea tezei, exegetul ia în considerare și personalitatea umană a poetului, dar privirea rămâne permanent ațintită asupra operei eminesciene. Sunt studiate cum nu se poate mai minuțios arta imaginii și mai cu seamă arta cuvântului, mergând până la fonetism, căruia i se atribuie valențe simbolice. Imaginarul eminescian - teoretizează C., fără evitarea sofisticii - exclude structural pesimismul, prin „dinamica” lui, prin direcția
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
considerare și personalitatea umană a poetului, dar privirea rămâne permanent ațintită asupra operei eminesciene. Sunt studiate cum nu se poate mai minuțios arta imaginii și mai cu seamă arta cuvântului, mergând până la fonetism, căruia i se atribuie valențe simbolice. Imaginarul eminescian - teoretizează C., fără evitarea sofisticii - exclude structural pesimismul, prin „dinamica” lui, prin direcția „axei imaginilor”. Această „axă” ar fi mereu ascensională, „chiar și în cele mai sumbre contexte”. Aserțiunea este doar parțial validată de texte. În ceea ce privește fonetismul, în tentativa de
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
exprimă, stări afective felurite, în funcție de contextul rostirii poetice. Seducătoare - și productivă intermitent - e considerarea limbii naționale ca „stil supraindividual” și implicit ca „modelator virtual al oricărei creațiuni literare”. Asertoric formulată în Expresivitatea limbii române, această concepție funcționează și în Creativitatea eminesciană, dar mai ales în Arta cuvântului la Eminescu. Potrivit teoriei lui C., stilul eminescian nu e produsul abaterii de la normele interne ale limbii române, al „siluirii” acesteia; este, din contra, suprema valorificare a potențialului expresiv specific graiului nostru. Situată principial
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
limbii naționale ca „stil supraindividual” și implicit ca „modelator virtual al oricărei creațiuni literare”. Asertoric formulată în Expresivitatea limbii române, această concepție funcționează și în Creativitatea eminesciană, dar mai ales în Arta cuvântului la Eminescu. Potrivit teoriei lui C., stilul eminescian nu e produsul abaterii de la normele interne ale limbii române, al „siluirii” acesteia; este, din contra, suprema valorificare a potențialului expresiv specific graiului nostru. Situată principial în diametrală opoziție cu întreaga critică impresionistă, polemizând pe tot cuprinsul, direct sau subtextual
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
fi izbutit să îndrepte istoria literară pe alt făgaș, a deschis, fără îndoială, atât prin contribuția pozitivă, cât și prin propunerea de abordare a faptelor de creație din alt unghi, în spirit științific, o perspectivă nouă de studiere a operei eminesciene și a literaturii în general. Metodologia lui C., întemeiată pe psihologia și mai ales pe lingvistica modernă, pe gestaltism, pe rezultatele activității naratologice ale Cercului de la Praga, a înscris, cu toate disfuncționalitățile, un moment decisiv în eforturile de scientizare a
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
îngr. Nina Apetroaie, introd. Ion Apetroaie, Iași, 1980; Simbolurile lui Eminescu, București, 1939; Semnificația lui Titu Maiorescu, București, 1940; Le Préromantisme de G. Asaki, București, 1940; Expresivitatea limbii române, București, 1942; ed. îngr. și pref. Ilie Dan, Iași, 2000; Creativitatea eminesciană, București, 1943; ed. îngr. și introd. Ion Apetroaie, Iași, 1987; Curs de istoria literaturii române, 1943-1944; Critice literare, I-II, București, 1943-1944; Forme de critică, București, 1944; Poezia tradițională română (Balada poporană și doina), I-II, îngr. Dumitru Șandru, pref.
