7,802 matches
-
scumpo! Mai...reduc: ,, Încă două și mă...duc!’’ REȚETĂ PRESCURTATĂ Amesteci trei parcuri triste C o ploaie diluviană, Presari versuri simboliste, Și-i...,,Ploaie bacoviană’’! DECLARAREA AVERILOR Nu votez această lege! Sper că mă veți înțelege: Într-o țară fără...hoți, Aș fi jalnic! Ca voi toți! INVENTATOAREA Ești marea inventatoare De terne metafore; Vei ajunge...scriitoare, Când le-aprinzi! Să scapere! FLUTURAȘUL O mângâie, o sărută Tandru, la-nceput pe gură, Dar, dorind altă figură, Își alese-o nouă rută
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
bursuc ce-avea vizuină Într-un mal nisipos din pădure, Gândi, în mintea-i puțină, Că lupul, cu foamea sa mare, Ar putea odată să-i fure, Vreo mândrețe de pui, Taman dumnealui Bursucului ! Și-apoi are-o privire de hoț, Și prea se crede cu moț ! Bursucul ,,amenințat’’, Și dorind pizmaș să scape, De dușmanul său turbat, La un cot din cea cărare, Harnic a-nceput să sape, O mare și-adâncă groapă, În care lupul să-ncapă! Săpa cu
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
nimeni nu se teme! Leneș și foarte flămând, (N-a mâncat de patru luni!) A fost prins un porc furând, Și-l admonestau doi câini: -Suntem puși să apărăm ! Ai tupeu venind să furi! Noi legal te acuzăm, Că ești hoț și că înjuri ! De ce nu furi din păduri? Și-ți mai spunem doar atât: Amândoi am hotărât, Iute să te arestăm, Cinstit să te judecăm, Și-o să mergi la pușcărie, Ca toată lumea să știe, C-ai furat ca și altădată
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
toți hainele cu pucioasă; totodată, pe linia corturilor noastre se ardeau grămezi de pucioasă; ofițerilor și soldaților li s-au adus din București coșuri pline cu sticluțe bine astupate, conținând un fel de oțet, care se numea oțet de patru hoți (vinaigre de quatre voleurs); se zicea că această doctorie a fost inventată la Paris de către patru tâlhari întemnițați și nu se compunea din altceva decât din oțet aromatic amestecat cu lichid de camfor. Se împărțiră acele sticluțe în buzunarele noastre
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
capul ajungea pe muchea dealului. Tinerețea nu se sperie de nimic în lume! " Generalul Chiselev ne vizita în toate diminețile, cu caleașca încărcată cu un oțet, inventat atunci de doctori, care se numea "vinaigre des quatre voleurs" (oțet de patru hoți); împărțea la toți ofițerii, ne încuraja și ne sfătuia să nu ieșim dimineața din cort fără să facem gustare. Într-o dimineață, generalul Chiselev, vizitând spitalul Filantropiei, care era destinat pentru bolnavii noștri de choleră, și negăsindu-l în desăvârșită
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
fapt nici un pic de spațiu. Dar trebuie amintit, altfel povestirea despre Biblia lui Doré ar fi neterminată și ciuntită: Uitasem cât de teribilă era toamna. Nu acordasem nici un gând ferocității toamnei. Eram nepregătit. Ea vine aici, pe Ava, ca un hoț noaptea. în anii petrecuți în Casă abia o observasem. Poate spusese directorul vreodată: A venit toamna. în timpul acesta răsfoia distrat Cugetările lui Pascal. Și eu îi răspundeam: Da, acum e toamnă. Mai mult nimic. Dar aici, sus, pe vârful Avei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
-o romanul A cincea iarnă a magnetizorului (1964). A mai publicat printre altele, Cartea despre Blanche și Marie (2004). Göran Tunström (1937-2000) a descris în opera sa Värmlandul, ținutul său natal. Printre romanele sale se numără Oratoriul de Crăciun (1983), Hoțul (1986), Oameni vestiți din Sunne (1998). Sven Delblanc (1931, Manitoba, Canada - 1992, Uppsala), scriitor și teoretician al literaturii. Printre cele mai cunoscute opere ale sale amintim Haina de preot (1965), Iarna verde (1978), Cartea lui Samuel (1981), Ifigenia (1990), Axa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
arăta locul odinioară, cu straturi de căpșuni, tufe de coacăze și de zmeură, scăldat în parfumul dulce-amărui al ierburilor. Zidul care despărțea grădina de ogoare se prăbușise într-un loc - sau poate pe aici își croise drum spre grădină vreun hoț; asta se întâmplase cu mult timp în urmă, căci peste pietrele căzute la pământ crescuseră urzici. Bărbatul rămase privind îndelung prin spărtura din zid spre ceva ce rămăsese neatins de trecerea timpului: pajiștea care cobora în pantă spre râu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
