6,815 matches
-
decât bărbații. 3) Sub cele mai multe aspecte, bărbații și femeile sunt egali, dar, din cauza acestor diferențe: • bărbații vor manifesta mai ales caracteristici psihologice „masculinexe "„masculin"”: agresivitate, duritate, competiție, capacitate de raționare logică, analitică, abstractă, autonomiexe "„autonomie", autoafirmare 1; • femeile vor manifesta intuiție, sensibilitate, empatie, compasiune, modestie, dependență, blândețe, dăruire, sacrificiuxe "„sacrificiu" de sine. 4) Societatea trebuie să aibă grijăxe "„grijă" să mențină această ordine pozitivă „naturală” a lucrurilor, făcând astfel încât bărbații să rămână „bărbați”, și femeile „femei”. 5) În plan politic, aceasta
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
oamenilor de la naștere, dar când este vorba despre aspectele de tip normativ, ei nu mai trebuie să fie egali, în funcție de sex. Respectiv, educația trebuie să ghideze bărbații spre raționalitatexe "„raționalitate", cetățeniexe "„cetățenie", spațiul publicxe "„spațiupublic"xe "„public", iar femeile, spre intuiție, emoție, familiexe "„familie", spațiu privatxe "„privat". Cum iluminismulxe "„iluminism" este o ideologiexe "„ideologie" a emancipării prin educație, este clar că emancipareaxe "„emancipare" se referă doar la omul bărbat. Această abordare, relevă Wollstonecraftxe "„Wollstonecraft,Marry", este edificatoare în privința caracterul limitat al
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
a spiritului, adorarea distincției, simplitatea eleganței, originalitatea, plăcerea de a uimi și „orgolioasa satisfacție de a nu fi niciodată uimit”, un cult de sine Însuși exacerbat, spiritul de opoziție și revoltă, blazarea, răceala, refuzul trivialității, al vulgarității. Cu o rară intuiție (venită probabil din faptul că dandysmul nu e, pentru el, doar un obiect de analiză, ci și - până la un punct - un mod de a trăi), Baudelaire trasează Întregul „program” al unui stil dincolo de epoci și țări. S-ar putea deci
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
reflexe mult diminuate ale modelului: „Oricât dezgust ar afișa, oricât s-ar Înmănușa cu alb până la coate, patria lui Richelieu nu va naște nici un Brummell”, decretează Barbey. Chiar dacă nu e istoric de meserie, el Încearcă să explice cu o bună intuiție ceea ce vor desluși mai apoi investigatorii mentalităților, psihosociologii, antropologii. Anume, că Anglia era spațiul ideal pentru apariția unui asemenea fenomen. Terenul fusese deja pregătit de acei Frumoși, pe care englezii Îi numeau franțuzește les Beaux. Regatul lor era deja Întemeiat
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
lordul Bolingbroke aruncându-se În brațele unei vânzătoare de fructe de-a dreptul urâtă. Ce Îi determină să Își sacrifice plăcerea cu atâta cruzime voluptuoasă? Vanitatea, frivolitatea, nevoia de a uimi mereu. „Dar numele adevărat al tuturor acestora e angoasa.” Intuiția lui d’Ormesson intră În rezonanță cu explicațiile psihologilor care s-au Încumetat să pătrundă În subterana tenebroasă a unui suflet dandy. Ceea ce nu mai rimează deloc cu apologia angelismului - fie și ca metaforă - În acest caz. Mai există Însă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cu acea Însușire greu de definit (poate partea de spirit a simțurilor noastre!) care ne ajută Întotdeauna să alegem lucrurile cu adevărat frumoase sau bune, a căror Înfățișare este În armonie cu fizionomia, cu destinul nostru. Este vorba despre o intuiție aleasă care, numai printr-un statornic exercițiu, ne dezvăluie dintr-o dată legături, ne ajută să prevedem urmări, să ghicim locul sau importanța obiectelor, cuvintelor, ideilor sau persoanelor; căci, pentru a spune pe scurt, principiul vieții elegante este o Înaltă idee
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Delacroix: „concizia și un fel de intensitate fără ostentație, rezultat obișnuit al concentrării tuturor forțelor spirituale spre un punct dat”. Îl cunoaștem acum destul pe Baudelaire pentru a Înțelege sensul acestor maxime: a avut din naștere, Într-o epocă deterministă, intuiția că viața spirituală nu este dată, ci că ea se face; și luciditatea sa reflexivă i-a Îngăduit să-și formeze idealul stăpânirii de sine: omul este Într-adevăr el Însuși, În bine ca și În rău, la limita maximă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
care avea să evolueze scrisul său din anii următori, 1893-1894), ea preexista În mintea lui Wilde și aștepta prilejul Întrupării textuale. „Prefața” are de-a face, la o analiză atentă, mult mai puțin cu textul propriu-zis al romanului decât cu intuiția lui Wilde privind destinul acestuia. E șocant să constați că multe propoziții sunt scrise ca parte a unui dialog imaginar cu un acuzator public: În fapt, ele vor fi invocate În cursul primului proces intentat lui Oscar Wilde, când acuzatul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
