8,326 matches
-
ortografiei din 1932? „ Dacă Eminescu scria : Veronică dragă, îți sărut mâinile, cum să scriu eu mâinile?" Dar dacă Eminescu a scris „Te string in brațe, lectoare a lui Zola... ” (cf.ms. scrisorii 82, reprodus în vol.Dulcea mea Doamnă/ Eminul meu iubit (Polirom, Iași, 2000), cum să scriu eu strâng în brațe ( Chiar dacă editorii așa au procedat...)?! Dar scrisul lui Eminescu din manuscrisele creației sale și din variantele tipărite în Convorbiri literare sau în ediția Titu Maiorescu sau în ediții ulterioare " Părea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantivului, se circumscrie ca și acesta „obiectului” comunicării. Adjectivul iese din sfera „obiectului” comunicării dacă substantivul pe care îl însoțește, este la vocativ, caz al interlocutorului: „Cum oare din noianul de neguri să te rump,/Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump?” (M. Eminescu, I, p. 213) În această poziție, în mod frecvent, adjectivul se substantivizează: Urâtule!, Deșteptule!, Mincinosule!, „De-atunci, învingătoareo, iubit-ai pe învins.”( M. Eminescu, I, p.91), „Frumoaso, ți-s ochii-așa de negri...” (L. Blaga
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
caz al interlocutorului: „Cum oare din noianul de neguri să te rump,/Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump?” (M. Eminescu, I, p. 213) În această poziție, în mod frecvent, adjectivul se substantivizează: Urâtule!, Deșteptule!, Mincinosule!, „De-atunci, învingătoareo, iubit-ai pe învins.”( M. Eminescu, I, p.91), „Frumoaso, ți-s ochii-așa de negri...” (L. Blaga, p. 27) În structura sintactică a textului, adjectivul se subordonează substantivului, cu care dezvoltă sintagme nominale de gradul I, constituent fundamental al nucleului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
opoziției de număr caracterizează și opoziția de caz. La vocativ, adjectivele prezintă, ca și substantivul, forme omonime cu nominativul și forme cu dezinențe specifice. Se caracterizează prin forme omonime mai ales adjectivele care determină substantive feminine: frumoasă fată! (fată frumoasă!), iubită mamă!, dragă surioară! (surioară dragă!), dar și adjective care determină substantive masculine, în topică obiectivă: omule bun!, om bun!, oameni buni! Adjectivele prezintă dezinențe specifice la masculin singular, când preced substantivul: • -e: iubite prietene! vs prietene iubit!, tinere domn!, sărmane
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
determină substantive feminine: frumoasă fată! (fată frumoasă!), iubită mamă!, dragă surioară! (surioară dragă!), dar și adjective care determină substantive masculine, în topică obiectivă: omule bun!, om bun!, oameni buni! Adjectivele prezintă dezinențe specifice la masculin singular, când preced substantivul: • -e: iubite prietene! vs prietene iubit!, tinere domn!, sărmane om! • -ule: frumosule copil! Observații: În afara unor structuri relativ fixe: dragă prietene, dragă mamă, scumpe domn, scumpe prietene etc., sintagmele de vocativ formate din substantiv și adjectiv sunt puțin frecvente. Cel mai adesea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
