KorAP: Find »[drukola/base=intim & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...270 271 272 ...437 >

10,921 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225

Pirandello, al cărui nume e asociat atât de des cu numele meu de către criticii italieni. Și efectiv, în puținul pe care-l cunosc până acum din scriitorul sicilian, am văzut, ca într-o oglindă, multe dintre comportamentele mele cele mai intime și nu doar o dată mi-am zis citindu-l: „La fel aș fi spus și eu!“ Și sunt aproape sigur că așa cum eu nu cunoșteam nimic din Pirandello, nici el, Pirandello, nu mă cunoștea. Originalitatea i se simte și tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
sunt în exclusivitate nici ai lui Cervantes, nici ai mei, nici ai oricărui alt visător care i-ar visa, ci fiecare în parte îi face să retrăiască. Și cred că, în ce mă privește, don Quijote mi-a dezvăluit secrete intime ale sale pe care lui Cervantes nu i le-a dezvăluit, în special pe cele ale iubirii sale pentru Aldonza Lorenzo. În 1913, înainte de Ceața mea, au apărut nuvelele pe care le-am reunit sub titlul uneia dintre ele: Oglinda

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
lui 1925, când în odăița mea din pensiunea de la numărul 2 de pe strada Lapérouse mă consumam devorându-mă în timp ce scriam povestirea intitulată de mine Cum se face un roman. Nu cred că am să mai trec vreodată printr-o experiență intimă mai tragică. Îmi reînviau, ca să mă tortureze cu tortura desfătătoare - despre „durerea desfătătoare“ a vorbit Sfânta Tereza - a producției deznădăjduite, a producției ce caută să ne salveze în operă, toate ceasurile ce-mi dăruiseră Sentimentul tragic al vieții. Mă apăsa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
preocupare era să mă pot căsători cât mai grabnic cu cea care e astăzi și pururi va fi mama copiilor mei și ca atare mama mea! Da, îmi place să mă opresc - deși ar trebui să folosesc un cuvânt mai intim și mai puțin estetic decât a plăcea -, îmi place să mă opresc nu doar la etapele lecturilor mele, ci și în toate clipele ce trec, în toate clipele prin care trec. Se vorbește într-o doară despre cartea vieții, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
pe ei înșiși și să intre pentru totdeauna în istorie și să-și facă propriul roman. A fi de acord!, uf!; există animale ierbivore și există plante carnivore. Fiecare se nutrește din contrarii săi. Când Cassou menționează trăsătura cea mai intimă, cea mai profundă, cea mai umană a romanului dramatic care e viața lui Pirandello, faptul că a avut-o lângă el, în viața zilnică, pe mama lui nebună - și ce să fi făcut, să o fi aruncat într-un ospiciu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
trăiesc, să-mi dau viață, să mă smulg morții de fiecare clipă. Încerc, totodată, să mă împac cu desțărarea mea, cu exilul eternității mele, cu desțărarea asta pe care vreau s-o numesc des-cerul meu. Exilul! Proscrierea! Și ce experiențe intime, chiar și religioase, îi datorez! Întâi acolo, pe acea insulă Fuerteventura, pe care o voi iubi veșnic și din străfundul rărunchilor, în acel azil al Domnului, iar apoi aici, în Parisul ticsit și debordant de istorie omenească, universală, mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
provocat alte evenimente. E bine spus că a câștiga o bătălie însemnează a-i face să creadă pe apropiați și pe străini, pe prieteni și pe dușmani, că ai câștigat-o. Există o legendă a realității care e substanța, realitatea intimă a realității înseși. Esența unui individ și cea a unui popor reprezintă istoria lor, iar istoria este ceea ce se numește filozofia istoriei, este reflecția pe care fiecare individ sau fiecare popor o fac despre ceea ce li se întâmplă în lăuntrul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
și incognoscibil pentru mine însumi. Iată că fac legenda în care va trebui să mă îngrop. Trec însă la cazul romanului meu. Căci îmi imaginasem, acum câteva luni, să fac un roman în care voiam să-mi pun cea mai intimă experiență a exilului, să mă creez, să mă eternizez sub trăsăturile mele de exilat și de proscris. Și-acum mă gândesc că cel mai bun mod de a face romanul acela e să povestesc cum trebuie să-l fac. Este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
de-a lungul fluviului, spre casă. Simțise pe frunte suflul pe care-l stârnește fluturarea de aripi a Îngerului Morții. Ajunse acasă, în casa lui trecătoare, se întinse pe pat, își pierdu cunoștința, crezu că moare și îndură cea mai intimă anxietate. „Nu, nu voi mai atinge cartea aceea, nu voi mai citi din ea, n-o voi cumpăra ca să o termin - își zicea el -. Ar însemna moartea mea. E o prostie, știu; a fost un capriciu macabru al autorului să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Nu; n-o să mai citesc cartea asta... și nici alta, indiferent a cui o fi; n-o să mă mai plimb pe malurile Senei, unde se vând cărți.“ Bietul Jugo de la Raza nu putea însă trăi fără acea carte; viața, existența intimă, realitatea, adevărata sa realitate îi erau definitiv și irevocabil legate de cele ale personajului din roman. Dacă totuși ar continua să-l citească, trăindu-l, risca să moară când avea să moară personajul romanesc; dar dacă nu l-ar mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
