8,564 matches
-
bine de 300 de ori în Rig Veda. Făurirea lumii s-a făcut potrivit lui Ṛta, zeii acționează după Ṛta, stăpânind ritmurile cosmice și conduita morală. Cu timpul, varuṇa a devenit un deus otiosus, supraviețuind doar în erudiția ritualiștilor și în folclorul religios. În limba clasică, ṛta va fi înlocuit cu vocabula dharma. f) Măyă. Termenul este derivat din rădăcina măy, „a schimba”. În Rig Veda, măyă reprezintă „schimbarea stricătoare sau dăunătoare a bunelor mecanisme, schimbarea demonică și înșelătoare și, totodată, stricarea
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
condamnați la deportare în lagărele de muncă. cu timpul, situația s-a mai schimbat. Cum în adâncul taigalei nu existau medici moderni, i-au lăsat pe șamani să-i îngrijească pe bolnavi, iar la televiziunea sovietică sau la festivalurile de folclor au apărut chiar câțIVa bătrâni păstrători ai tradițiilor siberiene ca reprezentanți ai unei anume identități și ai unui patrimoniu cultural. în prezent, șamanii ruși își desfășoară activitatea ca tămăduitori. Au interese comerciale. în America de Nord, indienii - condamnați la o integrare socială
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
postcolonială occidentală în multe colțuri ale lumii. Reacția socială, catalogată drept fundamentalistă, face trimitere la redescoperirea originilor, rădăcinilor culturale, religioase și spirituale ele unei denominațiuni, grupări, etnii sau ale unui întreg popor. Este vorba, de exemplu, de reîntoarcerea actuală la folclor, la valorile culturii populare și la specificul spiritual profund al fiecărei națiuni. un exemplu concludent ar fi cel al indienilor nord Americani ce își (re) descoperă cu pasiune și dăruire ideile și ritualurile magico-religioase proprii. Prețuirea lor față de propria tradiție
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
refugiaseră” tinerii colaboratori în 1889, după moartea poetului. În același ziar, același număr publică și G. Călinescu, cel care ulterior va îngropa (definitiv?) aceste adevăruri incomode. Ca o concluzie obligatorie: trebuie să observăm că realitatea (adevărul?) se exprimă simbolic. Acest folclor oral uitat la Universul răzbate și din scrisoarea Hanrietei Eminescu din 22 iulie 1889 (publicată în 1893), și din amintirea lui Dumitru Cosmănescu din 1926 dar, lucru foarte important, el este regăsit, înregistrat ca atare și comentat chiar în anii
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
comnsumat mare parte din viața sa; pentru această „Minune cu ochi mari și mână rece” a suferind așteptând...” Pentru ca aceste versuri să se fi mai ținut minte prin 1888, după ce Gheorghe Eminiovici murise încă din 1884, trebuie să fi devenit folclor printre apropiații poetului. Acest blestem al „părinților din părinți” se va fi potrivit, poate, anilor 1880-1881, când Mihai Eminescu și Veronica Micle erau certați, lucru de care știa bine Hanrieta, implicată direct atunci pentru că mergea la Veronica Micle pregătind-o
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
ca o taină (titlu vizibil arghezian) - îl situează pe autor în linia specialiștilor de marcă, prea bine cunoscuți de unii dintre noi, filologi, lingviști, stilisticieni. Numai că Nicolae Georgescu trece lejer - atunci când este cazul! - frontierele acestor discipline, spre filozofie, antropologie, folclor, psihosociologie, istorie, geografie etc. Mi se pare explicabil un asemenea comentariu multiplu, căci autorul stă pe lângă Eminescu, centru de iradiere a spiritului românesc în aria bogată a culturii. (Marian Barbu, Lamura, Craiova, feb. 2008, 10-2 febr. 2008 ) Gavril Istrate: De
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
concrete și complexe, urmărindu-se pe lângă aspectele economico-sociale, port, obiceiuri și viață artistică: arhitectură, sculptură, artă decorativă, literatură populară, viață muzicală. Este momentul când elevi ai lui D. Gusti elaborează interesante lucrări de sociologie rurală, în timp ce contribuțiile din domeniul cercetării folclorului se diversifică, prin lucrările unor specialiști ca D. Caracostea (balada), G. Breazul (poezia de ritual), Ovidiu Papadima, Al. Dima. Metodologic, o lucrare ca aceea a lui H. H. Stahl, Tehnica monografiei sociologice (1934) putea servi ca îndrumar celor care se
