8,317 matches
-
lungimii lui, pentru a vira tancul avea nevoie de mult spațiu, curba descrisă era foarte mare. În timpul războiului s-au construit cinci tipuri ușor diferite de . Greutate: mascul=29t, femelă=28t Lungime: 8,5 m Lățime: mascul=4,11 m, femelă=3,20 Înălțime: 2,64 m Viteză: 8-10 km/h
Mark V () [Corola-website/Science/311182_a_312511]
-
capturează pradă (cocolitoforide, diatomee, dinoflagelate și radiolari). Talomitele aparțin ramelor prevăzute cu cili aromați cu grosime de 2 cm.Provin din Șerbia și au zoolomite coolomite ceeolomite Actolitele provin din limba greacă căra înseamnă suflet.Ele sunt niște animale marine, femelă depunând peste 5 milioane de ouă la 24 h. Microplanctonul (50 μm-1 mm) include metazoare, mai ales larve de crustacee. Cele mai frecvente sunt copepodele (picior în formă de râma), care se deplasează prin mișcări sacadate determinate de “bătaia” antenelor
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
mc. Împreună cu formele lor larvare (nauplii și copepodiți) aceste crustacee ajung să constituie până la 90% din zooplancton. Una din cele mai comune specii de copepode este Calanus finmarchicus, frecvență în marile nordului. Aceasta constituie hrană principala pentru heringi și macrouri. Femelele poartă cu ea ouăle fecundate câteva ore și după un interval de 15 ore este pregătită pentru o nouă fecundare. Mesoplanctonul (1-5 mm) include crustacee copepode, cladocere și ostracode. Cladocerele marine se caracterizează prin antene mari și capacitatea de a
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
anual în timp ce randamentul întregului pescuit mondial nu depășește 62-66 milioane tone. Euphausiile se găsesc și în marile mai calde unde întreprind migrații pe verticală; unele ajung la 5000-6000 m adâncime. Mysidele sunt prezente la adâncimi de la 100 la 1000 m. Femelă poartă ouăle într-o cameră incubatoare de la bază apendicelor toracice. Între crustaceele macroplanctonice sunt cuprinse și câteva amfipode. Meduzele aparțin la două categorii: unele reprezintă generația sexuata a diferitelor hidrozoare altele sunt scifozoare. Sunt foarte bine adaptate la viață pelagica
Zooplancton () [Corola-website/Science/311220_a_312549]
-
viitoare comune pe malurile insulelor Comandorului vor clarifica acest subiect. Vidra de mare este un animal relativ mare: lungimea sa atinge 1,5 m, iar greutatea atinge 45 kg. Forma corpului este alungită, aproape cilindrică. Masculii sunt mai mari decât femelele: de obicei, sunt cu 35% mai grei și cu 10% mai lungi. Masculii adulți cântăresc de la 22 până la 45 kg și ating în lungime de la 120 la 150 cm. Femelele adulte ale vidrei de mare californiene cântăresc de la 14 la
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
corpului este alungită, aproape cilindrică. Masculii sunt mai mari decât femelele: de obicei, sunt cu 35% mai grei și cu 10% mai lungi. Masculii adulți cântăresc de la 22 până la 45 kg și ating în lungime de la 120 la 150 cm. Femelele adulte ale vidrei de mare californiene cântăresc de la 14 la 36 kg și măsoară în lungime de la 100 la 140 cm. La naștere, vidrele de mare au lungimea totală (adică împreună cu coada) de cca. 55 cm și cântăresc 1,5
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
loc pe tot parcursul anului, mărindu-și un pic intensitatea în perioada primăvară-vară. Blana este puțin mai densă în partea abdominală, lucru observat mai ales la tineri, a căror blană încă nu a fost roasă de pietre în timpul locomoției. Blana femelelor se deosebește ca structură de cea a masculilor și este considerată mai fină. Densitatea mare a blănii de vidră de mare și, de aici, prețul ridicat cu care se vindea, a dus la exterminarea acestora în masă în secolele XVIII-XIX
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
nu sunt expuse „încărunțirii” trec cu timpul de la nuanțe roșiatice la nuanțe cafenii-închise și negre, iar cele expuse, dimpotrivă, capătă nuanțe mai deschise. În acest fel, odată cu vârsta, se mărește și contrastul coloritului. Specialiștii nu au găsit diferențe între coloritul femelelor și cel al masculilor. La vidrele de mare obișnuite, vara se observă fenomenul înroșirii blănii. Organele interne ale vidrei de mare au particularități evidente de adaptare la modul de viață marin. Multe dintre ele sunt mai mari (ca raport procentual
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
exemplu insula Mednîi, își petrec noaptea pe uscat, la 10-15 m de țărm, mai ales pe vreme de furtună. Când marea este zbuciumată, animalele mari sau bătrâne ies frecvent la țărm, deoarece nu au putere să înfrunte stihia. În afară de aceasta, femelele își nasc puii pe uscat: pe mal sau pe pietrele litorale. Pe de altă parte, vidrele de mare care viețuiesc în regiuni populate de oameni, de exemplu vidra de mare californiană, nu ies niciodată pe uscat. Construcția corpului îi permite