singure, adjectivele în vocativ se substantivează. Cu această întrebuințare, vocativul se realizează prin dezinențe specifice: -o (frumoaso!), -e (netrebnice), -ule (nebunule!), -lor (frumoaselor; netrebnicilor, nebunilor!). În sintagmele formate din substantiv și adjectiv, pot primi dezinențe specifice de vocativ ambii termeni: iubite prietene, sărmane omule! ADJECTIVUL ȘI MORFEMELE DETERMINĂRIITC "ADJECTIVUL {I MORFEMELE DETERMIN|RII" Categoria determinării este specifică prin excelență substantivului; numai obiectele, interpretate lingvistic prin substantive, pot prezenta diferite grade de cunoaștere pentru protagoniștii actului lingvistic. În interiorul sintagmei nominale în care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ce sunt dușmanii dumitale?... N-or fi boieri?...” (I.L. Caragiale) „Înțelegem, cucoane, așa a fi...” (I. Creangă) „Din cauză că am înțeles asta nu i-am spus: „dar eu nu sunt o femeie iubită de toată lumea” ci așa vag: „vor fi femei iubite de toată lumea?” (Cezar Petrescu) Sintagmele sinonime ale prezumtivului prezent sunt dislocabile prin adverbe regim, de obicei, între auxiliarul a fi și auxiliarul precedent: „Va mai fi mergând oare cineva?!”; „N-o mai fi cântând acolo...” Adverbul dislocă sintagma între auxiliarul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
afla, a trăi etc.): „Dar mi-aduc aminte când încă / nu eram / ca de-o copilărie depărtată.” (L. Blaga) „Tinere, care mergi prin iarba schitului meu / Mai este mult pân-apune soarele?” (L. Blaga) În apropiere e muntele meu, munte iubit.” (L. Blaga) • verbe de relație (a avea, a aparține, a simboliza etc.): „Moartea succede vieții, viața succede la moarte, Alt sens n-are lumea asta, n-are alt scop, altă soarte.” (M. Eminescu) • verbe (expresii) de mod: „Nu-mi trebuie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Arghezi, 108) Comparația poate fi: • de egalitate: „Sunt sigură că și pe ea o crezi la fel de sfântă pe cât ai fost tu”. (P.Sălcudeanu, 325) • de inegalitate: „O decepție reușită e mai bună decât o petrecere simulată.” (M. Preda, Cel mai iubit..., III, 168) • explicită sau implicită. În comparația explicită, determinantul se înscrie ca termen secund în sintagma categoriei gramaticale a comparației: „O, vin, în părul tău bălai / S-anin cununi de stele, Pe-a mele ceruri să răsai / Mai mândră decât
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
astfel dacă închid un ochi, văd mâna mea mai mică decât cu amândoi.” (M. Eminescu, P.L., 24) • adverb: „... O suferință atât de brutală și neașteptată nu va dura și nu va fi mai mare decât atât.” (M. Preda, Cel mai iubit..., 166), „Azi o să fie o căldură... mai teribilă ca ieri...” (I.L. Caragiale, III, 253) • forme verbal-nominale: „E însă mult mai ușor a deosebi frunzele și roadele decât a le descrie esența, a le reduce la germenul primitiv.” (M. Eminescu, P.L.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
m-a chinuit teama că voi fi văzut, voi fi hăituit, prins și sacrificat.” (O. Paler, Galilei,95), „Ceva dureri era însă un fel de a vorbi, le avu la fel de mari ca la început, toată noaptea.” (M. Preda, Cel mai iubit..., III, 168), „De astăzi dar tu fă ce vrei, / De astăzi nu-mi mai pasă Că cea mai dulce-ntre femei / Mă lasă.” (I, 187), „Au făcut tot ce le-au stat prin putință ca să interpreteze cât de bine pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fost nimic pe lângă ce făcea el în târguri și iarmaroace.” (M. Eliade, 237), „Crescătorii de vite din satele muntoase nesocializate au oferit statului, oficial, spre vânzare, de nu știu câte ori mai multe vite decât ceea ce se contractase.” (M. Preda, Cel mai iubit... III, 177) • adverbul relativ cum (foarte rar, unde, când), singur sau, mai ales, precedat de prepoziții: de, față de sau de adverbul decât: „Nu mi-ar părea nici mai mici de cum îmi par azi.” (M.Eminescu, P.L., 24) Când complementul dezvoltă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de umăr, Se duc, câte doi, în coșciuge.” (T. Arghezi, 139) • constituite dintr-un substantiv determinat de un atribut esențial pentru planul semantic al circumstanțialului: „Nu glumesc deloc! Exclamă însă dl. Culala cu o ironie împrăștiată.” (M. Preda, Cel mai iubit..., III, 178) • constituite pe baza pronumelui nehotărât unul (una): „... Făcuseră parte, pe rând, din nu știu câte plutoane, decimate, unul după altul, până în iulie...” (M. Eliade, Dionis, 396) • comparații stilistice dezvoltate sau arborescente: „Noaptea-i dulce-n primăvară, liniștită, răcoroasă, Ca-ntr