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93469]
-
că semnalul se atenuează foarte mult la o distanță de câteva mile, și construiește stații de retransmitere a semnalului, inspirându-se de la poșta vremii care folosea stații de schimb pentru caii obosiți. G. Enescu scrie „Poema Română” inspirându-se din folclorul românesc. Franz Liszt a scris Rapsodiile ungare inspirându-se din cântecele și dansurile țiganilor unguri. Conexiunea analogică involuntară se realizează brusc în faza de iluminare a procesului creator (a se vedea §3.3.). Mai multe metode de creativitate, cum ar
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
Bogdan-Duică și Ion Breazu (istorie literară), D. I. Condurachi (drept), N. Orghidan (sociologie), Emil Țeposu și Emil Pop (biologie, medicină), D. D. Roșca (filosofie), Sextil Pușcariu, Sever Pop, Ștefan Pașca și Emil Petrovici (lingvistică și filologie). Cu studii de artă sau folclor sunt prezenți Ion Mușlea, Valeriu L. Bologa, Virgil Vătășianu ori se reproduc pagini aparținând lui Horia Petra-Petrescu. Critica literară este susținută de Ion Gherghel, I. Jura, C. Lacea, P. I. Teodorescu, D. Ganea. Partea de literatură propriu-zisă este mai puțin
ŢARA BARSEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290061_a_291390]
-
noastră politică [...]. Programul politic al celor grupați în jurul acestei reviste nu se deosebește de principiile care călăuzesc pe luptătorii cinstiți ai neamului nostru”. În 1907 caracterul publicației e pedagogic, cu numeroase sfaturi economice și morale pentru săteni, culegeri pilduitoare de folclor, snoave etc. Mai sunt de semnalat portretele dedicate lui Vasile Alecsandri, Nicolae Grigorescu, George Coșbuc, Iosif Vulcan, Ioan Papiu, precum și articolele lui Ioan Slavici, Oct. C. Tăslăuanu, Ioan Lupaș, Virgil Cioflec, Axente Banciu. În 1908 sectorul cultural se diversifică, introducându
ŢARA NOASTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290068_a_291397]
-
unor oameni deportați în Siberia. Fără a fi scriitori, supraviețuitorii acestui martiriu realizează o frescă tulburătoare, plină de dramatism, a calvarului prin care au trecut. Etapele deportării, vânătoarea de oameni, tinerețea (sau viața) irosită în minele siberiene, osândirea la exterminare, folclorul deportaților, nedreptatea ce li s-a făcut la întoarcerea acasă sunt consemnate în rubrica „Golgota neamului românesc”, care va concura cu „Pagini din Cartea Neagră a Bucovinei”: Ca un trăsnet din senin de Ion Nandriș, Balada copiilor deportați de Valeriu
ŢARA FAGILOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290065_a_291394]
-
Dumitru Covalciuc, Grigore Crigan. Cu mențiunea „Trei poeți bucovineni din România Mare”, sunt reproduse poezii de George Drumur, Vasile Posteuca, Mircea Streinul. Ț.F. este una din puținele publicații contemporane care acordă o deosebită atenție creației populare. Se publică îndeobște folclor bucovinean: bocete, descântece, snoave, cântece bătrânești, proverbe, alte materiale sub titlurile Obiceiuri de familie, Din poezia ceremonialului de nuntă, Cântecul celor rămași în viață după măcelul de la Lunca din ianuarie 1941, se reproduc texte din colecțiile lui Dragoș Tochiță, Dumitru
ŢARA FAGILOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290065_a_291394]
-
Transferat în septembrie 1926 la Liceul „Principele Nicolae” din Sighișoara, va funcționa aici, ca profesor și director, până la sfârșitul vieții. Debutează cu versuri (Sonet) în „Gazeta Transilvaniei” din 1915. Articole, studii de istorie literară și fragmente din culegerile sale de folclor apar în „Anuarul Liceului «Principele Nicolae»” (pe care îl scoate între 1926 și 1933), în „Graiul dascălilor”, „Gazeta Transilvaniei”, „Gând românesc”, „Țara noastră”, „Țara Bârsei”, „Pagini literare”, „Convorbiri literare”, „Renașterea Târnavelor”, „Familia” (unde semnează și un studiu despre Lucian Blaga
TECULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290119_a_291448]
-
carte, Scriitorii ca luptători pentru unirea neamului, i se tipărește în 1921, fiind urmată de altele, dedicate profesorului său de la liceu Virgil Onițiu (monografie premiată în 1937 de Academia Română), lui Ioan Lupaș sau lui Octavian Goga, și de culegerea de folclor Pe Murăș și pe Târnave. Flori înrourate (doine și strigături) (1929; Premiul Academiei Române în urma unui raport întocmit de Octavian Goga). A semnat și Toma Nour. T. alcătuiește, sub imboldul tatălui său, care prin 1885 culesese folclor în Vrancea, și sub
TECULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290119_a_291448]
-
și de culegerea de folclor Pe Murăș și pe Târnave. Flori înrourate (doine și strigături) (1929; Premiul Academiei Române în urma unui raport întocmit de Octavian Goga). A semnat și Toma Nour. T. alcătuiește, sub imboldul tatălui său, care prin 1885 culesese folclor în Vrancea, și sub înrâurirea lui Andrei Bârseanu („dascălul luminat”), culegerea de folclor Pe Murăș și pe Târnave. Flori înrourate, care conține aproape șase sute cincizeci de piese lirice, doine și strigături. În Predoslovie el susține o opinie exprimată de George
TECULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290119_a_291448]
-
și strigături) (1929; Premiul Academiei Române în urma unui raport întocmit de Octavian Goga). A semnat și Toma Nour. T. alcătuiește, sub imboldul tatălui său, care prin 1885 culesese folclor în Vrancea, și sub înrâurirea lui Andrei Bârseanu („dascălul luminat”), culegerea de folclor Pe Murăș și pe Târnave. Flori înrourate, care conține aproape șase sute cincizeci de piese lirice, doine și strigături. În Predoslovie el susține o opinie exprimată de George Coșbuc, Ovid Densusianu, N. Iorga și Petre Cancel, anume că poezia populară este
TECULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290119_a_291448]
-
finalitate pedagogică, în care, folosindu-se de un citat aparținând geografului Ion Simionescu, autorul îndeamnă tineretul „să se închine cu smerenie în fața semnelor ce se mai găsesc din veacurile trecute”. Capitolul Sufletul românului de pe Târnavă reia problematica din colecția de folclor și o îmbogățește. În V. Onițiu, un educator, deschizător de suflete și ziditor de idealuri, o documentată monografie, sunt cercetate cu meticulozitate, prin raportare la situația și aspirațiile românilor din Transilvania înainte de 1915, direcțiile în care s-a afirmat cărturarul
TECULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290119_a_291448]
-
din același oraș. Doctor în filologie din 1979, cu lucrarea Lucian Blaga și cultura populară românească, își desfășoară activitatea ca membru și, între 1964 și 1970, ca șef al Sectorului de istorie literară de la Centrul de Lingvistică, Istorie literară și Folclor, transformat din 1990 în Institutul de Filologie Română „A. Philippide”, instituție al cărei director a fost din 1970 până în 1975. Rezultatele cercetărilor sale, contribuții de istorie literară, de folcloristică sau de literatură comparată, au apărut în „Studii și cercetări științifice
TEODORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290144_a_291473]
-
teorie literară”, „Revista arhivelor”, „Viața românească”, „Iașul literar”, „Cronica”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”. I s-a decernat, ex aequo, Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române (1979). Interesat de literatura română din secolul al XIX-lea și mai ales de raporturile acesteia cu folclorul, T. este autorul unor studii monografice incluse în tratatul academic Istoria literaturii române (II, 1968) și în Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (1979), lucrare pentru care a redactat articole referitoare nu numai la Costache Conachi, autor pe care
TEODORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290144_a_291473]
-
teoretician al mitului” sunt examinate cu pertinență. Un spațiu larg este acordat confruntărilor de idei din perioada interbelică, acestea prilejuind interpretări deopotrivă obiective, echilibrate și ferite de prejudecățile anilor ’80. Partea finală a eseului, O viziune estetică și filosofică asupra folclorului, oferă o privire de sinteză, detașând cu pregnanță trăsături care pot defini o gândire și o literatură marcate de o profundă originalitate. Înscrisă într-o bibliografie amplă dedicată lui Lucian Blaga, cercetarea întreprinsă de T. propune câteva deschideri profitabile. SCRIERI
TEODORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290144_a_291473]
-
București, 1944; Istoria bibliografiei române, București, 1945; ed. 2, București, 1972; Contribuțiuni la cunoașterea strămoșilor lui Nicolae Iorga, București, 1947; Literatura rusă și sovietică în limba română (1830-1959), pref. Tamara Gane, București, 1959; Nicolae Iorga și educația maselor, București, 1967; Folclor literar românesc (în colaborare cu Octav Păun), București, 1967; Nicolae Iorga, București, 1968; Biografia școlară a lui N. Iorga, București, 1970; Nicolae Iorga (1871-1940), București, 1976. Ediții: N. Iorga, Pagini de tinerețe, I-II, pref. edit., București, 1968, Scrieri despre
THEODORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290161_a_291490]
-
Junimii de la Iași, curentul latinist și etimologizant este combătut de intelectualii din Sibiu (I. Slavici, I. Bechnitz, Eugen Brote, Dimitrie Comșa ș.a.). Gazeta nu poate fi socotită o publicație de literatură. Totuși, în paginile ei s-a tipărit foarte mult folclor, a apărut, de asemenea, multă literatură aparținând scriitorilor transilvăneni și din Principate, precum și traduceri literare. Criteriul de selecție aplicat de redactori, începând cu Aron Florian și Pavel Vasici și continuând, mai ales, cu N. Cristea, corespundea orientării generale a gazetei
TELEGRAFUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290123_a_291452]
-
populară publică Vasile Bologa, Ilarie Chendi (sub pseudonimul Fidelio), Ioan Duma, Nicolae Densușianu, Iulian Grozescu, Viora Magdu, Ion Pop-Reteganul, I. Bota, I. Broju, Gh. Cătană, G. Coșbuc, S. Fl. Marian, At. M. Marienescu, Iuliu T. Mera. Se tălmăcește și din folclorul altor popoare. Sunt traduse scrieri de Horațiu, Benjamin Franklin, Schiller, Heinrich von Kleist, Wilhelm Hauff, Lamartine, Hugo, Al. Dumas, Lev Tolstoi, Dostoievski, Korolenko, Maupassant, Mark Twain, Bjørnstjerne Bjørnson, Théodore de Banville, Paul Bourget, François Coppée, Paul Féval, Hector Malot, Jules
TELEGRAFUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290123_a_291452]
-
fabule moralnice învățături (1814) -, cu scopul de a sprijini, prin educare, ridicarea conștiinței naționale și lupta românilor pentru drepturi naționale și sociale, Ț. a elogiat cartea, a condamnat superstițiile și a fost cel dintâi bănățean care s-a interesat de folclor, în prima traducere consemnând datini ale românilor comparate cu cele romane, pentru a demonstra latinitatea neamului. Fabulele lui Esop l-au interesat pentru că ofereau nu numai învățături morale cu valabilitate general umană, ci și posibilitatea exprimării voalate a unor idei
ŢICHINDEAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290170_a_291499]
-
al Academiei RPR. Dar în septembrie 1959 va fi arestat „pentru săvârșirea crimei de uneltire contra ordinii sociale” și condamnat la șapte ani de închisoare. Eliberat spre sfârșitul anului 1962, devine cercetător științific principal la Institutul de Istorie Literară și Folclor în 1964, la propunerea lui G. Călinescu, directorul instituției. În 1968 se numără printre membrii fondatori ai Asociației Internaționale a Criticilor, în 1969 e numit director la Editura Univers și profesor la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității
STREINU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]