7,075 matches
-
care nu poate fi decât anul ridicarii construcției, și trei rozete decorative, care probabil au marcat mijlocul casei de locuit. Pe baza valoroasei schițe și descrieri din 1879 precum și cu ajutorul fragmentului păstrat din meșter grindă se poate face o reconstrucție imaginară a casei în care a trăit Cloșca, care diferă de casa muzeală de acum. Casa avea un târnaț cu stâlpi, o singură încăpere de locuit și o cămară alături, foarte probabil folosită drept tindă de trecere. Camera de locuit era
Casa memorială Cloșca de la Cărpiniș () [Corola-website/Science/309557_a_310886]
-
teleportare, de exemplu "bilocalizare" (bilocation), cînd se spune că un corp ocupă două locuri diferite simultan. Termenul "teletransportare" (care lărgește termenul propus de Charles Fort), a fost folosit pentru prima dată de Derek Parfit ca o parte a experimentului său imaginar. Termenul "teleportare" a fost întrodus la începutul anilor 1900 de scriitorul american Charles Fort pentru a descrie straniile dispariții și apariții anomale, care după gândul lui erau legate. El a unit termenul grec "tele-" (ce înseamnă "departe") cu termenul latin
Teleportare () [Corola-website/Science/309626_a_310955]
-
nu doar un gen limitat. Asimov a scris romanul ca răspuns la aserțiunea editorului John W. Campbell cum că genul polițist și science fiction sunt incompatibile. Campbell spunea că un scriitor science fiction ar putea inventa "fapte" din viitorul său imaginar despre care cititorul nu ar avea cunoștință, rezolvând astfel enigmele. Asimov a replicat susținând că există reguli implicite în scrierea de romane polițiste, iar indiciile pot fi prezentate în intrigă, chiar dacă nu ar fi evidente sau ar fi mascate. El
Cavernele de oțel () [Corola-website/Science/309665_a_310994]
-
este o ființă imaginară, inteligentă, de dimensiuni moleculare, care își permite să încalce principiul al doilea al termodinamicii. A fost imaginat de James Clerk Maxwell În cartea sa "Theory of Heat" („Teoria Căldurii”). Denumirea de „demon” a fost introdusă de William Thomson, lord Kelvin
Demonul lui Maxwell () [Corola-website/Science/309677_a_311006]
-
doilea al termodinamicii. A fost imaginat de James Clerk Maxwell În cartea sa "Theory of Heat" („Teoria Căldurii”). Denumirea de „demon” a fost introdusă de William Thomson, lord Kelvin, pentru a reda caracterul provocator și supranatural al activității acestei ființe imaginare. Problemele teoretice ridicate de „demon” se bucură în prezent de atenție (o colecție a articolelor importante și o introducere amănunțită se găsesc în Ref.1) Una din formulările principiului al doilea al termodinamicii este: Nici un sistem nu poate produce un
Demonul lui Maxwell () [Corola-website/Science/309677_a_311006]
-
o cunoștea, la un gimnaziu dintr-o localitate aflată în prejma orașului Piatra Neamț. Evident că nu a putut da curs acestei propuneri. În toamna lui 1948, aflat la Iași, i s-a înscenat o diversiune pentru a se găsi motivul imaginar al unei detenții pe motive politice. Era acuzat că a contribuit cu bani la ajutorarea unui grup anticomunist. A rămas arestat un an și jumătate, dar fără a fi judecat și condamnat. După eliberarea din detenție i s-a interzis
Ioan Gh. Botez () [Corola-website/Science/309709_a_311038]
-
care polinomul este scris ca produs de polinoame liniare. De exemplu, polinomul este forma extinsă egală cu polinomul care este scris în forma factorizată. Constantele polinoamelor liniare (în exemplul de mai sus -3 și +1) pot fi în anumite cazuri imaginare. Toate polinoamele de o variabilă sunt echivalente cu un polinom de forma Această forma este considerată forma generală a polinoamelor de o singură variabilă.
Polinom () [Corola-website/Science/310020_a_311349]
-
Euler. În ingineria electrică dar și în alte domenii, semnalele ce pot varia periodic în timp sunt adesea descrise ca o combinație de sinus și cosinus, și acestea se exprimă mai convenabil ca partea reală a funcțiilor exponențiale cu exponent imaginar, folosind formula lui Euler. De asemenea, analiza fazorială a circuitelor poate include formula lui Euler pentru reprezentarea impedanței unui capacitor sau a unui inductor. Aceasta este o demonstrație a formulei lui Euler folosind dezvoltări în serie Taylor și proprietățile puterilor
Formula lui Euler () [Corola-website/Science/310038_a_311367]
-
lui Groening erau rareori despre muzica, cel mai des despre „"diverse chestii entuziasmante, obsesii, frustrări și probleme"”. În încercarea de a face mai multe referiri la muzică, a „"inventat pur și simplu unele lucruri"”, creând și analizând albumele unor trupe imaginare. În articolul ce urma, recunoștea că în săptămâna precedentă inventase totul, si jură că în articolul de față va scrie numai adevăruri. Până la urmă i s-a cerut să renunțe la rubrică de muzică. "Life în Hell" s-a bucurat
Matt Groening () [Corola-website/Science/310042_a_311371]
-
în Orient ale doctorului sas. În această nuvelă, personajul principal reușește să dispară pur și simplu în tărâmul mitic Shambala. După mărturisirea proprie, Eliade a combinat evenimente reale (existența istorică a lui Honigberger, experiențele sale personale din Rishikesh) și elemente imaginare.