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
său: „Și mie îmi opresc trei lei, fiindc-am avut trei pâni.” (I. Creangă, 111) Observații: Substantivul din sintagmă rămâne adesea neexprimat: „I-am dat cinci sute șleiț, zise, și nu l-am ales la întâmplare.” (M. Preda, Cel mai iubit, III, 167) c. propozițional (circumstanțiala de mod cantitativă): „ Așa este jocul, / Îl joci în doi, în trei Îl joci în câte câți vrei, / Arde-l-ar focul!” (T. Arghezi, 113) d. multiplu: „Să nu spun minciuni, dar poate se îmbogățise
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lunii albe, cu lancea naltă ruptă.” (T. Arghezi) „... De-aici luăm / iarăși drumul Spre țărm și valea trădate-nmiit / pentr-un cer chemător și necunoscut.” (L. Blaga, 151), „Și e foarte rezistentă, ține și trei kilograme.” (M. Preda, Cel mai iubit, 172), „Acum câte fac la un loc: șase bucăți și cu nouă bucăți?” (I. Creangă, 113), „Cine poate privi fuiorul abstrăgând de la tors are predispoziție filozofică”. (C. Noica, 10) Dintre elementele relaționale, doar locuțiunile conjuncționale ca și cum, ca și când, de parcă și adverbul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
O.Paler, Galilei, 167), „Căci scris a fost ca viața ta De doru-i să nu-ncapă, Căci te-a cuprins asemenea Lianelor din apă.” (M. Eminescu, I, 190), „Era necesar, adaugă unul din ei fără ironie...” (M. Preda, Cel mai iubit..., III, 169) Prepoziția ca este marcă a circumstanțialului de mod calitativ numai dacă este totodată și semn al unei comparații stilistice: „Zilele albe, iată, au început să plece Ca niște bărci tăcute, pornind fără lopeți.” (T. Arghezi, 356) Cu excepția prepoziției
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de prepozițiile cu, din, prin: „...Timpul nu poate fi biruit decât prin ceea ce facem ca să ne dovedim ideile.” (O. Paler, Galilei, 200), „Nu mai era patron demult, trăia ca și alții din ceea ce reușise să păstreze...” (M. Preda, Cel mai iubit..., III, 70) Circumstanțialul instrumental nu dispune de mărci distinctive absolute. Identitatea sa specifică rămâne în general implicită în planul semantic al relației de dependență sau, mai rar, al termenilor prin care se realizează. CIRCUMSTANȚIALUL DE CAUZALITATE (CAUZAL)TC "CIRCUMSTAN}IALUL
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de harnic ce era.” (I. Creangă, 167) • forme verbal-nominale: „Necunoscând că jertfa i-a fost în cer primită, Își socotește truda, mâhnit, neizbutită.” (T. Arghezi, 68) „Ajuns prea târziu acolo, n-a mai găsit pe nimeni...” (M. Preda, Cel mai iubit..., II, 110) • locuțiuni adverbiale: de aceea, de asta: „De-aceea zilele îmi sunt / Pustii ca niște stepe, Dar nopțile-s de-un farmec sfânt / Ce nu-l mai pot pricepe.” (M. Eminescu, I, 175) Observații: Planul semantic concret al locuțiunii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Zadarnic se plimbase de la un capăt la altul al digului, așteptând să apară cineva cu care să intre în vorbă.” (M. Eliade, 86) b. propozițional (completiva corelativă sociativă): „Sunt pregătită. Am și vorbit cu cine trebuie.” (M. Preda, Cel mai iubit..., II, 182) c. multiplu: „Trebuie să știi că d-lui îi lunatec și noaptea stă la sfat cu strigoii, cu bufnițele și cu liliecii.” (C. Hogaș, 107) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Relația de dependență în spațiul căreia