zâmbesc și zic: „A, da, e o problemă de demnitate!“ Și eu citesc, sub zâmbetul lor, că-și spun: „Își menajează rolul...“> Și oare nu vor fi având nițică dreptate? Nu sunt oare pe punctul de a-mi sacrifica eul intim, divin, pe cel ce sunt în Dumnezeu, pe cel ce trebuie să fiu, celuilalt, eului istoric, celui ce se mișcă în istoria și cu istoria sa? De ce să mă obstinez a nu mă reîntoarce în Spania? Nu sunt cumva pe cale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
ghibelinul Dante, a fost și este și continuă să fie un foarte înalt și foarte profund, un suprem poet și un politician și un credincios. Politica, religia și poezia au fost în el și pentru el un singur lucru, o intimă trinitate. Cetățenia, credința și fantezia lui l-au făcut etern. [Și acum, în numărul revistei La Gaceta Literaria, în care tinerii culterani din Spania îi aduc un omagiu lui Góngora și pe care tocmai l-am primit și citit, unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
de la Hendaya. Pe dedesubtul incidentelor polițienești, la care se coboară josnicii tirani și degradează politica, sfânta politică, am dus și continui să duc aici, în exilul meu din Hendaya, în peticul acesta frontalier al pământului meu basc natal, o viață intimă de politică, devenită religie, și de religie devenită politică, un roman al eternității istorice. Uneori mă duc pe plaja de la Ondarraitz, ca să-mi scald copilăria eternă a spiritului în viziunea veșnicei copilării a mării care ne vorbește dinaintea istoriei sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
oare un simț obscur al perpetuității întru trecut, al preexistenței, alături de simțul perpetuității întru viitor, al per-existenței sau al supra-existenței? Și așa s-ar explica împrejurarea că în rândul indienilor, popor infantil, filial, există mai mult decât credința, trăirea, experiența intimă a unei vieți - sau mai bine zis a unei succesiuni de vieți - prenatale, așa cum printre noi, occidentalii, există încrederea - la mulți trăirea, experiența intimă, dorința, speranța vitală, credința - într-o viață de după moarte. Și acea nirvana spre care se îndrumă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
explica împrejurarea că în rândul indienilor, popor infantil, filial, există mai mult decât credința, trăirea, experiența intimă a unei vieți - sau mai bine zis a unei succesiuni de vieți - prenatale, așa cum printre noi, occidentalii, există încrederea - la mulți trăirea, experiența intimă, dorința, speranța vitală, credința - într-o viață de după moarte. Și acea nirvana spre care se îndrumă indienii - și nu e nimic altceva decât drumul - e oare ceva distinct de obscura viață natală intrauterină, a somnului fără vise, dar cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
căutându-l pe Dumnezeu în ei înșiși -, iar jurnalele, autobiografiile sau confesiunile lor nu au constituit decât experiența acelei căutări minuțioase. Și acea experiență nu poate sfârși decât odată cu viața lor. Cu viața lor? Nici măcar cu ea! Pentru că viața lor intimă, profundă, romanescă se prelungește în cea a cititorilor lor. Așa cum a și început mai înainte. Căci viața noastră intimă, profundă, romanescă a început oare cu fiecare dintre noi? Dar despre asta am mai spus câte ceva și nu e cazul să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
căutări minuțioase. Și acea experiență nu poate sfârși decât odată cu viața lor. Cu viața lor? Nici măcar cu ea! Pentru că viața lor intimă, profundă, romanescă se prelungește în cea a cititorilor lor. Așa cum a și început mai înainte. Căci viața noastră intimă, profundă, romanescă a început oare cu fiecare dintre noi? Dar despre asta am mai spus câte ceva și nu e cazul să revin la cele spuse. Și de ce nu? Propriu omului care ține jurnal, celui ce se confesează, este să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Unamuno, Espasa Calpe, Madrid, 1943, și, mai pe scurt, în contribuția sa, de unde le-am preluat, „Lo que debemos a Miguel de Unamuno“, Cincuentenario de la muerte de Unamuno, Fundació Caixa de Pensions, Barcelona, 1988, pp. 11-27. Miguel de Unamuno, Jurnal intim, ed. a II-a, Polirom, Iași, 2007, p. 295. Vezi același Jurnal intim. Vezi Stéphane Courtois et alia, Cartea neagră a comunismului. Crime, teroare, represiune, Humanitas-Fundația Alianța Civică, București, 1998, pp. 310-328, „Umbra NKVD-ului în Spania“. În decembrie 2006

