KorAP: Find »[drukola/base=geam & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...270 271 272 ...656 >

16,377 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379

-le. În tramvaiul din Gratiot Îi spuse vatmanului: ― Vă rog, vreau la strada Hastings. ― Hastings? Sigur? Îi arătă adresa și spuse tare: ― Strada Hastings. ― Bine. O să vă anunț. Tramvaiul porni spre Greektown. Desdemona se uită la silueta ei oglindită În geam și Își potrivi pălăria. De când cu sarcinile, se Îngrășase și i se Îngroșase și talia, dar tenul și părul Încă Îi erau frumoase și era Încă o femeie atrăgătoare. După ce se privi, Își concentră atenția la peisajul care trecea. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
putut bunica mea să mai vadă pe străzile Detroitului din 1932? Ar fi putut să vadă bărbați cu pălării pleoștite care vindeau mere la colțul străzii. Ar fi putut să vadă muncitori care rulau trabucuri, ieșind afară din fabricile fără geamuri ca să ia o gură de aer, cu fețele pătate iremediabil cu maro de la praful de tutun. Ar fi putut să vadă muncitori care Împrăștiau manifeste pro-sindicat În timp ce erau urmăriți de detectivii lui Pinkerton. Pe alei lăturalnice ar fi putut vedea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
strada Hastings. În acel moment fiecare pasager - toți fiind albi - făcu niște gesturi talismanice. Bărbații Își pipăiră portofelul, femeile Își controlară fermoarul de la poșete. Vatmanul trase de maneta care Închidea ușa din spate. Desdemona, observând toate acestea, se uită pe geam și văzu că tramvaiul intrase În ghetoul din Groapa Neagră. Nu era nici o graniță, nici un gard. Tramvaiul nici măcar nu se opri când trecu peste bariera invizibilă, dar În același timp, pe parcursul unui cvartal, lumea se schimbase cu totul. Lumina păru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Să le spună cineva! Acum vedea pe alei bărbați care se spălau la cișmele, În aer liber. Femei pe jumătate dezbrăcate Își legănau șoldurile la balcoane. Desdemona se uita cu uimire și cu teamă la toate chipurile care apăreau pe la geamuri, la toate corpurile ce furnicau pe străzi - aproape jumătate de milion de oameni Înghesuiți În douăzeci și cinci de cvartale. Încă de pe vremea primului război mondial, când E.I. Weiss, directorul uzinei de autoturisme Packard, adusese În oraș, după cum el Însuși se exprimase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
sclavi, dar pastorul Fard Încă nu ajunsese la fete, așa că ea era Încă Darlene Wood. Lily Hale se gândea aproape numai la coafura cu permanent pe care o ascunsese sub basma și la cum avea să scoată diseară capul pe geamul de la dormitorul ei, prefăcându-se că se uită cum e vremea, ca s-o vadă Lubbock T. Hass, vecinul ei. Betty Smith se gândea Mărit fie Allah Mărit fie Allah Mărit fie Allah. Millie Little voia gumă. Între timp, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
se concentra la muncă. Afacerea lui trecuse Însă prin niște schimbări. Ca răspuns la scăderea numărului de clienți ai bodegii, bunicul meu se diversificase. E Într-o marți, puțin după ora opt dimineața. Desdemona a plecat la lucru. Și În geamul de la stradă o mână ia icoana cu Sfântul Gheorghe de la vedere. Lângă bordură trage un Daimler vechi. Lefty se grăbește să iasă și se urcă În mașină, pe bancheta din spate. Noii parteneri de afaceri ai bunicului meu: pe scaunul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
o stradă neasfaltată, care se Înfundă. Parchează și coboară cu toții. Plantagenet Își așază camera Într-o lumină favorabilă, În timp ce Lefty se ocupă de automobil. Lustruiește cu o batistă capacele de la roți și farurile; Îndepărtează cu piciorul noroiul de pe trepte, curăță geamurile și parbrizul. Plantagenet spune: ― Maestrul e gata. Mabel Reese Își dă jos haina. Dedesubt poartă doar un corset și un portjartier. ― Unde să mă pun? ― Întinde-te pe capotă. ― Așa? ― Mda. Perfect. Cu fața spre capotă. Acum Îndepărtează-ți puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
iar de treabă, Îndepărtând țânțarul și dând iar cu ojă. În seara asta din toiul celui de-al doilea război mondial, e pe cale să Înceapă o serenadă. E la distanță de câteva minute. Dacă ascultați cu atenție, veți auzi un geam care se deschide, o ancie nouă inserată În muștiucul unui instrument de suflat. Melodia care a stârnit totul și de care depinde, am putea spune, toată existența mea e gata să Înceapă. Dar Înainte ca muzica să se lanseze la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
