7,156 matches
-
umplând lumea de Viață și Binecuvântare. Iar "omega" - ultima litera a alfabetului grec se constituie în cei doi șerpi. Asta ne amintește, printre altele, de proorocia bătrânului orb, Simeon, care îi prevede Maicii Domnului durerea viitoare dar și speranța învierii (Evanghelia): "Prin inima ta va trece sabie... dar, Cel ce se va naște din tine, va tăia șarpele în două spre mântuirea multora!"
Pateriță () [Corola-website/Science/320969_a_322298]
-
istorice. Biserica de lemn de la Dealu Mare, care poartă hramul „Buna Vestire“, este construită pe unul din dealurile din locul numit „Gruelaci“. Începuturile acestei biserici coboară până spre mijlocul secolului al XVIII-lea; două dintre vechile sale tipărituri, anume o Evanghelie (Blaj, 1765) și un Apostol (Blaj, 1765), ambele donate în 1769, întăresc această cronologie. Este un edificiu de plan dreptunghiular, cu absida decroșată de formă pentagonală; pronaosul, deasupra căruia se înalță un turn-clopotniță zvelt, învelit în tablă, este prelungit, la
Biserica de lemn din Dealu Mare () [Corola-website/Science/320983_a_322312]
-
1747 (însemnări: acest Triod îi a satului Osoiu, 1834; Acest Triod îi prin cheltuiala satului. Scris-am eu, popa Gligor), Evanghelie, Blaj, 1776, (însemnare cu caractere chirilice, nedatată, autor popa Matei din Codor, notarăș sobornicesc, prin care se arată că Evanghelia a fost cumpărată de câțiva săteni pentru biserică; însemnare cu caractere latine, datată 5 iuliu 1901, autor Alexandru Pop, arătând că Evanghelia a fost dată bisericii greco-catolice din Osoiu, filială nou convertită, aparținătăoare parohiei Huzmezeu); Apostol, Blaj, 1802; Strastnic, Blaj
Biserica de lemn din Osoi () [Corola-website/Science/315449_a_316778]
-
1776, (însemnare cu caractere chirilice, nedatată, autor popa Matei din Codor, notarăș sobornicesc, prin care se arată că Evanghelia a fost cumpărată de câțiva săteni pentru biserică; însemnare cu caractere latine, datată 5 iuliu 1901, autor Alexandru Pop, arătând că Evanghelia a fost dată bisericii greco-catolice din Osoiu, filială nou convertită, aparținătăoare parohiei Huzmezeu); Apostol, Blaj, 1802; Strastnic, Blaj, 1817.
Biserica de lemn din Osoi () [Corola-website/Science/315449_a_316778]
-
Mântuitor. Ca urmași ai poporului lui Dumnezeu din Vechiul Testament, suntem chemați să ieșim din lume. Noi ne adunăm laolaltă pentru închinare, pentru părtășie, pentru instruire din Cuvântul lui Dumnezeu, pentru celebrarea Cinei Domnului, pentru slujirea întregii omeniri și pentru proclamarea Evangheliei în toată lumea. Biserica își primește autoritatea de la Hristos, care este Cuvântul întrupat, și din Sfintele Scripturi, care constituie Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Biserica este familia lui Dumnezeu. Fiind adoptați ca fii ai Lui, membrii ei trăiesc în baza noului
Cele 28 puncte de Doctrina Adventistă () [Corola-website/Science/315431_a_316760]
-
fată de El pentru buna lor folosire. Noi recunoaștem drepturile de proprietar ale lui Dumnezeu, printr-o slujire plină de credincioșie fată de El și fată de semenii noștri, prin faptul că Îi înapoiem zecimea și dăm daruri pentru vestirea Evangheliei, pentru susținerea și dezvoltarea bisericii Sale. Isprăvnicia este un privilegiu pe care ni l-a dat Dumnezeu pentru a creste în dragoste și pentru a birui egoismul și lăcomia. Ispravnicul se bucură de binecuvântările care vin asupra altora, ca rezultat
Cele 28 puncte de Doctrina Adventistă () [Corola-website/Science/315431_a_316760]
-
