12,993 matches
-
M-a părăsit, poate e mai bine așa, poate e bine pentru că m-a făcut să uit În acest timp de patinaj și de vraja lui, dar a plecat tocmai când aveam mai mare nevoie de el, lăsând peste durerea gheții și sentimentul apăsător al dezorientării. Ce trebuie să fac? Să mă agăț de școală, doar ea mi-a mai rămas. Stimulentul e prea mic, școala este o luptă brută cu notele, cu capriciile profesorilor... O să Încerc totuși să mă agăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a mai rămas. Stimulentul e prea mic, școala este o luptă brută cu notele, cu capriciile profesorilor... O să Încerc totuși să mă agăț de ea, dar nu voi reuși. Privirea mă poartă departe, gândul Își imaginează acea strălucire obsedantă a gheții, acel aer minunat și sănătos pe care Îl simt cum Încearcă să-mi pătrundă În piept și e oprit de voință, dar o voință nu conștientă, ci prostească, o placă stricată de patefon, care Îmi vâjâie În creier: „Patinajul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să-mi pătrundă În piept și e oprit de voință, dar o voință nu conștientă, ci prostească, o placă stricată de patefon, care Îmi vâjâie În creier: „Patinajul e pierdut, trebuie să fie pierdut“. Oare cum voi reacționa la vederea gheții? Mă Înfior de pe acum. Mă doare această renunțare, mă doare adânc, Îmi rupe echilibrul sufletesc, mă face să decad fără țipete, doar geamătul copacului care cade la pământ Îmi răsună În suflet. Atât. Și acest copac nu se mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
așa? 30 octombrie 1961 (luni) Duminică se deschide patinoarul. În mine se zbate pe de o parte o bucurie imensă, care ar vrea să evadeze și să strige, pe de altă parte o tendință de frânare a acestei porniri nebune. Gheața... Nebunia amețitoare a gheții... De câte ori nu i-am visat luciul acela care mă Îmbată... Și acum, duminică... Nu-mi vine să cred, mă depășește puterea clipei. Oare ce voi face? Voi plânge? Cred că da, Înstrăinarea gheții este cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
luni) Duminică se deschide patinoarul. În mine se zbate pe de o parte o bucurie imensă, care ar vrea să evadeze și să strige, pe de altă parte o tendință de frânare a acestei porniri nebune. Gheața... Nebunia amețitoare a gheții... De câte ori nu i-am visat luciul acela care mă Îmbată... Și acum, duminică... Nu-mi vine să cred, mă depășește puterea clipei. Oare ce voi face? Voi plânge? Cred că da, Înstrăinarea gheții este cea mai mare durere posibilă, pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acestei porniri nebune. Gheața... Nebunia amețitoare a gheții... De câte ori nu i-am visat luciul acela care mă Îmbată... Și acum, duminică... Nu-mi vine să cred, mă depășește puterea clipei. Oare ce voi face? Voi plânge? Cred că da, Înstrăinarea gheții este cea mai mare durere posibilă, pot spune chiar că o depășește pe aceea pentru Petre. Timpul va hotărî. Deocamdată, cert este că trec printr-o perioadă foarte critică cu Învățătura. Nu mai pot Învăța decât noaptea, dacă Învăț. Notele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mai pot Învăța decât noaptea, dacă Învăț. Notele Însă sunt excepționale. Am luat singurul 10 din clasă la extemporal la geologie. Dar dacă nu mă țin serios de lucru, aceasta nu va mai dura. Deci nu te lăsa! Mă obsedează gheața. Mă obsedează părăsirea lui Petre, plecarea lui de lângă mine, mă obsedează acel sărut minunat, mă obsedează Îmbrățișarea, mă obsedează poezia pe care trebuie să o termin, mă obsedează Învățatul noaptea, oare ce voi ajunge? Și, cu toate acestea, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
condamn, mai ales că peste o oră am luat 10 la filosofie. Nu mă mai gândesc la nimic. Poate Înnebunesc! 5 noiembrie 1961 (duminică) Din nou, renaște vechea patimă a patinajului. Vreau ca toată deznădejdea mea să o pun pe gheață. Vreau să fac un dans În care să pun tot sufletul, toată iubirea pe care am pierdut-o din partea lui. Poate sunt inconștientă, poate nu-mi dau seama de viitorul meu, dar altfel nu pot să fac. Iubesc! Iubesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