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
se hrănesc. Vidrele de mare conviețuiesc în cel mai firesc mod cu urșii de mare, focile, câteodată împărțind cu ei culcușul. Lupta între aceste animale este un lucru foarte rar întâlnit. Conflicte apar numai între doi masculi în luptă pentru femelă, dar și acestea au un caracter simbolic. Vidrele de mare au manifestat de la bun început un comportament prietenos față de om, ceea ce le-a făcut să fie o pradă ușoară în timpul distrugerii în masă. În secolele XVIII-XIX omul, apropiindu-se de
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
devină animale solitare, alteori animalele singuratice se alătură unui grup sau altuia. De remarcat că, în cazul vidrelor de mare, acestea sunt acceptate cu bunăvoință în grup, spre deosebire de situațiile similare la alte mamifere. Aceste grupuri sunt alcătuite sau numai din femele, sau numai din masculi, alteori din femelele cu puii nou-născuți. Deplasarea grupurilor de vidre de mare nu are caracter sistematic. În timpul zilei ele înoată pe un teritoriu de cca 5,5 km², însă rareori se întâmplă ca un individ să
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
alătură unui grup sau altuia. De remarcat că, în cazul vidrelor de mare, acestea sunt acceptate cu bunăvoință în grup, spre deosebire de situațiile similare la alte mamifere. Aceste grupuri sunt alcătuite sau numai din femele, sau numai din masculi, alteori din femelele cu puii nou-născuți. Deplasarea grupurilor de vidre de mare nu are caracter sistematic. În timpul zilei ele înoată pe un teritoriu de cca 5,5 km², însă rareori se întâmplă ca un individ să înoate mai mult de 2 km pe
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
Vidrele de mare nu migrează decât în situații spontane. Grupurile de vidre de mare nu populează un teritoriu anume și se deplasează căutând hrană și evitând tot felul de situații neplăcute. Masculii solitari parcurg câteodată distanțe foarte mari în căutarea femelelor. Vidrele de mare nu au deprinderea de a-și marca teritoriul. O zi standard din viața vidrei de mare constă din șase perioade de timp: „Pieptănarea” blănii este un element foarte important în viața vidrelor de mare. Ea asigură igiena
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
niște țipăte. Vidrele de mare le folosesc în scopul atenționării grupului asupra unui potențial pericol, în timpul unor jocuri, în cadrul educării generației mici. Sunetele cu ajutorul cărora vidrele de mare amenință și caută să îngrozească (de obicei în cadrul luptei masculilor pentru cucerirea femelei) amintesc de mârâitul câinelui sau de sâsâitul șarpelui. Vidrele de mare duc un mod de viață activ, mai ales pentru că necesită o mare cantitate de energie pentru a-și menține temperatura corpului (38 °C) în apa rece. În acest scop
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
de împerechere, aceasta având loc pe tot parcursul anului. Unii specialiști susțin totuși că în unele grupuri procesul de împerechere se intensifică în timpul primăverii. Masculii ating maturitatea sexuală la vârsta de 5-6 ani și își păstrează potența până la sfârșitul vieții. Femelele devin apte de reproducere la vârsta de 4 ani, mai rar 2-3 ani. Ritualul nupțial al vidrelor de mare decurge într-un mod foarte jucăuș și activ. Masculul și femela înoată împreună, jucându-se „de-a prinselea” prin apă până când
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
de 5-6 ani și își păstrează potența până la sfârșitul vieții. Femelele devin apte de reproducere la vârsta de 4 ani, mai rar 2-3 ani. Ritualul nupțial al vidrelor de mare decurge într-un mod foarte jucăuș și activ. Masculul și femela înoată împreună, jucându-se „de-a prinselea” prin apă până când începe actul sexual. Acesta are loc în apă, dar în poziții diferite în funcție de localizarea geografică a habitatului. Un amănunt însă persistă la toate speciile de vidre de mare: în timpul actului
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
a prinselea” prin apă până când începe actul sexual. Acesta are loc în apă, dar în poziții diferite în funcție de localizarea geografică a habitatului. Un amănunt însă persistă la toate speciile de vidre de mare: în timpul actului sexual, masculul ține cu dinții femela de nas, această mușcătură fiind până la urmă dureroasă. Astfel să explică faptul că unele femele au cicatrice pe nas. Atât în timpul curții, cât și în timpul actului sexual, masculul stă cu fața în apă, câteodată ținând femela sub apă. Uneori se