presa americană... pe care Îl semnalez, nu pentru a-mi da, neapărat, curaj pe chinuitorul drum al exilului, ci pentru că știu că cel care a fost de la Început alături de scrisul meu va afla o cuvenită, fie și tardivă, confirmare a intuițiilor sale literare de acum... peste 20 de ani. Autorul vă mulțumește, acum ca și atunci, cu aceeași emoție. Veți găsi În volumul de eseuri și relatarea istoriei interviului („A History of an Interview”), la care am adăugat, În primăvara acestui
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
astfel, cu un orgoliu inversat, mai credibil și mai profund. Lumea se transferă asupra eului, asupra subiectivității și a conștiinței de a fi. Persoana, eul, conștiința, plasate În centrul existenței și al creației, ca singura realitate. Timpul concentrat În prezent, intuiția reală și coerența semnificațiilor se dezvăluie precipitat, fără o ordine prestabilită. Romanul lui Blecher răspunde acestor tendințe, cu observația că mefiența față de tot ce este exterior și imposibil de cunoscut În profunzime, respingerea artificialității unui creator divinizat ca atoateștiutor, se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ar aminti dacă darul reîntâlnirii cu opera prietenului argentinian n-ar fi obligat, În cele din urmă, la critice recapitulări și exigențe. Ideile pulsând În tumultul romanelor, amestecându-se cu fantomele vociferante sau mute ale toridei vieți interioare concretizează acea „intuiție globală” preliminară de la care pornesc proiectele epice, impulsionate de o temă centrală, precedând forma, dar care, pe măsură ce Își dezvoltă surprizele, Își creează ea Însăși tema, până la acea inconfundabilă identitate care este adecvarea puternic particularizată, inseparabilă, dintre miez și coajă: fructul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cel mai uman studiu. Era convins că istoria îl poate educa și "reintegra" pe studios în umanitate. Dar era o sarcină extraordinară: un istoric trebuie să aibă cunoștințe enciclopedice. Iorga era înzestrat cu capacitățile necesare cercetării și gîndirii istorice; avea intuiție și capacitatea de a analiza faptele și documentele. După părerea lui, istoricul trebuie să aibă "o viziune asupra trecutului", o capacitate halucinantă de a reconstitui vremurile și de a pătrunde în spiritul lor, de a vizualiza evenimentele și locurile și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
sur le génie al lui Séailles l-a influențat pe Iorga, dar nu în aceeași măsură ca lucrarea Problèmes de l'esthétique contemporaine a lui Guyau asupra definirii frumosului. Guyau s-a referit la vitalitatea estetică și a subliniat rolul intuiției în literatură. Lucrul acesta l-a adus pe Iorga în tabăra lui Guyau. Iorga i-a atacat pe scriitorii naturaliști cum era Zola (invocîndu-l pe Guyau), argumentînd că a nu vedea în lume nimic altceva decît viciu și putreziciune constituia
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Basarabiei României era legat oarecum de acest fapt68. Iorga provenea din Moldova, care avea experiența unor îndelungate relații cu Rusia. Dar exista și un lucru cu care dr. Samuel Johnson ar fi fost de acord: Iorga avea un simț, o intuiție a istoriei. Acest lucru putea fi remarcat și în celelalte lucrări ale sale, nu numai în cea referitoare la comunismul din Rusia. Acest al șaselea simț a făcut ca operele lui Iorga să fie atît de valoroase. Iată cîteva citate
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
acesta crede că "dacă omenirea nu este bună, ea poate fi ademenită să devină bună" prin pace, liniște și echilibru în domeniul înarmării și puterii. Prin urmare, Chamberlain era la fel ca și cei de la Geneva. Iorga încheia exprimîndu-și o intuiție sumbră: "Umbra tristeții va coborî asupra ultimelor zile ale lui Chamberlain, cînd își va da seama de tragica inutilitate a iluziilor sale"149. Chamberlain și Iorga vor muri aproape în același timp. Iorga asasinat de un detașament terorist de legionari
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
indiferent de nivelul la care se aflau acestea. Replica lui Iorga la provocarea Noii școli de istorie a luat forma monumentalei sale opere, Istoria românilor, în zece volume (București, 1936-1939). Ca răspuns la acuzațiile că scrie istoria bizuindu-se pe "intuiții" și nu-și sprijină afirmațiile pe documente, aceste zece volume conțin cea mai vastă documentație posibilă. În zadar și-a bătut Giurescu joc de această lucrare chiar înainte de apariția ei! Giurescu îi scria lui Munteanu (imitînd felul în care pronunța
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
trage noi din toate acestea după mai mult de o jumătate de secol? Putem oare accepta ideea că istoria nu este nimic altceva decît o înșiruire seacă de fapte? Un fel de carte de telefon cu nume, adrese și numere? Intuiția (sau, cum o numea Wesley, "lumina interioară") nu joacă nici un rol în scrierea istoriei? Iorga scria în lucrarea sa Generalități : "Aș vrea să fi avut talent politic mai mare ca să pot aborda mai îndeaproape și mai bine adevărul istoric"186
