7,151 matches
-
a fost învestită în funcție împreună cu întreg guvernul la 22 decembrie 2008. La data de 14 iulie 2009, Monica Iacob-Ridzi a demisionat din funcția de ministru al Ministerului Tineretului și Sportului. În luna iunie 2009, mai multe ziare, începând cu Gazeta Sporturilor au relatat că Monica Iacob-Ridzi, în calitate de ministru a acordat fără licitație suma de de euro unor firme "de apartament", cu acționari comuni în vederea organizării de manifestări cu ocazia Zilei Tineretului la București și Costinești. Aparent, sumele cheltuite pentru scena
Monica Iacob-Ridzi () [Corola-website/Science/305383_a_306712]
-
angajându-se ca secretară la un avocat. Se căsătorește cu inginerul Alfio Seni, apoi cu judecătorul Ion Bogdan. Practică un timp avocatura, fapt ce servește romancierei la cunoașterea diferitelor caractere, îmbogățind gama personajelor sale. Sub pseudonimul Gella Marin trimite ziarelor "Gazeta", de sub direcția lui Ion Pas, și "Reporter" un număr de reportaje și cronici teatrale, care s-au bucurat de mult succes. Primul său reportaj era intitulat "Week end în Bucegi". Aceste prime publicații aveau să-i deschidă Cellei Serghi perspectiva
Cella Serghi () [Corola-website/Science/305390_a_306719]
-
membrele separat"". Bărbatul de la Adam până azi, mai mult ca sigur, cuprinde fotogramele ce reprezintă diferite chipuri de bărbați, în ținută modernă de gală, în chip de Bachus sau sultan, de umil funcționar într-o gară sau de cititor al "Gazetei raiului", într-un colț de paradis. Femeia de la Eva până în zilele noastre conține chipuri și siluete de femei în atitudinile cele mai diferite, seducătoare, grațioase și puțin ridicole, alungându-și plictiseala prin stațiunile la modă sau purtând într-o mână
Păcală și compania () [Corola-website/Science/303429_a_304758]
-
central de presă al P.N.Ț. „Dreptatea” titra: „P.C.R. nu poate ierta și nu va ierta d-lui Tătărescu actul publicat...”. Văzând că nu mai poate salva nimic, Tătărescu a încercat să se justifice într-un articol publicat în propria gazetă, „Drapelul”. El declara că participarea sa și a partizanilor săi la această guvernare a vrut să reprezinte o forță de echilibru și de armonizare în guvernul Groza. Toate încercările lui Tătărescu de a ieși dintr-o situație devenită imposibilă au
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
succesor al Patriarhului Teoctist. S-a afirmat în literatură încă de pe băncile școlii, făcându-și debutul în anul 1936 la revista ""Vremea"", apoi la revista ""Dacia Rediviva"", al cărei redactor principal a și fost. După ani a colaborat la revistele: ""Gazeta Literară", "Luceafărul", "Magazin Istoric", "Ateneu" și altele. A publicat în revistele centrale bisericești, "Glasul Bisericii", "Mitropolia Olteniei", buletinul și calendarul "Credința" din Detroit, "Renașterea" din Cluj (unele sub pseudonimul Vartolomeu Diacul). Din punct de vedere al scrisului duhovnicesc, din multele
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
de „rabin-ofițer de stare civilă” (Șalom Aleihem nu a fost absolvent de ieșiva și nu a fost hirotonisit ca „rabin adevărat”) În același an, 1883, publică primele scrieri în limba idiș în săptămânalul „Dos Idișe Folksblat” din Petersburg editat de gazeta „Hamelitz”. Cu această ocazie, de la a doua povestire publicată, va semna cu pseudonimul umoristic cu care va deveni consacrat, „Șalom Aleihem”, care este salutul tradițional multisecular al evreilor în ebraică și idiș, însemnând „Pace vouă” (în arabă, "As-Salam-u aleikum", iar
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