Daniel 7,9-27; 8,13.14; 9,24-27; Numeri 14,34; Ezechiel 4,6; Levitic 16; Apocalipsa 14,6.7; 20,12; 14,12; 22,12). A doua venire a lui Hristos este binecuvântata speranță a bisericii, punctul culminant al Evangheliei. Venirea Mântuitorului va fi literală, personală, vizibilă și mondială. Când El va reveni, morții neprihăniți vor fi înviați și împreună cu cei neprihăniți care vor fi în viată vor fi glorificați și luați la cer, iar cei nelegiuiți vor muri. Împlinirea
Cele 28 puncte de Doctrina Adventistă () [Corola-website/Science/315431_a_316760]
-
Mănăstirii Sf. Marcu din apropierea Cartierului Armean din zona veche a Ierusalimului și care ar fi fost locul casei Mariei, mama evanghelistului Marcu (Ioan Marcu). Cina cea de taină, Ultima Cină sau Cina Domnului a fost, conform tradiției a trei din evangheliile sinoptice, cina de despărțire a lui Iisus de ucenicii săi. Această cină corespundea cu cina de Seder pe care o prăznuiesc evreii până în zilele noastre de sărbătoarea Paștelui sau Pesah. La această cină Isus a frânt pâinile și a instituit
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
care o prăznuiesc evreii până în zilele noastre de sărbătoarea Paștelui sau Pesah. La această cină Isus a frânt pâinile și a instituit ceremonia Euharistiei sau a Împărtășaniei. Ea a devenit și motivul multor picturi și altor opere de artă. După evanghelia lui Marcu 14,12-16 și cea a lui Luca 22,7-13, era vorba de o încăpere la un etaj, pe care ucenicii au găsit-o după indicația învățătorului lor, urmând pașii unui cărăuș de apă pe ulițele Ierusalimului. În Evanghelia
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
evanghelia lui Marcu 14,12-16 și cea a lui Luca 22,7-13, era vorba de o încăpere la un etaj, pe care ucenicii au găsit-o după indicația învățătorului lor, urmând pașii unui cărăuș de apă pe ulițele Ierusalimului. În Evanghelia lui Matei 26, 17 -19 lipsesc aceste amănunte. Evanghelia lui Ioan `13. 1-17 pomenește cina deja în versetul al 2-lea, dar nu menționează locul și nici cuvintele lui Iisus despre pâine și vin. Aici cina se leagă de ceremonia
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
Luca 22,7-13, era vorba de o încăpere la un etaj, pe care ucenicii au găsit-o după indicația învățătorului lor, urmând pașii unui cărăuș de apă pe ulițele Ierusalimului. În Evanghelia lui Matei 26, 17 -19 lipsesc aceste amănunte. Evanghelia lui Ioan `13. 1-17 pomenește cina deja în versetul al 2-lea, dar nu menționează locul și nici cuvintele lui Iisus despre pâine și vin. Aici cina se leagă de ceremonia Spălării picioarelor. Dupa tradiția creștină, aici ar fi și
Cenaclul din Ierusalim () [Corola-website/Science/315455_a_316784]
-
morții, dar cu posibilitaea vieții veșnice, și aceasta doar datorită faptului că Hristos a plătit pedeapsa pentru păcat și Și-a oferit propria viața pentru păcătosul pocăit. Isus Hristos „"a nimicit moartea și a adus la lumină viața și neputrezirea, prin Evanghelie"” (2 Timotei 1:10). De aceea, doctrina nemuririi condiționate afirmă că în El este singura speranță a nemuririi. În Vechiul Testament termenul „moarte” se referă în majoritatea covârșitoare a aparițiilor la moartea fizică, pe când în Noul Testament cuvintele grecești folosite mai au
Nemurirea condiționată () [Corola-website/Science/315484_a_316813]
-
în felul acesta să piardă răsplata veșnică. Pe cealaltă parte, dacă cineva ar fi luat din iad, așa cum crede toată lumea, el ar fi, fără îndoială, foarte fericit să scape de pedeapsă și ar avea o altă oportunitate de a accepta Evanghelia harului lui Dumnezeu. Dacă sufletele ar merge în rai/iad, la moarte, cu siguranță că, cei care au fost înviați ar trebui să vorbească despre gloria locurilor cerești, sau ar trebui să îi avertizeze pe păcătoși, fără nicio ezitare despre