viitorul meu, dar altfel nu pot să fac. Iubesc! Iubesc pe Petre, figura lui mi-a devenit simbolică, nu mai pot, trebuie să arăt tuturora chinul meu și asta o voi face În locul acela drag unde l-am cunoscut, pe gheață! 6 noiembrie 1961 (luni) Mâine mă duc prima dată la gheață. Iubire neîmplinită, oare acolo Îmi vei imprima avântul nestăvilit al fericirii pierdute? Vreau să mai citesc o dată când m-a sărutat, acele pagini vor rămâne pentru mine dovezi sfinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Petre, figura lui mi-a devenit simbolică, nu mai pot, trebuie să arăt tuturora chinul meu și asta o voi face În locul acela drag unde l-am cunoscut, pe gheață! 6 noiembrie 1961 (luni) Mâine mă duc prima dată la gheață. Iubire neîmplinită, oare acolo Îmi vei imprima avântul nestăvilit al fericirii pierdute? Vreau să mai citesc o dată când m-a sărutat, acele pagini vor rămâne pentru mine dovezi sfinte ale acestei imense iubiri. Am auzit că a plecat la Rădăuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
adânc, toți Încearcă să mă alunge din lumea aceea de feerie și vis. Nu mai spun nimic. Nu sunt zdrobită, nici scârbită, dar tare, tare mâhnită. Cu atâta ură m-a alungat... De ce? Ce i-am făcut? Voiam să văd gheața. N-am văzut-o. Taci, dorință nebună de a plânge, tu nu trebuie să plângi, tu nu ai voie să fii slabă. E adevărat, În afară de publicul entuziasmat, nu am avut nici o plăcere În viață, dragostea, acel impuls care mă stăpânește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aceea, parcă a trecut un veac de când am simțit-o. 12 noiembrie 1961 (duminică) Miracol! Minune! A venit Petre, a venit la mine, este Îndrăgostit de mine, am mers pe stradă de braț, am patinat, e minunat. Am avut pe gheață o stare Îngrozitoare. După o piruetă grea, am căzut și nu am mai știut pe ce lume sunt. Totul În jurul meu se Învârtea Într-un haos general, făceam sforțări supranaturale de a mă smulge din această stare, am reușit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
general, făceam sforțări supranaturale de a mă smulge din această stare, am reușit, dar acum sunt năucită. Vreau să mă culc, să visez la dragostea mea, care de-abia acum e Împărtășită de Petre. Ce plin Îmi este sufletul! Petre, gheața! Dar școala! Și ea, dar acum, câteva zile, va fi lăsată mai la urmă, prea iubesc viața ca să nu o trăiesc acum din plin, căci poate mâine va fi nevoie din nou să mă zbat fără gemete și chinul Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
atunci un gest pe care 1-a făcut Petre la ștrand: a așezat cu grijă hainele lui și ale femeii. În asta eu vedeam simbolul tuturor virtuților! Ce stupid! Acum o săptămână, ducându-mă la patinoar, mă plimbam singură pe gheață, gândindu-mă cu regret la sfârșitul patinajului meu de performanță, prin intrigile reușite ale dușmanilor mei, care au culminat cu compunerea lotului R.P.R., În care eu nu figurez. Propriu-zis, nu este o nenorocire, eu iubesc gheața, alunecarea ireală În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă plimbam singură pe gheață, gândindu-mă cu regret la sfârșitul patinajului meu de performanță, prin intrigile reușite ale dușmanilor mei, care au culminat cu compunerea lotului R.P.R., În care eu nu figurez. Propriu-zis, nu este o nenorocire, eu iubesc gheața, alunecarea ireală În care mă avânt, iar publicul mă entuziasmează, nu-mi place la concursuri, pentru că știu că după aceea voi suferi cu siguranță din pricina nedreptăților. În orice caz, În ziua aceea, eram foarte tristă. Și m-am dus În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mândru. Are o sensibilitate deosebită și o personalitate proprie, bine conturată. Deci diametral opus lui Petre. Ei bine, poate a avut o mare valoare și atingerea fizică, dar cert e că Îmi place foarte mult să fiu alături de el pe gheață. Mi-aduc aminte că azi am simțit vibrând În el vigoarea unei tinereți minunate, a fost cu ocazia unei plăci frumoase la public, când ne-am avântat amândoi ca nebunii, eram Îmbătați, orbi, fericiți. Ca sportiv, este foarte bun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ale trecutului nu au Închis Încă rana primei iubiri nefericite. 6 februarie 1962 (marți) Intelectualul are marea proprietate de a se autoobserva. În ceea ce mă privește, această autoanaliză duce la rezultate care mă uimesc. Iată de ce: Înainte, mă duceam la gheață numai pentru a patina, pentru a mă simți plutind sau... eventual, căzând! Figurile care Îmi reușeau Îmi dădeau o satisfacție deosebită, În ele eram eu și munca mea. Eram mândră de mine și luptam cu deosebit avânt. Apoi a urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