unul de-al lor, un om fără bani și fără o poziție socială, iar ei îl acceptaseră în mod firesc și începuseră să-l judece după criteriile lor și să-l condamne. Acum, când se apropia pe furiș, ca un hoț, de casă simțea o rușine aproape la fel de intensă. Căci își dăduse seama că Janvier i-ar mai putea fi de folos o dată, chiar și după moarte. Ferestrele goale îl priveau întocmai cum îl priviseră ochii celor din celulă așezați pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și păcate. Au limba ca lamele taie brici, îi fac prezenți; dacă și-ar găsi clienți și-ar vinde și mamele. N-au bun simț și n-au emoții, nu știu ce-i biserica, ar fura și-America dacă ar putea, ca hoții. Sunt cu jderu-n sân și nu știu când îi zgârie sau mușcă, uneori sunt, ca-n sicriu, sau se fac că se împușcă. Dac-ajung prin tribunale parcă-s niște oale sparte, cad la pat, intră-n spitale și se
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
pe moarte. Unii chiar își leagă ștreangul singurei la gât și atât; când se prăbușește rangul se sufocă de urât. Lumea vrea cât mai devreme să vă sufocați cu toți, că nu ați văzut cum geme un popor condus de hoți. 2013 Livrescă Incert mai este acest spațiu! Iar timpul cu-ai lui colți de fier ne roade ca în Baudelaire, ne fugărește ca-n Horațiu. Shakespeare, și el a observat că timpul nu are hotar, ne-aleargă într-un mod
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
poți să fii cum ai fost cândva, copile, cu-a ta lume din povești, plină de euforii... O grădină cu alei de idei și de emoții... alte spițe n mersul roții vieții noastre numai chei la un timp pe care hoții vor să-l stăpânească ei... Evadările în alte spații spre niște-nălțimi celeste unde vezi direct ce este cuibul denselor mulțimi de ntrebări și ecuații... armonii de serafimi, heruvimi, și de sublimi iubitori de certitudini, plenitudini, altitudini... 1967 Actualitate Într-
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
brazii și ulmii pădurii. Când legea alunecă, ziua se-ntunecă, jivinele ies la vedere; cine se-ncumetă a spune că nu-i negru chipul acestei ere?!. Cineva, anume a deschis cutia Pandorei; când ura macină lumea, suntem la marginea orei. Hoții, cu toții, nu se mai satură: de furat, de vândut, de ucis... adevărul, lovit pe-orice latură se prăbujește din vis în abis. Ne-nghite hăul în amiaza mare, îngrijorările ne strâng de gât, lumea se mișcă larvar în urât, și
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
în râs. ― Îhâm, a dat el ferm din cap. Ăsta e. Grozavă carte. Nu a râs deloc, nici măcar n-a zâmbit. Ce mai puteam spune? Până la urmă, nu m-ar fi deranjat că gusturile lui se limitau la cărți cu hoți și vardiști, dar să uiți numele celui mai mare dramaturg al tuturor timpurilor? Am rămas mută de uimire, și deodată a devenit extrem de evidentă problema lui Brad, și da, cred că este pe deplin adevărat că nimeni nu e perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
întorcându-se apoi „aproape” militărește și ieșind, urmat de Todiriță. Când s-au văzut dincolo de ușă, au privit unul la altul, cu tristețe. Până în acel moment - nu știau de ce - totul li s-a părut un fel de joacă „de-a hoții și vardiștii”. Acum, însă, așteptau răspunsul scris al căpitanului ca pe o izbăvire... ― Dacă ne trimit pe unul la Tanda și pe celălalt la Manda? Ce ne facem? - a întrebat în șoaptă Todiriță, frecându-și mâinile ca și cum l-ar fi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mătăsii”, care apoi urma calea spre Iași pe valea Jijiei. Și fiindcă pe acest drum umblau rădvane purtând negustori sau boieri cu punga plină și harabale învârfonate cu mătăsuri, mirodenii și alte mărfuri, s-au aciuat și niscaiva bande de hoți. E drept că la început au fost mai multe cete, dar până la urmă a rămas doar una singură, cu un căpitan strașnic. Așa se face că această cale s-a numit și se numește și astăzi „Drumul Hoților”. ― Auzi dumneata
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
bande de hoți. E drept că la început au fost mai multe cete, dar până la urmă a rămas doar una singură, cu un căpitan strașnic. Așa se face că această cale s-a numit și se numește și astăzi „Drumul Hoților”. ― Auzi dumneata. „Drumul Hoților!” Brrr! Te trec fiorii! - s-a minunat unul care ședea lângă povestitor. ― Dar asta nu înseamnă să nu continui povestea - l-a îndemnat învățătorul. ― Era mare nenorocire să te apuce noaptea sau chiar doar înserarea pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
