11,589 matches
-
să mă supăr pe vocea ei curată întrebându-mă astfel. Nu! mai multe nu e nevoie să spun, Tu ai să mai pictezi? Nu știu! Și acum aș putea să-mi dau drumul din nou prin cuvinte, eu nu am geniul lui Theo, geniu, e un cuvânt învățat de la el, fără el nici n-aș ști cum s-o fac, și n-aș putea să-mi părăsesc niciodată maestrul, Mi-ar plăcea însă să pictez, Mai mult decât să fii preot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe vocea ei curată întrebându-mă astfel. Nu! mai multe nu e nevoie să spun, Tu ai să mai pictezi? Nu știu! Și acum aș putea să-mi dau drumul din nou prin cuvinte, eu nu am geniul lui Theo, geniu, e un cuvânt învățat de la el, fără el nici n-aș ști cum s-o fac, și n-aș putea să-mi părăsesc niciodată maestrul, Mi-ar plăcea însă să pictez, Mai mult decât să fii preot, curioasă mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se întoarce spre mine fără să mă vadă, așteptând ca eu să continuu, de ce spui că îl mai cauți încă pe Dumnezeu?! N-aveai credință când zugrăveai cu sfinți pereții?! Ba da! zâmbește el într-un fel anume, credința în geniul meu?! Geniu?! și eu l-aș întreba din nou ce este geniul, dar îl las să se îndepărteze, știu acum că există întrebări la care el nu vrea să-mi răspundă, și mă ridic grabnic să văd ce are de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
spre mine fără să mă vadă, așteptând ca eu să continuu, de ce spui că îl mai cauți încă pe Dumnezeu?! N-aveai credință când zugrăveai cu sfinți pereții?! Ba da! zâmbește el într-un fel anume, credința în geniul meu?! Geniu?! și eu l-aș întreba din nou ce este geniul, dar îl las să se îndepărteze, știu acum că există întrebări la care el nu vrea să-mi răspundă, și mă ridic grabnic să văd ce are de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
continuu, de ce spui că îl mai cauți încă pe Dumnezeu?! N-aveai credință când zugrăveai cu sfinți pereții?! Ba da! zâmbește el într-un fel anume, credința în geniul meu?! Geniu?! și eu l-aș întreba din nou ce este geniul, dar îl las să se îndepărteze, știu acum că există întrebări la care el nu vrea să-mi răspundă, și mă ridic grabnic să văd ce are de gând să facă, Undeva Miró, vorbește el mai târziu învârtind în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Gogh îți bucură ochii, se apropie de noi un tânăr cu zâmbet crispat, este salutat de toată lumea, după câteva cuvinte shimbate cu Radu se îndepărtează, E Lucian, se-ntoarce Radu spre mine, ai să-l cunoști într-o zi, un geniu pustiu! Tresar, și nici nu-mi dau seama cum trece pe lângă noi timpul, n-ai fost nici astăzi pe la școală! Ies în seara blândă cu Gabriel, mergem o bucată de drum împreună, numai el vorbește, cum intenționează să picteze gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
spre acte creștinești, căci rele face prin însăși natura lui, am două alternative acum, să devin un om obișnuit, un bun cetățean și creștin, împăcat cu dumnezeu sau să mă răzvrătesc împotriva acestui fapt ratând totul, amăgindu-mă că am geniu după două pahare de vodcă și două fumuri în piept de iarbă tare, am ales acest copil care nu e al meu tocmai pentru că Dumnezeu crede contrariul, crede că voi fugi din fața acestei datorii înalte, Să bem pentru asta! La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
numai Boris vorbește, îmi miroase de la o poștă un om cu flacăra aprinsă, a ta e ascunsă încă, Theo, dar într-o zi va arde! Boris! Uiți că eu te ispitesc?! Misiunea mea e să ispitesc cu credință! Crezi în geniul tău, Theo! asta e ispita mea, te ispitesc cu geniu, vinde-mi tabloul! Bine, fie! primul meu tablou și prima mea vânzare, Vom bea pentru asta! Să nu uităm că sunt tată! Și Boris ne ia pe amândoi cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu flacăra aprinsă, a ta e ascunsă încă, Theo, dar într-o zi va arde! Boris! Uiți că eu te ispitesc?! Misiunea mea e să ispitesc cu credință! Crezi în geniul tău, Theo! asta e ispita mea, te ispitesc cu geniu, vinde-mi tabloul! Bine, fie! primul meu tablou și prima mea vânzare, Vom bea pentru asta! Să nu uităm că sunt tată! Și Boris ne ia pe amândoi cu el, 3 mai, o scrisoare de la mama și două scrisori de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