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
poziții diferite în funcție de localizarea geografică a habitatului. Un amănunt însă persistă la toate speciile de vidre de mare: în timpul actului sexual, masculul ține cu dinții femela de nas, această mușcătură fiind până la urmă dureroasă. Astfel să explică faptul că unele femele au cicatrice pe nas. Atât în timpul curții, cât și în timpul actului sexual, masculul stă cu fața în apă, câteodată ținând femela sub apă. Uneori se întâmplă ca femela să nu reziste și să moară din cauza insuficienței de aer. Masculii sunt
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
masculul ține cu dinții femela de nas, această mușcătură fiind până la urmă dureroasă. Astfel să explică faptul că unele femele au cicatrice pe nas. Atât în timpul curții, cât și în timpul actului sexual, masculul stă cu fața în apă, câteodată ținând femela sub apă. Uneori se întâmplă ca femela să nu reziste și să moară din cauza insuficienței de aer. Masculii sunt „poligami”, adică se pot împerechea cu mai multe femele într-o perioadă restrânsă de timp. Masculul rămâne cu femela 3-5 zile
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
această mușcătură fiind până la urmă dureroasă. Astfel să explică faptul că unele femele au cicatrice pe nas. Atât în timpul curții, cât și în timpul actului sexual, masculul stă cu fața în apă, câteodată ținând femela sub apă. Uneori se întâmplă ca femela să nu reziste și să moară din cauza insuficienței de aer. Masculii sunt „poligami”, adică se pot împerechea cu mai multe femele într-o perioadă restrânsă de timp. Masculul rămâne cu femela 3-5 zile, timp în care o apără de concurenți
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
și în timpul actului sexual, masculul stă cu fața în apă, câteodată ținând femela sub apă. Uneori se întâmplă ca femela să nu reziste și să moară din cauza insuficienței de aer. Masculii sunt „poligami”, adică se pot împerechea cu mai multe femele într-o perioadă restrânsă de timp. Masculul rămâne cu femela 3-5 zile, timp în care o apără de concurenți. De remarcat că confruntările dintre mascul și concurenți aproape niciodată nu evoluează în luptă, ci se sfârșesc la etapa pozițiilor de
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
câteodată ținând femela sub apă. Uneori se întâmplă ca femela să nu reziste și să moară din cauza insuficienței de aer. Masculii sunt „poligami”, adică se pot împerechea cu mai multe femele într-o perioadă restrânsă de timp. Masculul rămâne cu femela 3-5 zile, timp în care o apără de concurenți. De remarcat că confruntările dintre mascul și concurenți aproape niciodată nu evoluează în luptă, ci se sfârșesc la etapa pozițiilor de amenințare. Gestația începe cu întârziere, datorită faptului că embrionul trece
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
din o sută când se nasc doi pui, însă în condiții obișnuite supraviețuiește numai unul. La vidrele de mare este observată înfierea puilor singuratici, de aceea al doilea pui dintr-o pereche de gemeni poate supraviețui dacă îl înfiază o femelă al cărei pui unic a murit. Greutatea puiului este de cel puțin 1,5 kg, iar blana sa este totalmente pufoasă, de culoare cafenie-gălbuie. Puii nou-născuți nu sunt în stare să aibă singuri grijă de sine timp de câteva luni
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
blana sa este totalmente pufoasă, de culoare cafenie-gălbuie. Puii nou-născuți nu sunt în stare să aibă singuri grijă de sine timp de câteva luni de la naștere și depind în totalitate de mamă. Masculii nu participă la educația puiului și abandonează femela la 2-3 zile după împerechere. Primele luni ale vieții, puiul de vidră de mare le petrece pe burta mamei, unde aceasta îl hrănește, îl educă și îl „piaptănă”, lăsându-l singur din când în când pe apă sau pe pietrele
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
se resimt și astăzi în populația de vidre de mare din această zonă. Consecințele poluării mediului înconjurător se răsfrâng asupra vidrelor de mare atât direct, cât și indirect, prin intermediul animalelor consumate. În afară de acestea, particularitatea masculilor de a mușca de nas femelele în timpul împerecherii crește riscul îmbolnăvirii de boli infecțioase, întrucât rana deschisă poate intra în contact cu apa murdară. În perioada anilor 1992-2002, mai mult de 40% din numărul total de indivizi au pierit din cauza a diferite infecții. Unul dintre provocatorii
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]