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
le-am preluat, „Lo que debemos a Miguel de Unamuno“, Cincuentenario de la muerte de Unamuno, Fundació Caixa de Pensions, Barcelona, 1988, pp. 11-27. Miguel de Unamuno, Jurnal intim, ed. a II-a, Polirom, Iași, 2007, p. 295. Vezi același Jurnal intim. Vezi Stéphane Courtois et alia, Cartea neagră a comunismului. Crime, teroare, represiune, Humanitas-Fundația Alianța Civică, București, 1998, pp. 310-328, „Umbra NKVD-ului în Spania“. În decembrie 2006, la comemorarea a șaptezeci de ani de la moartea lui Unamuno, între consilierii municipali

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
ceilalți, reculege-te în tine însuți.“ Vezi Obras completas, Afrodisio Aguado, vol. I, p. 1252 (apud J. M. Valdés, ed. cit., p. 11). (E, și aici, încă un semn al afinităților profunde dintre don Miguel de Unamuno, care, în Jurnalul intim, se și temea de ele, și Miguel de Molinos!) Vezi, printre altele, Robin Fiddan, Orfeo, los perros y la voz de su amo en Niebla de Miguel de Unamuno, AIH. Actas X (1989), pp. 1751-1759, cu bibliografie suplimentară. Discut mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
modernas (1864) și un puternic ciclu de Sonetos (1886). Citarea acestor autori, într-un asemenea context, poate fi pusă în legătură și cu suferințele prin care a trecut însuși Miguel de Unamuno în octombrie 1897, fapt consemnat și în Jurnalul intim postum, publicat în românește tot la editura Polirom (ed. a II-a, 2007). Vicente Pastor (1879-1966), renumit toreador spaniol contemporan, în perioada sa activă, cu Unamuno. Estocada este „înfigerea spadei, din poziția stând pe loc, în taurul care atacă pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
de afaceri basc. Gumersindo Azcárate Menéndez (1840-1917), economist și sociolog spaniol. Francisco [Francesc] Pi y Maragall (1824-1901), politician, istoric și eseist spaniol. Unamuno traduce literal textul grecesc al Rugăciunii Domnești, Mt., 6, 9-15, așa cum procedează și de-a lungul Jurnalului intim. „Su monte Mario“, în Odi barbare (1877, ed. def. 1893) de Giosuè Carducci (1835-1907). Georges Courtline [Georges Moinaux] (1858-1929), autor dramatic și excelent prozator satiric francez, înrudit cu spiritul lui Caragiale al nostru. Căsătoria a avut loc la 9 iunie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
de Lacretelle (1888-1985), romancier și eseist francez. Unamuno se referă la Aparté. Colère. Journal de colère. Dix jours à Ermenonville, Gallimard, Paris, 1927. Henri Frédéric Amiel (1821-1881), scriitor elvețian de expresie franceză, eseist și diarist, autor al unui celebru Journal intime (1883). Frédéric Lefèvre (1889-1949), romancier, eseist și critic literar francez. A fost co-fondator al revistei Les Nouvelles Littéraires, în octombrie 1922. Aici își inaugurează, în același an, la 25 noiembrie, rubrica, celebră în epocă, „Une heure avec...“ Georges Clemenceau (1841-1929

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

cu umerii țepeni ca ai unui sergent-major vârstnic, corpul prea Îndesat, chipul deschis și bun, și părul ei minunat, lucios și moale ca mătasea. Fiecare bucățică de piele aflată la vedere era acoperită de pistrui. Probabil că și În locurile intime pistruii stăteau unul lângă altul. Farsa pigmenților care Îi coloraseră un ochi În verde și unul În maro nu-l amuză acum, ci Îi trezi mirare și chiar un fel de respect: și el s-ar fi putut naște cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
știa deja de mult că adevărul Îi era inaccesibil, avea totuși În el o dorință profundă de-a se Îndepărta puțin de minciuna care pătrundea ca un praf fin În orice colț al vieții sale, chiar În locurile cele mai intime. Celălalt Fima, cel adevărat, ședea acum Într-o cameră de lucru plăcută, Înconjurat de rafturi cu cărți, printre care erau atârnate litografii Înfățișând Ierusalimul văzut de numeroșii săi vizitatori, călători și pelegrini din secolele trecute. Capul său se afla În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]