religioase cu limba de predare ebraică deci, tezaurul cultural în limba ebraică le era puțin accesibil). Șalom Aleihem continuă să publice și în ebraică (la "Hamelitz" și în antologia editată de I.H.Ravnițki) precum și în publicații rusești, inclusiv în principala gazetă evreiască în limba rusă,„Voshod” din Odessa. Stabilit la Belaia Țerkov (1883 - 1891) încearcă să-și întrețină familia prin activități din domeniul bursei în metropola apropiată, Kiev. In 1883 apare prima sa povestire în idiș (publicată sub numele de Sholem
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
sale. Continuă prin urmare să se ocupe cu diferite afaceri financiare și revine temporar la Kiev în anul 1893. Publică schițe umoristice, foiletoane, nuvele și articole în diverse publicații în idiș, ca de exemplu în revista "Der Yid" ("Evreul"), în gazetele din St Petersburg, "Der Froind" ("Prietenul") și "Der Tug " ("Ziua"), "Hilf" ("Ajutorul"), ș.a. Face turnee de lecturi în public, fiind aclamat pretutindeni de ascultătorii entuziaști la Kiev, Beloțerkov, Varșovia, Vilna, Berdicev. Cu ocazia unor astfel de turnee face cunoștință cu
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
precară nu-i permite desfășurarea altor activități în afara scrisului, căruia îi consacră zile și nopți. În toată această perioadă familia subzistă numai cu ajutorul unor donații din partea unor prieteni și admiratori. În anul 1910, simțindu-se mai bine, reia colaborarea cu gazetele evreiești. In 1913, la Lausanne, ajutorul financiar primit vreme de mai multe luni de la un admirator bogat, Sisiro, îi inlesnește lucrul la cartea autobiografică. În decembrie 1914 se întoarce la New York, de data aceasta însoțit de majoritatea membrilor familiei. Fiului
Șalom Aleihem () [Corola-website/Science/313232_a_314561]
-
și promovării experienței avansate un rol deosebit îi revine comunicării profesionale prin pagina Web a BNRM, lansarea unor bloguri, organizarea ședințelor în cadrul Clubului biblioteconomiștilor. BNRM elaborează o serie de publicații de informare profesională în ajutorul specialiștilor din domeniu: Magazin Bibliologic, Gazeta bibliotecarului, Buletin bibliologic și altele, acestea fiind accesibile atât în format tradițional, cât și electronic. BNRM asigură, de asemenea, funcționarea Centrului de Informare și Documentare în Bibliologie, care oferă bibliotecarilor, studenților etc. acces la publicații din domeniul biblioteconomiei și științei
Biblioteca Națională a Republicii Moldova () [Corola-website/Science/314528_a_315857]
-
lansată în 2002 ca agenție de presă independentă, fiind înfințată de jurnalistul Octavian Andronic. În aprilie 2006 agenția a fost cumpărată de grupul Intact, care mai cuprinde Antena 1, Antena 2, Antena 3, Euforia Lyfestyle TV, Radio Romantic, Jurnalul Național, Gazeta Sporturilor, Săptămâna Financiară, Tngia, Top Gear, 4WD, Tipografia Intact, Intact Production și Fundația Mereu Aproape. AR Press a emis din 1992, cu flux continuu din 1994, volumul de știri fiind de 60-70 de informații pe zi. NewsAr.ro este agenția
Agențiile de presă din România () [Corola-website/Science/314575_a_315904]
-
ale revistei se succedă cu o regularitate exemplară. Presa transilvană îi face revistei o largă publicitate pe toată durata apariției ei și reproduce sumarele, uneori în mai multe numere, și adresează apeluri publicului să o sprijine. , Constatăm cu satisfacție, scrie "Gazeta Transilvaniei" în prezentarea numărului 7, că această singură revistă literară a noastră, care corespunde unei adânc simțite necesități sufletești, dar care, durere, e pre puțin sprijinită, se prezintă din ce in ce în condiții mai strălucite”. Presa transilvăneană atrage atenția
Pagini literare () [Corola-website/Science/314697_a_316026]
-