mai auzi la radiouri peste tot prin oraș, muzica asta atât de proaspătă și de plină de viață Încât pare să asigure puritatea cauzei americane și triumful final al Aliaților; dar iat-o acum, În cele din urmă, intrând pe geamul Theodorei chiar când tânăra Își face vânt la degetele de la picioare, ca să i se usuce oja. Și, auzind-o, mama mea se Întoarce spre geam și zâmbește. Sursa muzicii nu era alta decât un Orfeu dat cu briantină care locuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
și triumful final al Aliaților; dar iat-o acum, În cele din urmă, intrând pe geamul Theodorei chiar când tânăra Își face vânt la degetele de la picioare, ca să i se usuce oja. Și, auzind-o, mama mea se Întoarce spre geam și zâmbește. Sursa muzicii nu era alta decât un Orfeu dat cu briantină care locuia chiar În spatele ei. Milton Stephanides, de douăzeci de ani, student la colegiu, stătea la propria lui fereastră, apăsând cu dexteritate tastele clarinetului. Purta o uniformă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
acum, de când absolvise, era liber să cânte ce-i plăcea, adică swing. Își conturase stilul după Artie Shaw. Copia maniera lui Shaw, exuberantă și puțin ieșită din ritm, de parcă ar fi fost Împins Înapoi de forța propriei interpretări. Acum, la geam, Își Împodobea melodia cu variațiunile și rotocoalele caligrafice ale lui Shaw. Privea de-a lungul instrumentului negru, lucios, luând În vizor casa aflată cu două curți mai În spate și În special chipul palid, sfios și Încântat din cadrul ferestrei de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
măcar. În curțile din vecinătate oamenii Își vedeau de treabă, ignorând serenada. Își stropeau peluzele sau dădeau de mâncare la păsări. Copilașii alergau după fluturi. Când ajunse la finalul melodiei, Milton Își lăsă instrumentul În jos și se aplecă pe geam, rânjind. Apoi o luă din nou de la Început. La parter, În timp ce se Întreținea cu niște musafiri, Desdemona auzi clarinetul fiului ei și, ca și când ar fi orchestrat o armonie, lăsă să-i scape un suspin lung. De patruzeci și cinci de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Apoi, fără să bată la ușă, intră. În fața ferestrei, ținând clarinetul ridicat, Milton cânta mai departe cu nepăsare. Șoldurile i se legănau indecent, iar buzele Îi străluceau la fel de tare ca părul. Desdemona tropăi până În partea cealaltă a camerei și trânti geamul. ― Haide, Miltie, Îi ordonă ea. Gaia e jos. ― Exersez. ― Exersează mai târziu. Se uită pe geam, cu ochii mijiți, la pensiunea O’Toole, din capătul celălalt al curții. I se păru că vede un cap lăsându-se În jos la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
cu nepăsare. Șoldurile i se legănau indecent, iar buzele Îi străluceau la fel de tare ca părul. Desdemona tropăi până În partea cealaltă a camerei și trânti geamul. ― Haide, Miltie, Îi ordonă ea. Gaia e jos. ― Exersez. ― Exersează mai târziu. Se uită pe geam, cu ochii mijiți, la pensiunea O’Toole, din capătul celălalt al curții. I se păru că vede un cap lăsându-se În jos la etajul al doilea, dar nu era sigură. ― De ce mereu cânți În fața la geam? ― Mă Înfierbânt. ― Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
Se uită pe geam, cu ochii mijiți, la pensiunea O’Toole, din capătul celălalt al curții. I se păru că vede un cap lăsându-se În jos la etajul al doilea, dar nu era sigură. ― De ce mereu cânți În fața la geam? ― Mă Înfierbânt. ― Cum adică te Înfierbânți? Îl Întrebă alarmată. ― De la cântat. Desdemona pufni pe nas. ― Hai. Gaia ți-a adus prăjiturele. De ceva vreme Încoace bunica mea bănuia că relația dintre Milton și Tessie devenise mai intimă. Observase atenția pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
nici un interes pentru Milton și nici măcar nu se spălase pe cap. Săptămână de săptămână, ajutate sau constrânse de părinți, fetele veneau, și săptămână de săptămână Milton Stephanides se scuza ca să se ducă În dormitor și să cânte la clarinet În fața geamului. Acum, cu Desdemona mânându-l de la spate, veni jos s-o vadă pe Gaia Vasilakis. Tânăra stătea Între părinții ei, pe sofaua durdulie de culoare verde marin, ea Însăși o fată grăsuță, Îmbrăcată cu o rochie albă cu crinolină, tivită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
a compus vreodată un cântec despre stern, Tess. Cu ochii Închiși, Își mai desfăcu niște nasturi. Și, de-abia șoptind, spuse: ― Dar despre asta? ― Pe ăsta-l știu, spuse Milton. Când nu putea cânta pe pielea lui Tessie, Milton deschidea geamul și Îi cânta serenade de la distanță. Câteodată suna la pensiune și o Întreba pe doamna O’Toole dacă poate vorbi cu Theodora. ― O clipă, spunea doamna O’Toole și țipa În sus pe scări: Zizmo la telefon! Milton auzea zgomot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