foarte buni? Am strâns din nou din dinți, dar buzele au schițat un surâs, eu nu trebuie să fiu slabă În fața nimănui. M-a durut mult, foarte mult această renunțare și au existat momente În care nu mă duceam la gheață ca să nu Îi văd pe aceia care Îmi ocupau locul acolo, În lot. Deci, senzația dureroasă a renunțării, a Înfrângerii mă domina mai mult decât dorința de a patina și găsesc asta foarte normal, nu mă acuz, pentru că niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mea era tot ridicată, ba mai sus, părea mai stăpână, dar acolo unde nu poate pătrunde nimeni lacrimile Își croiau traiectorii nevăzute și chinuiau acel suflet trist, nespus de trist. Aveam impresia că toate drumurile s-au Închis, deoarece Însăși gheața, unica mea prietenă credincioasă, nu mă mai primea. Și Începusem să strâng În mine multă tristețe, dar nu venin. Era inutil. Atunci a apărut un bărbat. Dintr-o toană, la „public“, când venisem, pe banii mei, am făcut dublu. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am dansat odată cu el. Am făcut-o fără nici un scop, din simpla dorință de a-mi mai Îndepărta gândurile. Și... am găsit că suntem pereche, potrivită și am Început să facem dublu. Ce a urmat? Iată ce a urmat: iubeam gheața, atât timp cât era el acolo, alături de mine. Eram Într-adevăr fericită atunci când făceam dublu; groaznica mea singurătate În aceste clipe deosebit de grele pierise, era un om lângă mine, care mă ținea de mână, mă asculta, Îl ascultam. Poate fi vorba despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acoperite așa curând. A fost o agățare disperată (În termeni mai populari), a fost o mică evadare din noianul de gânduri negre, o cucerire care mi-a făcut plăcere (nu ca aceea cu Ovidiu!!!). Acum, nu mă pot gândi la gheață fără a-l include pe Marinică (caraghios nume, nu?). Nu mai concep să patinez fără el, savoarea gheții e nulă fără prezența lui fizică. Ce să fac? Să continui? Răspunsul vine clar - da. Această perioadă critică trebuie trecută cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
noianul de gânduri negre, o cucerire care mi-a făcut plăcere (nu ca aceea cu Ovidiu!!!). Acum, nu mă pot gândi la gheață fără a-l include pe Marinică (caraghios nume, nu?). Nu mai concep să patinez fără el, savoarea gheții e nulă fără prezența lui fizică. Ce să fac? Să continui? Răspunsul vine clar - da. Această perioadă critică trebuie trecută cu capul sus și nu trebuie să fie rezolvată printr-o renunțare totală la care aș fi ajuns cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
el că nu mi-a mai dat telefon de două zile. O să-ți dea, copil nerăbdător! El Îți este un sprijin foarte bun și foarte necesar. Mai ai de așteptat o zi și jumătate, iar apoi te vei duce la gheață și poate vine și el, dacă și-a luat concediu. Hai, copil prost, Înfrânge-ți neputința și Îndoiala. Pășește drept Înainte, cu fruntea sus, căci până acum ai mers numai pe calea cea justă și nu am nimic de reproșat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu peste mult timp va trebui să-i distrug toate visurile. 9 februarie 1962 (vineri) Mi-e sufletul atât de plin... gânduri, gânduri, unele dureroase, altele nespus de plăcute vin să mă tulbure, să mă zbuciume. Azi am fost la gheață, vai, dar fără Marin nu am putut face nimic, absolut nimic. Apoi a venit el. Dar În acele momente am aflat că fosta mea concurentă, Cristina, s-a otrăvit, dar scapă. Am avut câteva momente În care am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
groaznic, știu de astă-vară de la ștrand. Prin el, Însă, voi ajunge să-l fac pe Marin să mă iubească. Ce meschină sunt! Și totuși cât de mult vreau să mă iubească Marin! Crenguța n-a mai venit de mult la gheață! Ce-o fi cu ea? În jurul meu se petrec tragedii, dar poate că eu nu văd cea mai mare tragedie, a mea proprie. Oare ce Îmi rezervă viitorul, oare fac bine că renunț să mai concurez? Altfel nu pot, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]