plecat spre Rusia, mi-au promis că la întoarcere vor trece prin România, dacă nu moare copilul Boris va fi al meu, dacă moare, mi-am amintit din nou cuvintele Natașei văzându-l pe Boris împreună cu Sabina, Te ispitesc cu geniu, mi-a mai șoptit la ureche, luându-și rămas-bun de la mine, și-n acest moment nu m-am putut opri să nu-l întreb, de ce crezi că sunt exact genul de bărbat de care s-ar îndrăgosti Natașa? Boris râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
roagă el, N-am nimic împotrivă! Ești singurul subiect care mi-a desenat figuri coerente în toate momentele în care ne-am oprit pe parcursul regresiei, poate pentru că ești pictor, Încă nu sunt de-adevăratelea! Dar vei fi! Te ispitesc cu geniu! Ai încercat vreodată, sunt eu curios să aflu, să-i obligi pe subiecți să privească în viitor? Aldo se ridică de lângă mine, dă la o parte perdeaua grea de catifea dezvăluind pe fereastră înserarea de afară și-și aprinde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pentru terminarea pronaosului, dar, în loc să se bucure, ochii mei întristați cuprind cu jale întreaga întindere, cariera veche cu intrarea înfundată de tavanul de pietre căzut, satul risipit în depărtare pe dealuri, crucea de lemn vopsit a Mântuitorului, te ispitesc cu geniu, i-a spus rusul acela, Boris, lui Theo, cu bună-știință s-a lăsat ispitit, și nu ne duce pre noi în ispită, ci ne mântuiește de cel, Întors din sat, îi cer cu hotărâre părintelui Varava cheia de la biserica cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ai venit să fii lângă mine, am venit să deschid ușa, nu să, din toamna trecută n-am mai intrat nici eu în biserică, pasul lui greșit și căderea teribilă pe pardoseala din marmură roșie, era duminică, te ispitesc cu geniu, n-ar fi trebuit să lucreze duminica spuneau călugării despre cel ispitit cu geniul ce nu ține seamă de orânduiala bună a lumii, ai venit să fii lângă mine, n-a dat nimeni jos schelele, totul e așa cum am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
toamna trecută n-am mai intrat nici eu în biserică, pasul lui greșit și căderea teribilă pe pardoseala din marmură roșie, era duminică, te ispitesc cu geniu, n-ar fi trebuit să lucreze duminica spuneau călugării despre cel ispitit cu geniul ce nu ține seamă de orânduiala bună a lumii, ai venit să fii lângă mine, n-a dat nimeni jos schelele, totul e așa cum am lăsat noi astă-toamnă, până și ulcioarele cu vopsele întărite, pensulele nespălate, asta era de datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Daniel! De ce? De ce să picteze astfel? întrebarea lui, cu privirea aspră deasupra mea, straiele pe care le poartă, vârsta și eu cu atât mai neputincios a-l apăra pe cel absent și învinuit de vini pe care, Te ispitesc cu geniu! Neputând ține piept, cobor privirea, mă strivește și pe mine această întrebare, Nici eu nu știu, părinte, sunt neștiutor! Îmi rotesc ochii prin biserică și mă cuprinde nepotolită bucuria, zâmbesc tainic acelei imagini din sufletul meu pe care părintele stareț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
meu, ca și cum ar avea un creier numai al lui, știe exact ceea ce vrea, iar sufletul mi-e incapabil să pună în cuvinte taine la care n-are acces, Ce căutai la Paris, încă nu-i toamna aceea, Te ispitesc cu geniu, rămâi în Italia, Theo! Nu pot, Andrea, trebuie să aflu ce mă cheamă acasă! Ce? Și toate viețile mele netrăite, tot ceea ce ar fi putut să se întâmple dacă n-aș fi luat-o pe alt drum, Dumnezeu va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