Nemurirea condiționată () [Corola-website/Science/315484_a_316813]
-
sau „cu adevărat” - אָמֵן) este o expresie liturgică care apare de 13 ori în Vechiul Testament (pentru prima dată în Cartea Numeri 5,21-22) și de 119 ori în Noul Testament, din care de 52 de ori în evangheliile sinoptice și de 25 de ori în Evanghelia după Ioan. În zonele rurare românești se mai traduce și ca "așa a fost, așa este și așa va rămâne". Cuvântul în sine se găsește în textele Bibliei, în Vechiul Testament în formă
Amin () [Corola-website/Science/317300_a_318629]
-
este o expresie liturgică care apare de 13 ori în Vechiul Testament (pentru prima dată în Cartea Numeri 5,21-22) și de 119 ori în Noul Testament, din care de 52 de ori în evangheliile sinoptice și de 25 de ori în Evanghelia după Ioan. În zonele rurare românești se mai traduce și ca "așa a fost, așa este și așa va rămâne". Cuvântul în sine se găsește în textele Bibliei, în Vechiul Testament în formă ebraică, iar în Noul Testament în limba greacă, în
Amin () [Corola-website/Science/317300_a_318629]
-
Ecce homo ("Iată Omul"): exclamația atribuită în "Evanghelia lui Ioan" (19,5) procuratorului roman Pilat din Pont, în momentul în care acesta ar fi arătat mulțimii pe Isus, cu coroana de spini pe cap, lângă din Ierusalim. A supus mulțimii însă, la alegere, spre condamnare la moarte, fie
Ecce Homo () [Corola-website/Science/317307_a_318636]
-
înviere, judecată și soarta celor păcătoși. Ele adaugă expresia „a doua moarte” și numele Gehinnom la sfarsitul cărții Isaia, unde versiunea ebraica nu menționează nici Gehinnom , nici „a doua moarte” În această privință, versiunea aceasta se aseamănă celei folosite de Evanghelia lui Marcu, unde termenul Gheena este adăugat citatului din Isaia descriind cadavrele în care nici un vierme nu piere, În scrierile apocrife, în Manuscrisele de la Marea Moartă, Pseudopepigrafa și la Filon din Alexandria nu există nici o referință directă la Gheena.În
Gheenă () [Corola-website/Science/317308_a_318637]
-
sau de pedeapsă a morților păcătoși se numește în iudaism nu Iad, ci Gehinnom sau Sheol. După aceea sufletul urca spre Lumea de apoi,va fi distrus ori va continua să existe într-o stare de conștiență a remușcării. În evangheliile sinoptice Iisus folosește cuvântul Gheena de 11 ori pentru a o descrie că opusul vieții în Împărăția lui Dumnezeu. între mădularele noastre, dar spurca tot trupul și aruncă în foc drumul vieții, după ce aprinsă a fost ea de flăcările gheenei
Gheenă () [Corola-website/Science/317308_a_318637]
-
a beneficiat de donații de obiecte de cult sau de alte odoare din partea stăpânilor moșiei, în principal a boierilor cantacuzini. Printre odoarele de preț care se află în patrimoniul parohiei sunt de menționat următoarele: Parohia a mai avut și o Evanghelie tipărită în 1697 la Mănăstirea Snagov de către Antim Ivireanul, o carte foarte rară. În curtea biserici, în apropiere de peretele sudic al lăcașului de cult, se află două morminte vechi, având deasupra lor monumente funerare de o valoare artistică remarcabilă
Biserica Sfântul Gheorghe din Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/321870_a_323199]
-