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
economică și socială maghiară. Manifesta întotdeauna o înclinație vădită spre studierea obiectivă, scrupulos de precisă și critică a documentelor medievale, întrucît, pentru el, documentul însemna totul. Drept urmare, nu putea decît să fie îngrozit de teoriile "organice" ale lui Iorga, de "intuițiile" sau, și mai rău, de "instinctele" de "istoriologie", ca să nu mai vorbim de "reconstituirile istorice" ale acestuia. Personalitatea lui era foarte diferită de cea a lui Iorga. Vorbea puțin, iar ceea ce spunea, o spunea lent și pe un ton potolit
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
dominate de prejudecățile sale politice". Iar în final: "Metoda lui Iorga și abordarea de către el a istoriei nu trebuie să fie considerate drept metodă științifică în adevăratul sens al cuvîntului", întrucît, după părerea lui Dománovszky, nici un instinct istoric și nici o intuiție istorică nu pot sluji umplerii unui hiatus istoric lipsit de documentație. Totuși, instinctul sau intuiția sînt considerate de către unii istorici ca fiind de cea mai mare valoare pentru știința istoriei (și nu numai pentru erudiția istorică a lui Iorga). Dománovszky
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
a istoriei nu trebuie să fie considerate drept metodă științifică în adevăratul sens al cuvîntului", întrucît, după părerea lui Dománovszky, nici un instinct istoric și nici o intuiție istorică nu pot sluji umplerii unui hiatus istoric lipsit de documentație. Totuși, instinctul sau intuiția sînt considerate de către unii istorici ca fiind de cea mai mare valoare pentru știința istoriei (și nu numai pentru erudiția istorică a lui Iorga). Dománovszky dă foarte multe citate ilustrînd erorile lui Iorga, mai ales pe cele minore, rezultat al
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
astfel a pornit pe calea împlinirii ultimei lui misiuni, cu mîinile șiroind de sînge și cu ochi sălbatici și reci ca gheața, ca să proclame proaspătul triumf al semizeilor nordici asupra divinității semite"32. Nu putem decît să ne cutremurăm în fața intuiției istorice a lui Iorga, care scria aceste rînduri cu cîteva zile doar înainte ca Hitler să lanseze convocarea Conferinței la vîrf de la Hossbach. Dată fiind dubla instabilitate, atît pe plan intern cît și pe plan extern, atmosfera febrilă de așteptare
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
românilor în limba franceză, dar aceasta nu a fost niciodată tradusă în întregime. Criticii acestor zece volume monumentale susțin că Iorga nu a analizat cu atenție faptele prezentate; dar, deoarece protagoniștii Școlii noi îl acuzaseră că scrie doar bazîndu-se pe intuiție, fără o documentație suficientă, Iorga și-a însoțit concluziile din cadrul acestor zece volume cu cea mai densă documentație, alcătuită din miile de documente adunate de el pe parcursul cercetărilor sale. Putem găsi în aceste zece volume și greșeli minore, care vor
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
datorat lipsei documentației. Metoda aceasta l-a ajutat fără îndoială pe Iorga să explice cei 1.000 de ani din istoria poporului român pentru care nu exista o documentație solidă. Iorga avea un simțămînt, un instinct pentru istorie și o intuiție în reconstituirea situațiilor istorice. Această trăsătură este greu de definit. Mulți istorici ar respinge-o ca fiind o abordare neprofesională și neștiințifică, cum au și făcut-o cît timp Iorga trăia încă. Nu prea există loc pentru compromis între această
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
cam morbid din partea criticilor. În aceeași măsură În care publiciștii marxiști din anii optzeci din vechea Rusie ar fi demascat lipsa lui de preocupare față de structura economică a societății, În mod similar, mistagogii literaturii emigrației au deplâns lipsa lui de intuiție religioasă și de preocupări morale. La el totul era sortit să ofenseze convențiile rusești și Îndeosebi acel simț rusesc al etichetei, pe care, un american, de pildă, Îl jignește atât de periculos astăzi, când, În prezența unor distinși militari sovietici
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ceea ce mă privește, cu dosarul meu fără rude în străinătate și tată artilerist, exilul va fi unul interior. Că nu voi avea scăpare decât în spațiul privat, în manuscrise de sertar, în prietenie, în dragoste, lectură sau în propriile gânduri. Intuiția a fost corectă. Mi-am petrecut cei mai fertili 20 de ani de viață (între 17 și 35) orbecăind pe drumul între cenzură și castrare, exilată în spațiul privat. Ultimii doi ani de liceu au fost marcați de abolirea schismei
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]