Studii elementare în comuna natală (1928-1932). Liceul „G. Barițiu” (1932-1940) din Cluj. Obține „absolutoriul” dar nu-și dă examenul de liberă practică, neavând intenția de a practica medicina. În perioada studiilor universitare, redactor la "Tribuna Ardealului" (1940-1944). Redactor responsabil al gazetei "Înfrățirea" din Târgu Mureș, între anii 1944-1945; redactor la pagina pentru Ardeal a ziarului "România Liberă" (1945-1946); redactor la "Lupta Ardealului" din Cluj (1946-1947); consilier la Legația Română din Budapesta (1948-1952). Director adjunct, apoi director al Direcției Presei din Ministerul
Francisc Păcurariu () [Corola-website/Science/314750_a_316079]
-
pogromului a fost învinuirea de omor ritual adusă, ca în multe rânduri în evul mediu și mai târziu, evreilor, după ce, ziarul „Bessarabeț”, a relatat că un copil ucrainean pe nume Mihail Râbacenko, a fost găsit mort la Dubăsari, iar altă gazetă locală, „Svet” a susținut că băiatul din Dubăsari a fost omorât pentru ca evreii să-i folosească sângele la prepararea azimii de Paște. În perioada dinaintea pogromului, și profesorul și faimosul militant antisemit A.C.Cuza din Iași a fost invitat de
Pogromul de la Chișinău (1903) () [Corola-website/Science/313524_a_314853]
-
se pare că îi vizita destul de des pe fotografii din Cernăuți, după cum notează fiica sa, Eliza. În anul 1911, merge la București și participă la un concurs pentru ocuparea postului de fotograf, concurs organizat de M.E Papamihalopol, proprietarul revistei „Gazeta ilustrată”. “Bineînțeles, Berman a fost clasat primul, iar Papamihalopol l-a angajat ca reporter fotograf ” nota St. Ignat. Atașat ca reporter-fotograf unui regiment în timpul Primului Război Mondial, Berman a fost surprins la Odessa de Revoluția Rusă. A ajuns în nordul Caucazului, la
Iosif Berman () [Corola-website/Science/313605_a_314934]
-
numai primul fotoreporter autentic din România, ci și fotograful căruia i se datorează cele mai valoroase documente fotografice realizate în timpul campaniilor sociologice coordonate de Dimitrie Gusti. }ntre altele, fotografii realizate de el au insotit majoritatea reportajelor lui Filip Brunea-Fox în gazetele „Adevărul” și „Dimineața”. Fotografia etnografică românească în prima jumătate a secolului al XX-lea poate fi împărțită în două categorii distincte, nu numai cronologic, ci și stilistic: cea dinaintea lui Iosif Berman și cea de după el. În timpul guvernărilor de dreapta
Iosif Berman () [Corola-website/Science/313605_a_314934]
-
5 februarie 1917, Paris) a fost un ziarist, pamfletar și scriitor francez, renumit că ideolog și agitator al antisemitismului (al propagandei împotriva evreilor) în timpul celei de a III-a Republici franceze, fondator al „Ligii Antisemite a Franței” și editor al gazetei "La Libre Parole" („Cuvântul Liber”) profilata pe această ideologie șovina, gazeta care avea drept motto: "Franța pentru francezi!" (în ). Și-a câștigat o mare popularitate prin mesajele sale ațâțătoare antisemite și anticapitaliste, precum și prin tonul sau belicos și inflamator. Era
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
francez, renumit că ideolog și agitator al antisemitismului (al propagandei împotriva evreilor) în timpul celei de a III-a Republici franceze, fondator al „Ligii Antisemite a Franței” și editor al gazetei "La Libre Parole" („Cuvântul Liber”) profilata pe această ideologie șovina, gazeta care avea drept motto: "Franța pentru francezi!" (în ). Și-a câștigat o mare popularitate prin mesajele sale ațâțătoare antisemite și anticapitaliste, precum și prin tonul sau belicos și inflamator. Era mândru de a fi fost un fel de "papă al antisemitismului
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
aprilie 1902 Drumont nu a mai fost însă reales. Din acel moment s-a întors la jurnalistică. Prin 1910 a încercat fără succes să transfere lui Léon Daudet conducerea lui „La Libre Parole” și să-și unească ziarul cu noua gazeta de dreapta a acestuia, devenită mai populară, „Action Française”. În cele din urmă La Libre Parole a intrat în proprietatea unui group financiar catolic care nu l-a mai menținut pe Drumont în postul de director. La 22 februarie 1915