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
1944; Poezia tradițională română (Balada poporană și doina), I-II, îngr. Dumitru Șandru, pref. Ovidiu Bârlea, I-II, București, 1969; Mărturisiri literare, îngr. și pref. Iordan Datcu, București, 1971; Problemele tipologiei folclorice (în colaborare cu Ovidiu Bârlea), București, 1971; Studii eminesciene, îngr. I. Dumitrescu, pref. George Munteanu, București, 1975; Studii critice, îngr. și pref. Ovidiu Bârlea, București, 1982; Scrieri alese, I-III, îngr. și pref. Mircea Anghelescu, București, 1986-1992. Repere bibliografice: Th. C. [Theodor Cornel], „La Poésie roumaine actuelle”, „La Roumanie
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
descoperind noi sensuri, cum ar fi gândirea echivalată cu nașterea, zămislirea, care se întruchipează în treimea demon, monarh, mag. De asemenea, visul este și el văzut ca un mod tipic de a crea, cu un rol precumpănitor în poezia erotică eminesciană. Muzica sau cântul îl conduce pe cercetător la considerații despre poezia orfică, așa după cum plânsul e definit ca expresie a melancoliei și a conștiinței tragice a lui Eminescu. Ca tipologie, Alfabetul de tranziție (1986) este o carte înrudită cu I.L.
CAZIMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286151_a_287480]
-
îl prezintă articolele dedicate lui Mihai Eminescu: Valori stilistice în episodul Greciei antice din „Memento mori” de M. Eminescu de Liliana Trâpcea, Eminescu despre limba de Gh. Bulgar, Eminescu la „Familia” de Lucian Drîmba, Motivul lumii că teatru în creația eminesciana de Grațian Gal, Mihai Eminescu, existențialist avant la lettre de Ioan Babă, dar și analizele literare consacrate unor scrieri ale lui Mihai Eminescu, Tudor Arghezi și Liviu Rebreanu. Șunt cercetate și diferite aspecte din viața și opera lui Vasile Alecsandri
CERCETARI DE LIMBA SI LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286167_a_287496]
-
moderni, și din scrierile Sfinților Părinți ai Bisericii), sfera investigației se extinde, înglobând, pe lângă mari reprezentanți ai liricii universale, poeți români contemporani. SCRIERI: Eminescu și Leopardi. Afinități elective, București, 1980; Palingeneza valorilor, Timișoara, 1982; Literatura și existența, Timișoara, 1998; Repere eminesciene, Timișoara, 1999; De la Eminescu la Nichita Stănescu, Timișoara, 2002. Repere bibliografice: Luminița Beiu-Paladi, Iosif Cheie-Pantea, „Eminescu și Leopardi. Afinități elective”, RITL, 1980, 4; Eugen Todoran, Eminescu și Leopardi, O, 1980, 28; Ioana Em. Petrescu, Studii eminesciene, ST, 1981, 1; Mihai
CHEIE-PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286186_a_287515]
-
existența, Timișoara, 1998; Repere eminesciene, Timișoara, 1999; De la Eminescu la Nichita Stănescu, Timișoara, 2002. Repere bibliografice: Luminița Beiu-Paladi, Iosif Cheie-Pantea, „Eminescu și Leopardi. Afinități elective”, RITL, 1980, 4; Eugen Todoran, Eminescu și Leopardi, O, 1980, 28; Ioana Em. Petrescu, Studii eminesciene, ST, 1981, 1; Mihai Dragan, Eminescu și Leopardi, CL, 1981, 2; Nicolae Mecu, O nouă carte despre Eminescu, VR, 1981, 4, 5; Dan C. Mihăilescu, Palingeneza valorilor, Ț, 1983, 4; Dicț. scriit. rom., I, 542-544; Doina Curticăpeanu, Mirajul plaurilor plutitori
CHEIE-PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286186_a_287515]
-
Mihăilescu, Palingeneza valorilor, Ț, 1983, 4; Dicț. scriit. rom., I, 542-544; Doina Curticăpeanu, Mirajul plaurilor plutitori (losif Cheie-Pantea), F, 1999, 2; Dan Mănucă, Oglinzi paralele, CL, 2000, 6; Constantin Cubleșan, Eminescu în orizontul criticii, Pitești-Brașov-Cluj-Napoca, 2000, 134-138; Theodor Codreanu, Controverse eminesciene, București, 2000, 227-231; Constantin Cubleșan, Eminescu în oglinzile criticii, Cluj-Napoca, 2001, 70-74; Petraș, Panoramă, 182-183; Mircea Bârsilă, Repere eminesciene, PSS, 2002, 5-7; Irina Marin, Critică eseistica, RL, 2003, 7. S. I.-J.