venit până aici numai din trufie, ca să adaug un element interesant biografiei mele artistice, am vorbit înaintea lui ca din carte, Mă cunoaște oare părintele mai bine decât mă cunosc eu?! Da! M-am dus la el ca să-mi cunoască geniul, ca să-mi deschidă Cartea și să-mi citească de acolo tulburătoarele cuvinte, ești un ales! ar fi trebuit să-mi spună, Te ispitesc cu geniu! Și nici măcar nu mi-a deschis Cartea! Mi-a dat trei zile de post, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai bine decât mă cunosc eu?! Da! M-am dus la el ca să-mi cunoască geniul, ca să-mi deschidă Cartea și să-mi citească de acolo tulburătoarele cuvinte, ești un ales! ar fi trebuit să-mi spună, Te ispitesc cu geniu! Și nici măcar nu mi-a deschis Cartea! Mi-a dat trei zile de post, de reculegere, dezbracă-ți pielea culturală! Fă-ți operație estetică! Pe prispa casei de oaspeți în noaptea de vară îmi fumez tot pachetul de țigări, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
trufașă a celui răzvrătit, să îmbrac în fața Anei fățărnicia seducătoare a imaginii artistului romantic râvnind la tronuri cerești, puah, Când am fost în pustie, să-ți începi cuvântările frumoase, rostind rar cuvintele, cu privirea ta adânc întristată, te ispitesc cu geniu! Și acum amintirea cuvintelor lui Boris mă ridică din iarba înaltă, simt în mine puteri care se dezlănțuie, cum să le fac față, desculț mă învârt prin iarba necălcată încă de picior omenesc și-o culc la pământ cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
neputincioasă, sunt un ucigaș de inocență! Clopoțeii mov ale căror glasuri tânguitoare ar fi trebuit să le audă urechea ta surdă agonizează tăcut jur împrejurul tău, dându-ți superba lecție a umilinței, dar n-o vei învăța, te ispitesc cu geniu! Nu-i o lecție pentru tine, ci pentru cei slabi! Tu vei distruge fiecare pânză pe care n-o vei socoti demnă de a sta lângă un Dali, orgoliu, își stă bine când ești tânăr dar, Taci! Taci! Mă rostogolesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
degetul pe rană, Ai prins iarăși glas, glasul meu! Chiar mă temeam că mă lași singur, Dar cum să plec tocmai acum când începe spectacolul?! Scutește-mă de ironiile tale! Și-apoi la ora asta oamenii dorm! Da! Oamenii! dar geniile?! Veghează! Nu-i dau nici o atenție glasului meu, îi întorc spatele, Te ispitesc cu geniu! O.K.! să vorbim! Recunosc sincer că asta mă torturează, ce mai vrei? Nu-i de ajuns s-o recunoști! Și ce-aș mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
singur, Dar cum să plec tocmai acum când începe spectacolul?! Scutește-mă de ironiile tale! Și-apoi la ora asta oamenii dorm! Da! Oamenii! dar geniile?! Veghează! Nu-i dau nici o atenție glasului meu, îi întorc spatele, Te ispitesc cu geniu! O.K.! să vorbim! Recunosc sincer că asta mă torturează, ce mai vrei? Nu-i de ajuns s-o recunoști! Și ce-aș mai putea face?! nu mă ajuți deloc! Nu te-aș putea ajuta decât într-un singur fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Nu-i de ajuns s-o recunoști! Și ce-aș mai putea face?! nu mă ajuți deloc! Nu te-aș putea ajuta decât într-un singur fel! Cum?! Spunându-ți adevărul! Și care este adevărul? Odată cu Dumnezeu a murit și geniul! Cum?! Nu te așteptai să auzi asta?! Nu! Ecuația teribil de romantică și de naivă eu = dumnezeu, fascinantă ecuație cu o necunoscută! Nu mai există, când Nietzsche ne-a scăpat de necunoscuta asta a dispărut și ecuația, firește epoca modernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
variabilă, eul la puterea a doua, a treia, a n-a, unde n tinde spre infinit, oribilă ecuație, eu = eu la puterea n, îl ascult cu atenție, încercând să ghicesc unde vrea să ajungă, Odată cu Dumnezeu s-a prăbușit și geniul, nu mai era nevoie de el, pierzându-și ținta divină, geniul s-a pierdut pe sine, s-a banalizat întorcându-se și țintind în oameni și a devenit unul dintre ei, din când în când mai face câte o ispravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
unde n tinde spre infinit, oribilă ecuație, eu = eu la puterea n, îl ascult cu atenție, încercând să ghicesc unde vrea să ajungă, Odată cu Dumnezeu s-a prăbușit și geniul, nu mai era nevoie de el, pierzându-și ținta divină, geniul s-a pierdut pe sine, s-a banalizat întorcându-se și țintind în oameni și a devenit unul dintre ei, din când în când mai face câte o ispravă depre care poți afla pe toate canalele media, un genial jucător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]