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
de veterani din extremă dreaptă - Maurice Bardeche, Xavier Viallat, Henri Coston, Jacques Ploncard d'Assac, au publicat scrieri ale lui Drumont, între care "analizele" sale referitoare la renumită carte antisemita „Protocoalele Înțelepților Sionului". La 20 aprilie 2005 (ziua aniversării înființării gazetei La Libre Parole, care coincide întâmplător și cu ziua de naștere a lui Hitler), s-a înființat Amicală Edouard Drumont ce și-a propus să-i cultive amintirea și să-i redifuzeze operele. În anul 2006 prin decret al primăriei
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
desfășurat timp de șase ani în perioada 1877-1883, la cotidianul "Timpul", organul oficial al Partidului Conservator, unde în 1880 și 1881 a fost redactor șef. Ocazional a colaborat cu articole politice sau pe teme culturale și la alte reviste sau gazete ale epocii, în perioada 1870-1877 publicând în "Albina", "Familia" lui Iosif Vulcan, "Federațiunea", "Convorbiri literare", "Curierul de Iași". Convingerile sale erau în linii mari în acord cu cele ale conservatorilor și în special cu ale fracțiunii junimiste, condusă de P.P.
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
sale în îndeplinirea obligațiilor de redactor, oboseala și dezamăgirile acumulate în cei șase ani au avut o contribuție importantă la declanșarea crizei maniaco-depresive din iunie 1883. Într-o scrisoare, referindu-se la munca repetitivă pe care o făcea în redacția gazetei Timpul, unde trebuia să transforme în știri fluxul sosit pe telegraful agenției de presă Havas, actualmente Reuters, poetul scria "Bat telegramele Havas, arză-le-ar focul să le arză!". Era perfect conștient că potențialul său creativ se risipește în aceea
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
Streicher. La început, tirajul era de câteva mii de exemplare, distribuite la Nürnberg și în împrejurimi, dar din 1933, odată cu venirea la putere a național-socialiștilor, tirajul a crescut substanțial, astfel că în 1938 apărea în aproape 500.000 de exemplare. Gazeta a fost un important instrument de propagandă nazistă și avea un caracter antisemit vehement. Caricaturistul Philipp Rupprecht (n. 1900) care a lucrat pentru ziar din 1925, sub pseudonimul "Fips", a creat imaginea stereotipizată a evreului cupid, avid de bani, de
Der Stürmer () [Corola-website/Science/314265_a_315594]
-
menționat de către juriu și înaintat pentru participarea la olimpiada regională de la Ismail, apoi la Kiev cu aceeași poezie. Pe când era student la scoala pedagogica nr. 15 la Akerman (azi Belgorod-Dnestrovskii) participa la cercul dramatic, cântă la pian și acordeon, editează gazeta școlii. În anul 1952 a absolvit școală pedagogica cu eminenta. Face practică în Cojușna, raionul Strășeni. Este pedagog de limbă și literatura română în aceeași localitate. Este admis la Institutul Pedagogic "Ion Creangă" din Chișinău, Facultatea de istorie și Filologie
Pavel Boțu () [Corola-website/Science/314365_a_315694]
-
drept sursă de inspirație pentru figurile mistice zugrăvite. În afara acestora din urmă, un loc însemnat ocupă personajele feminine, ne-evreice, care întruchipează vitalitatea pură, livertatea și lumea către care încearcă evreul să ajungă, fără un succes deplin. Într-un interviu gazetei Globus, în 18 august 2008, Appelfeld a mărturisit:„Am scris 40 cărți și toate apar'in aceleiași saga a vieții mele. Toate cărțile mele sunt legate între ele, fiecare se ocupă de un alt aspect al vieții mele.”
Aharon Appelfeld () [Corola-website/Science/313288_a_314617]