Johann Martin Honigberger () [Corola-website/Science/310064_a_311393]
-
defini impulsul și energia în relativitatea restrânsă. O metodă folosește legile de conservare. Dacă aceste legi rămân valide în teoria relativității restrânse, ele trebuie să fie adevărate în orice sistem de referință posibil. Însă, dacă se fac niște simple experimente imaginare folosind definițiile newtoniene ale impulsului și energiei, se vede că aceste cantități nu se conservă în relativitatea restrânsă. Ideea de conservare se poate salva făcând câteva mici modificări ale definițiilor acestora pentru a ține cont de vitezele relativiste. În teoria
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
În geometria relativității restrânse, se adaugă o a patra dimensiune, derivată din timp, și astfel ecuația diferențialei distanței devine: Dacă se dorește să se facă și coordonata timpului să arate ca și cele spațiale, se poate trata timpul ca fiind imaginar: "x = ict". În acest caz, ecuația de mai sus devine simetrică: Aceasta sugerează ceea ce de fapt este o concluzie teoretică profundă, care arată că teoria relativitățiieste doar o simetrie de rotație a spațiu-timpului nostru, foarte simialră cu simetria de rotație
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
Conul din regiunea "-t" este informația pe care acel punct o primește, iar conul din secțiunea "+t" este informația pe care acel punct o trimite. Geometria spațiului Minkowski poate fi descrisă printr-o diagramă Minkowski, utilă în înțelegerea multor experimente imaginare din teoria relativității restrânse. Poziția unui eveniment în spațiu-timp este dată de un cuadrivector contravariant ale cărui componente sunt: Adică, formula 84, formula 85, formula 86 și formula 87. La exponent sunt indicii contravarianți și nu puteri. La indice sunt indicii covarianți, de la zero
Teoria relativității restrânse () [Corola-website/Science/310177_a_311506]
-
acoperă / purpuriu norul picură peste tine / Umbră și Ambră, Umbria, / de care buzele mele nu sunt străine...". Eugen Simion certifică (în 1989) utopismul trăirilor lui Adrian Popescu, poetul «urmărit de roiuri de albine venite din luncile Paradisului», «într-o Umbria imaginară», unde «vorbește în „dialectul safirului“ și, din când în când, călătorește împalidat, cu ochii arși de miracole, într-un nedeslușit Apus; (...) Umbria nu este provincia italiană cunoscută, ci un spațiu liric rezultat din combinarea Umbrei și a Ambrei, cum însuși
Utopism () [Corola-website/Science/310239_a_311568]
-
în limb pentru "Zoria", și invers, "Zoria" devine limb pentru "Cosmia;" „cartografierea“ primului „spațiu” relevă: Într-o cronică de întâmpinare, publicată în 27 septembrie 1980, în revista bucureșteană "Luceafărul" (anul XXIII, nr. 39 / 961), criticul Paul Dugneanu evidențiază: Primul teritoriu imaginar simbolizează natura edenică, aflată în starea de puritate originară, caracterizată prin lumină și strălucire, iar cel de-al doilea, natura erotizată, pătrunsă de taina creației, pregătindu-se să celebreze nunta elementelor: Constantin M. Popa, referindu-se tot la "Zoria", într-
Utopism () [Corola-website/Science/310239_a_311568]
-
spațiu - au loc exact în același timp, un observator în mișcare relativă la primul va obține un rezultat diferit, calculând cele două evenimente ca având loc la momente diferite de timp. Această noțiune este ilustrată de paradoxul scării, un experiment imaginar care folosește exemplul unei scări care se deplasează la viteză mare printr-un garaj. O formă a relativității simultaneității a fost introdusă de Hendrik Lorentz în 1895, dar ideea nu a fost înțeleasă pe larg în forma sa modernă până la
Relativitatea simultaneității () [Corola-website/Science/310329_a_311658]
-
a lucrat cu studenții săi astfel încât ei să-și dezvolte un mecanism psiho-emoțional specific care, odată cu utilizarea unei metode actoricești specifice, să le permită să transforme cu ușurință convențiile în adevăr de viață (convenții precum situații de viață fictive și imaginare, poveste, parcurs și replici date, personalitatea unui personaj și obiectivul său etc.), spre deosebire de veche școală de actorie în care studenții erau învățați cum să joace teatru. Ion Cojar spus mereu că "„arta actorului nu are nimic in comun cu teatrul
Ion Cojar () [Corola-website/Science/309226_a_310555]
-