al Armatei Regale. Comandantul îl ia sub protecție și îi oferă posibilitatea să devină mic funcționar în cadrul unității până la pensionare. Familia Caraman se regăsește printre familiile protestante din România de mai bine de cinci generații, alternând între cultul Creștin după Evanghelie la primele generații și cultul Creștin Baptist de la Cristian Caraman și până în prezent. Cristian Caraman este un membru foarte activ al bisericilor evanghelice în special în domeniul muzical, dar și cel teologic. Caraman este director muzical al Bisericii Baptiste Nădejdea
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
Creștin Baptist de la Cristian Caraman și până în prezent. Cristian Caraman este un membru foarte activ al bisericilor evanghelice în special în domeniul muzical, dar și cel teologic. Caraman este director muzical al Bisericii Baptiste Nădejdea din București, Biseicii Creștine după Evanghelie Logos din Ploiești și dirijorul corului Biseicii Creștine după Evanghelie Antiohia din București. În paralel cu intensa activitate muzicală bisericească este diacon și învățător biblic în Biserica Baptistă Nădejdea din București, predicând Scripturiile în Biserica Creștină după Evanghelie Filadelfia din
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
Costache Negruzzi (1808-1868), s-a căsătorit cu Dinu Negruț, primind conacul din sat ca zestre. Satul a primit numele de Hermeziu cu acest prilej. După cum atestă o inscripție din 1887 a preotului paroh Petru Filiorianu pe prima pagină a unei evanghelii, înainte de construirea actualei biserici a existat în sat o bisericuță de lemn. Biserica "Sf. Împărați Constantin și Elena" a fost construită în anul 1839 de către spătarul Costache Negruzzi. Deasupra intrării în pronaosul bisericii se află o pisanie scrisă în limba
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hermeziu () [Corola-website/Science/321501_a_322830]
-
ulei, în stil neobizantin. Pe plafonul altarului se află icoana Mântuitorului, iar în naos icoana Judecătorului Hristos înconjurat de cei patru evangheliști. Biserica are în patrimoniul său mai multe cărți de cult tipărite după anul 1800, printre care și câteva evanghelii ferecate în metal și scrise cu litere chirilice. În curtea bisericii se află mai multe morminte ale membrilor familiei boierești Negruzzi. Lângă zidul sudic al bisericii au fost înmormântați următorii: Pe piatra funerară aflată deasupra mormântului scriitorului Costache Negruzzi se
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hermeziu () [Corola-website/Science/321501_a_322830]
-
Cinq années de ma vie" („Cinci ani din viața mea”), Reinach a publicat propria sa "Istorie a afacerii Dreyfus", iar Jaurès a publicat "Les Preuves" („Dovezile”). În ce-l privește pe Zola, el a scris a treia carte din seria "Evangheliilor" sale: "Adevărul". Chiar și Esterházy a profitat de informațiile sale și a vândut mai multe versiuni diferite ale textelor depoziției sale consulului francez. La 29 septembrie 1902, Zola, primul intelectual dreyfusard, a murit asfixiat cu fumul din sobă. Soția sa
Afacerea Dreyfus () [Corola-website/Science/316399_a_317728]
-
erau într-adevăr niște legaliști care se țineau cu strictețe de "litera legii." Toată munca depusă pentru dezvoltarea și extinderea denominațiunii părea că îndreaptă atenția asupra a ceea ce individul poate realiza, deschizându-se astfel poarta către autoîncredere în problemele spirituale. Evanghelia centrată pe Hristos își pierdea locul în favoarea eforturilor umane. "A fost dezvoltată o puternică argumentație pentru stabilirea 'datoriilor obligatorii' [conform Legii]. S-au ivit participanți la discuții și la polemici care insistau cu Sabatul, Legea, etc. — în stilul avocaților care
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]