CHEIE-PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286186_a_287515]
-
1999, 2; Dan Mănucă, Oglinzi paralele, CL, 2000, 6; Constantin Cubleșan, Eminescu în orizontul criticii, Pitești-Brașov-Cluj-Napoca, 2000, 134-138; Theodor Codreanu, Controverse eminesciene, București, 2000, 227-231; Constantin Cubleșan, Eminescu în oglinzile criticii, Cluj-Napoca, 2001, 70-74; Petraș, Panoramă, 182-183; Mircea Bârsilă, Repere eminesciene, PSS, 2002, 5-7; Irina Marin, Critică eseistica, RL, 2003, 7. S. I.-J.
CHEIE-PANTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286186_a_287515]
-
face casă bună cu John Lennon și „Wc-ul public din piața galați” - cu Vergiliu și Leonardo Da Vinci. Totul (1985) avea să însemne cvasiamurgul unei energii în derivă: în vreme ce practica delirul dicteului (semi) automat, C. scria o carte despre erotica eminesciană, unde aplicațiile psihanalitice ale doctorilor Vlad și Nica se sublimau în viziuni verbale de crudități amețitoare. Publicată abia în 1992, Visul chimeric, cartea despre Eminescu reprezintă „șperaclul” în viziunile freudian-daliniene ale prozei lui C., unde „totul” e regressus ad uterum
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
echivalențele din romanele lui Michel Tournier), palingenezia. Hoffmann, Nerval, Novalis, Freud, Jung, Kafka, Baltrusaitis, Blake, Mircea Eliade, Bulgakov, Fournier, Durand, toți și toate, în numele unei atmosfere de o amețitoare abisalitate, ireversibil sub semnul morții și învierii, al cuplului adamic (Cezara eminesciană și analiza lui Mircea Eliade din Insula lui Euthanasius sunt structurale prozei lui C.), al lui „Purus.a”, indicul. Visul (REM, Gemenii, Organistul) este un manual complet de mitologie psihanalitică. Specificul fantasticului cărtărescian rezidă în chiar această ars combinatoria de
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
său pept și a sta viu?/ Când pornii poema asta cât eram de cilibiu!” Aparent antinomice, energia plăsmuitoare de viziuni de coșmar feeric (coborârea fetițelor din REM, goana fabuloasă printre exemplarele de la Muzeul Antipa, din Gemenii, un fel de Dionis eminescian îmbibat cu Stephen King pe muzică de Alan Parker) și energia verbalizantă din Levantul reprezintă „fața și reversul”, gemelaritatea unei ființe eminamente poetice, absorbită integral de eul propriu, așa cum arată amplul roman Orbitor (I-II, 1996-2002, proiectat în trei volume
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
Levantul”, JL, 1991, 1-4; Manuela Tănăsescu, Spăimoasele simetrii dintr-un Levant feroce, JL, 1991, 1-4; Nicolae Bârna, Visul și facerea lumii, CC, 1991, 8-9; Octavian Soviany, Lumânarea și cartea, APF, 1992, 12; Sebastian Vlad-Popa, A apărut o carte despre eul eminescian fără sex, RL, 1992, 35; Fevronia Novac, O abordare arhetipală a poeziei lui Eminescu, RL, 1992, 38; Cristea, A scrie, 203-206; Ion Bălu, Visul chimeric, ST, 1993, 1; Tania Radu, Visul lui Mircea Cărtărescu a redevenit... Nostalgia, LAI, 1993, 36
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
ulcere veșnice, în chin. Chinul anulării noimelor. Al nașterii golului, produs fără întrerupere, asediind și degradând. O autoinchiziție.” Poetul devenit critic procedează cu o atenție și meticulozitate exemplare, pornind de la analiza statistică a vocabularului liric bacovian, trecând prin decelarea influenței eminesciene asupra poetului și sfârșind cu comentarea termenilor-cheie ai unei opere care nu a încetat să crească în însemnătate de la data publicării sale și până astăzi. Folosind toate procedeele critice de care avea cunoștință, inclusiv noul, pe atunci, structuralism, C. traversează
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
afirmate în 1879, când o criticase vehement, și relevă calitățile artistice deosebite ale piesei, subliniind totodată valoarea ei de document social. Spre sfârșitul anului 1883, C. publică un articol dedicat lui Eminescu, în care Fr. Damé reliefează semnificația operei poetice eminesciene. R.Z.
CIMPOIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286230_a_287559]
-
caracterizată printr-o autoritate necontestată de specialist. Mistica roză (1921) reprezintă dovada că muzicologul, la care sensibilitatea concurează erudiția, poate fi și poet. Versurile sunt accesibile, muzicale, autorul rimează cu facilitate, alunecând deseori în proză versificată, cu ușor detectabile influențe eminesciene și mussetiene. Peisajul marin și decorul floral abundent dețin întâietatea între preferințele lui C. Ele nu constituie altceva decât cadrul unei lamentații iscate de o existență irosită sau de o iubită pierdută: C. urăște „pornirile sângelui” și aspiră la dragostea
CIOMAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286263_a_287592]
-
pe homo constructivus (de exemplu, romanul Bietul Ioanide de G. Călinescu). Preocupat de receptarea lui Mihai Eminescu de-a lungul timpului, C. întocmește o amplă antologie critică. În primul volum, Poetul național (1983), textele sunt selectate pe tema reprezentativității operei eminesciene. Al doilea, Structurile operei (1985), are ca temă imaginarul eminescian, iar ultimul, Textul eminescian (1990), reunește analize exemplare, caracteristice momentelor semnificative ale interpretării. Antologia urma, în intenția alcătuitorului, să mai cuprindă un volum, privitor la raportul antume-postume. SCRIERI: Motivul creației
CIOMPEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286264_a_287593]
-
Călinescu). Preocupat de receptarea lui Mihai Eminescu de-a lungul timpului, C. întocmește o amplă antologie critică. În primul volum, Poetul național (1983), textele sunt selectate pe tema reprezentativității operei eminesciene. Al doilea, Structurile operei (1985), are ca temă imaginarul eminescian, iar ultimul, Textul eminescian (1990), reunește analize exemplare, caracteristice momentelor semnificative ale interpretării. Antologia urma, în intenția alcătuitorului, să mai cuprindă un volum, privitor la raportul antume-postume. SCRIERI: Motivul creației în literatura română, București, 1979. Antologii: Mihai Eminescu interpretat de
CIOMPEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286264_a_287593]
-
lui Mihai Eminescu de-a lungul timpului, C. întocmește o amplă antologie critică. În primul volum, Poetul național (1983), textele sunt selectate pe tema reprezentativității operei eminesciene. Al doilea, Structurile operei (1985), are ca temă imaginarul eminescian, iar ultimul, Textul eminescian (1990), reunește analize exemplare, caracteristice momentelor semnificative ale interpretării. Antologia urma, în intenția alcătuitorului, să mai cuprindă un volum, privitor la raportul antume-postume. SCRIERI: Motivul creației în literatura română, București, 1979. Antologii: Mihai Eminescu interpretat de..., I-III, pref. edit
CIOMPEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286264_a_287593]
-
1900 pleacă în Belgia, stabilindu-se la Bruxelles, de unde trimite vești și scrisori până prin 1928. Fără a fi un poet de talent, așa cum îl considera C. Dobrogeanu-Gherea, C. este autorul unor versuri adesea sensibile, fine, prelungind mai cu seamă tonalități eminesciene. Ca și alți poeți ai epocii, el nu este atât un melancolic, cât un sentimental romanțios, înclinat spre o duioșie grațioasă. Mâhnit și înlăcrimat la vederea suferinței, a sărăciei, el amintește uneori maniera poeziei delicate a lui Fr. Coppée, din
CISMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286278_a_287607]