nemișcată. În cele din urmă mâna i se ridică pentru a lua cartea de pe față. Dar nu ajunse acolo. Mâna se mișcă puțin În aer, de parcă ar fi dirijat muzica, și apoi, cu delicatețe, cu resemnare, cu disperare, Închise brusc geamul. ― Bravo! țipă Desdemona În telefon câteva zile mai târziu. Apoi spuse, ținând receptorul la piept: ― Mikey Antoniou tocmai i-a cerut mâna lui Tessie! S-au logodit! Or să se căsătorească de Îndată ce Mikey termină cu seminarul. ― Vezi să nu mori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
fațadă, s-a născut Într-o dimineață cu ninsoare din februarie 1956, când tatăl meu a ajuns la Casa Zebrei ca să se apuce de renovări. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să dea jos obloanele părăginite de pe geamurile din față, ca să intre mai multă lumină. A zugrăvit interiorul În alb strălucitor. Cu un credit guvernamental pentru investiții În afaceri acordat foștilor militari, a făcut din bar o tejghea de bufet și și-a instalat o bucătărioară. Muncitorii au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
du-te acasă! Spune-i lui mami să-ți pregătească prânzul. Lefty făcu așa cum i se spuse. Dar În mașină, mergând pe West Grand Boulevard, cu cu senzația acută că e de prisos, trecu pe lângă farmacia Rubsamen - un spațiu cu geamuri murdare și cu o firmă de neon care pâlpâia până și ziua - și simți cum Îl Împung vechile ispite. În următoarea zi de luni Milton deschise noul bufet. Îl deschise la ora șase dimineața, cu un personal nou, format din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
când ajunse În dreptul casei, o ținu tot Înainte. În schimb, cu o privire sălbatică, se Îndreptă, spre farmacia Rubsamen. O dată ce-ai fost În lumea interlopă, nu uiți niciodată drumul Înapoi. Până la adânci bătrâneți, o să observi mereu lumina roșie din geamul de la etaj sau paharul de șampanie pe ușa care nu se deschide până la miezul nopții. Trecuseră deja ani de zile cu mașina pe lângă farmacia Rubsamen, bunicul meu observase vitrina neschimbată: cu centuri herniare, coliere cervicale și cârje. Văzuse chipurile disperate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
ea refuza. După părerea mea, Îi plăcea În pod, pentru că vertijul pe care Îl simțea trăind acolo sus Îi amintea de Muntele Olimp. Lucarna Îi oferea o perspectivă bună (nu asupra mormintelor sultanilor, ci a uzinelor Edison) și când lăsa geamul deschis, bătea vântul prin el ca pe vremuri În Bithynios. Sus, În pod, Desdemona și Lefty au luat-o de la capăt. Ca și povestea mea. Pentru că acum Capitolul Unsprezece, fratele meu În vârstă de cinci ani, și Jimmy Papanikolas țin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
vise și deschise o bodegă subterană; primi o slujbă la Templul Nr. 1... Și apoi gena se mută din nou, În alte corpuri... Se Înrolă la Tinerii Cercetași și Își dădu unghiile cu ojă roșie; cântă Begin the Beguine la geamul din spatele casei; se duse la război și rămase acasă, privind buletine de știri; dădu un examen de admitere; poză ca În revistele de cinema; primi o condamnare la moarte și făcu un târg cu Sfântul Hristofor; se Întâlni cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
personal, sunt greu de descris atributele Îngrijorătoare, aducătoare de furtună, ale acțiunii bunicii mele de a-și face vânt cu evantaiul. Refuzând să se mai certe cu tatăl meu, se duse, cu gleznele ei umflate, până pe terasă. Se așeză lângă geam, Într-un scaun de trestie. Lumina de iarnă, bătând dintr-o parte, Îi lumina latura Îndepărtată, translucidă, a nasului. Își luă evantaiul de carton. Pe față, evantaiul avea inscripționate cuvintele „Atrocități turcești“. Dedesubt, cu un scris mai mărunt, erau particularizate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
propriul ei păcat ascuns. Milton Încercă să se refugieze În spatele ziarului, dar aerul perturbat de evantai Îi foșnea foile. Forța cu care Desdemona Își făcea vânt se simțea În toată casa: făcea ghemotoace de praf pe scări: mișca jaluzelele de la geamuri și, desigur, având În vedere că era iarnă, Îi făcea pe toți să tremure. După o vreme, Întreaga casă părea să fie superventilată. Mișcarea evantaiului reuși chiar să-l urmărească pe Milton până În mașina lui, Oldsmobile care Începu să șuiere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]