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cele minime”. (O. Paler, Viața, 283) Completiva de excepție este introdusă în frază prin: • locuțiunile conjuncționale în afară că și decât să: „Ce să le facem altceva decât să le interzicem să mai crească atâtea vite?” (M.Preda, Cel mai iubit ..., III, 177) • pronume relative precedate de locuțiunile prepoziționale în afara, în afară de, cu excepția sau de adverbul decât:„ ... Să știu că nimeni n-a aflat nimic în afară de ce ne-a spus ea ...” (M. Eliade, 494) Se constituie în marcă distinctivă a complementului de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de opoziție cu o însușire exprimată prin: - numele predicativ: „Dacă omul este, cel mai adesea, în manifestările lui, expresia trufiei, la o coadă lungă se poate spune că este întruchiparea însăși a răbdării și a supunerii.” (M. Preda, Cel mai iubit..., III, 171) - complement predicativ: În loc să-l văd bucuros de venirea mea l-am ghicit imediat foarte nemulțumit. • acțiunea (starea) obiectului-subiect opusă acțiunii (stării), exprimate prin predicatul regent: „În fiecare an se clădesc sute de binale, acareturi peste acareturi, și, în loc să
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Călinescu, U.P., 144), „Și în acea față atât de palidă, plină, dar tristă, surâdea suferitor oarecum gura de purpură...” (M. Eminescu, P.L., 93), „Tragicul e sublim prin definiție dar în zilele noastre sublimul e eliminat.” (M. Preda, Cel mai iubit..., II, 17) Conjuncția iar și cele două locuțiuni conjuncționale coordonează numai propoziții sau fraze: „Jilțul e ros și arată destul de mizerabil, în schimb sfeșnicul, chiar pătat de funingine, îmi place mult.” (O. Paler, Viața..., 85), „Se auzea răsunând glasul unui
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aflat? Ce? zic eu. Care va să zică, nu știi nimic?” (I.L. Caragiale, II, 249) „Oricum, insistai, este exclus ca indivizii în cauză să nu știe ce-i așteaptă și ca atare nu mai ți-e frică de ei.” (M. Preda, Cel mai iubit..., II, 170) Uneori, între termenii implicați în relația de coordonare concluzivă, în locul pauzei se folosește conjuncția copulativă și; în aceste enunțuri, în care termenul secund este însoțit de două conjuncții, una copulativă și una concluzivă, coordonarea concluzivă este inclusă coordonării
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mărci constante la care se asociază mărci-variabile, în raport de funcția sintactică pe care o actualizează, ca extindere, termenul secund. Constantă în mod absolut este pauza, prin care termenul secund, activ, al relației de apoziție este izolat de termenul-bază, pasiv: „Iubită Luna, dragă una, n-am fi crezut că într-o zi aceasta cu putință-ar fi: c-un strigăt să atingem Luna.” (L. Blaga, 308), „În anumite circumstanțe există ceva mai rău decât să-ți fie frică; să cauți în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Marin Preda. Patosul interogației fiind girat de editura focșăneană Pro Juventute, în 1997. Deși ecourile critice nu au lipsit, impresia mea e că nu s-a acordat suficientă atenție acestei contribuții la mai buna cunoaștere a prozei autorului Celui mai iubit dintre pământeni. În ce măsură viziunea confraților asupra creației tale a avut sau nu vreo influență în evoluția ulterioară? Marin Preda. Patosul interogației a apărut, cum spuneai, la Editura „Pro Juventute”, în 1997. A fost editura mea. N am știut că ai
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]