refuzului de a mânca” ("refusal of food"), dar cazurile descrise de el par să fi avut psihoze coexistente (schizofrenie sau alte boli psihotice), unde starvația voluntară se datora unor deliruri de otrăvire sau unor halucinații imperative - adică auzirii unor porunci imaginare. În 1868 Sir William Wilthey Gull a dedicat și el bolii un tratat și i-a dat numele folosit până astăzi, de anorexia nervoasă. În diagnosticul diferențial el a menționat tuberculoza, tulburări mezenterice, și a susținut că în acest caz
Anorexie nervoasă () [Corola-website/Science/310469_a_311798]
-
Vaticanul a catalogat ziua de Halloween ca necreștină, declarând că este bazată pe un sinistru și periculos curent ocultist. Multi creștini nu atribuie vreo semnificație negativă sărbătorii de Halloween, tratând-o ca pe un pretext pur laic pentru serbarea „ciudățeniilor imaginare” și pentru oferirea de bomboane. Festivitățile de Halloween sunt obișnuite în școlile parohiale romano-catolice din America de Nord și din Irlanda. De fapt, Biserica Romano-Catolică consideră că Halloween-ul ar avea o legatură cu creștinismul. Cei mai mulți creștini nu consideră că tradiția ar avea
Halloween () [Corola-website/Science/310816_a_312145]
-
5 și de la 20 la 24. Stilista a ales două parfumuri, dar până la urmă a rămas numărul 5 căruia nu i-a schimbat numele. Numele "Chanel n°5" a fost un șoc în acea epocă în care parfumurile aveau nume imaginare și fantastice. Șocul mai mare a fost însă confecția sticlei, nonconformistă, o sticlă dreptunghiulară de cristal transparent. În scurt timp Chanel n°5 devine parfumul cel mai vândut în lume. Coco Chanel a creat și alte parfumuri: Cuir de Russie
Coco Chanel () [Corola-website/Science/308922_a_310251]
-
ci mai ales pe cele ale genitaliei mascule și utilizând o metodă contrară spiritului de ordine filogenetică a taxonomiei, prin introducerea unor entități taxonomice cu totul străine. Astfel, el a introdus, pe baza unei teorii false și a unor observații imaginare referitoare la structurile genitale (Lehrer, 2007, 10 :8-12) genul "Eurychaeta" Brauer & Bergenstamm , care face parte din familia Sarcophagidae, ca un element component al Calliphoridelor. De asemenea, Rognes este singurul care mai folosește metodele de determinare a speciilor ale autorilor de la
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
mari decât ale componentelor sale, astfel că în cadrul lor sunt valabile legile statistice, în special media. Pentru definirea unui sistem trebuie precizate "limitele" sale, care pot fi reale, de exemplu pereții unui vas în care se găsește un gaz, sau imaginare, de exemplu secțiuni printr-o conductă. Tot ce se află în afara acestor limite este considerat "mediu înconjurător". Prin starea unui sistem se înțelege totalitatea parametrilor care descriu sistemul, independent de forma exterioară a acelui sistem. Parametrii termodinamici care exprimă proprietăți
Sistem termodinamic () [Corola-website/Science/309283_a_310612]
-
univers în expansiune. Curând după publicarea în 1905 a teoriei relativității restrânse, Einstein a început să se gândească la cum ar putea fi inclusă gravitația în noul context al mecanicii relativiste. Reflecțiile sale l-au condus de la un simplu experiment imaginar, care implica un observator în cădere liberă la principiul de echivalență (legile fizicii pentru un observator în cădere liberă sunt cele ale relativității restrânse) și de acolo la o teorie în care gravitația este descrisă într-un limbaj geometric pur
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
gravitațională pasivă"): traiectoria unui corp de test în cădere liberă, aflat într-un câmp gravitațional, depinde numai de poziția și viteza sa inițială, fiind independentă de oricare dintre proprietățile sale materiale. O versiune simplificată a acesteia este inclusă în experimentul imaginar al lui Einstein cu liftul, ilustrat în figura din dreapta: pentru un observator aflat într-o cameră închisă, este imposibil de decis, doar prin observarea traiectoriilor corpurilor, cum ar fi o minge în cădere, dacă acea cameră (sistemul de referință al
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
timpului, care este o mișcare geodezică asociată cu o anume legătură ce depinde de gradientul potențialului gravitațional. Spațiul, în această construcție, își păstrează structura euclidiană. Totuși, "spațiul-timp", ca întreg, devine mai complicat. După cum se poate arăta cu un simplu experiment imaginar, urmând traiectoria în cădere liberă a diferitelor particule de test, rezultanta vectorilor spațiu-timp care pot reprezenta viteza unei particule (vectori temporali) variază cu traiectoria particulei; în termeni matematici, legătura newtoniană nu este integrabilă. De aici, se poate deduce că spațiul-timp
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]