drept că la început au fost mai multe cete, dar până la urmă a rămas doar una singură, cu un căpitan strașnic. Așa se face că această cale s-a numit și se numește și astăzi „Drumul Hoților”. ― Auzi dumneata. „Drumul Hoților!” Brrr! Te trec fiorii! - s-a minunat unul care ședea lângă povestitor. ― Dar asta nu înseamnă să nu continui povestea - l-a îndemnat învățătorul. ― Era mare nenorocire să te apuce noaptea sau chiar doar înserarea pe această cale. Una-două te
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o foloseau pentru vite. Eu te-aș întreba: cine a avut curajul să așeze un han tocmai în cuibul lotrilor? - a întrebat țârcovnicul. ― Apoi, cum spunea camaradul meu, hangiul nu era unul oarecare. Nu era străin de treburile bandei de hoți, mai ales că în scurtă vreme ajunsese să strângă o avere peste măsură de mare. ― Da’ se poate să nu facă avere un hangiu? - a întrebat unul din mijlocul ascultătorilor. ― Face avere, nu-i vorbă, dar acesta, pentru tăcerea lui
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Ia să vedem cum stați cu pistoalele. Sunt bine încărcate? Da’ durdele? Ați pus destulă cremene și iarbă în încărcătură? Basmalele le aveți la îndemână? Să vă acoperiți fața cu grijă! ― Daaa - au răspuns lotrii, cumpănind armele în mâini. Deși hoții erau vechi în ceată, șeful a ținut - ca de fiecare dată - să le amintească regula „jocului”: ― Fiți cu urechea la pândă. Nu descărcați armele decât dacă îi musai. Altfel ne-am dat de gol fără motiv. Știți că un asemenea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
amarnic. Doi lotri sunt deja la ușile trăsurii, de o parte și de alta, cu pistoalele înfipte în pieptul negustorilor. „Scoateți pungile cu galbeni și tot ce aveți de soi! Fără vorbe!” - a poruncit apăsat unul din lotri. Ceilalți trei hoți erau deja în coasta convoiului cu marfă. „Ce aduceți”? - s-a auzit șoaptă apăsată însoțită de clinchet al cocoșului pistoalelor. „Mirodenii de toate felurile” - a răspuns șeful convoiului. „Într-o clipă, să fie la o sută de pași în spate
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
în urma ei... Altfel!... La auzul acestor cuvinte, hangiul s-a cutremurat, dar nu a scos un cuvânt. Clipea des, privind într-un colț al bordeiului. Asta însemna că întorcea spusele lotrului pe toate fețele... „Dacă mă opun, mă așteaptă dezastrul! Hoțul nu glumește. Îl știu destul de bine. Și muierea, dacă umblă după el, n o pot păzi oricât aș vrea. Eu am atâtea treburi: să merg după vin sau rachiu, să aduc lemne pentru iarnă. Apoi, nu mai spun de nutreț
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vin sau rachiu, să aduc lemne pentru iarnă. Apoi, nu mai spun de nutreț, fiindcă aici poposesc atâtea harabale cu mărfuri și animalele trebuiesc hrănite. Nu mai spun de oameni... Și toate aestea înseamnă alergătură... Dacă muierea îl vrea pe hoț”... ― Aștept un răspuns, hangiule! Acesta a tăcut, plecând fruntea, ceea ce ar fi putut însemna o acceptare tacită a situației... Lotrul l-a întrebat din nou: ― Ce ai de spus? Nici un răspuns. ― Asta ar însemna că ai s-o lași în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
avem la arat. „Urcă în trăsură și hai cu noi!” - a poruncit străinul. Irinuța, tremurând ca varga, a urcat între cei doi bărbați. „Unde ți-i ogorul la care s-a dus băiatul?” - a întrebat-o jandarul. „Peee... Pe <Drumul hoților>” - a răspuns hangița cu greu. „Știi unde-i acest drum?” - l-a întrebat străinul pe cel de pe capră. „Știu, domnule”. „Atunci, hai pe Drumul hoților” - i-a poruncit străinul. În scurtă vreme se aflau la capul ogorului. „Strigă-l pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-i ogorul la care s-a dus băiatul?” - a întrebat-o jandarul. „Peee... Pe <Drumul hoților>” - a răspuns hangița cu greu. „Știi unde-i acest drum?” - l-a întrebat străinul pe cel de pe capră. „Știu, domnule”. „Atunci, hai pe Drumul hoților” - i-a poruncit străinul. În scurtă vreme se aflau la capul ogorului. „Strigă-l pe băiat să vină fuga încoace” - i-a poruncit jandarul hangiței. „Petruțăăă! Petruțăăă! Vino încoaceee!” - l-a strigat hangița... Băiatul a privit spre trăsură. La început
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]