7,321 matches
-
este redactor-șef al revistei „Viața românească”. Intimitatea verbului anunță un lirism reflexiv, retractil, livresc, abstractizant, de care autorul nu se va despărți nici în volumele următoare. Temele predilecte sunt destinul, dragostea, cunoașterea, adevărul, memoria, existența/inexistența, moartea, timpul/eternitatea, jertfa, idealul/realul, tăcerea/cuvintele, toate puse interogativ sub semnul principiului coincidenței contrariilor („Drumul în sus și drumul în jos, sunt unul și același?”). Poemele, multe cu o ritmică muzicală, chiar dacă sunt construite aparent eteroclit, au o logică sinuoasă, oscilând între
DRAGOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
A.G. Delafântânele, își plasează aici o bună parte din propria creație lirică. Deși mai puțin numeroase, la fel de notabile sunt contribuțiile prozatorilor: în primul rând acelea ale lui Mihail Sadoveanu, căruia îi apar în G.m. povestirea istorică Dobrotici-Domn, povestirea de război Jertfele și însemnările de călătorie intitulate Ecrené, apoi schițele lui Al. Cazaban (Orele suplimentare ale unei funcționare și Pentru mântuirea sufletului). La acestea se adaugă notele de drum ale lui Nichifor Crainic (Pe Nistru) și prozele unor autori mai puțin cunoscuți
GRAI MOLDOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287328_a_288657]
-
tragedia Estului, imploră grația dumnezeiască în Psalmii revelator intitulați „psalmi românești”, evocă teroarea roșie și întreține din depărtare focul vindicativ și justițiar, lansând chemări la răscoală și așteptând ceasul mântuirii. Întru realizarea acesteia, poetul convoacă figuri emblematice ale eroismului și jertfei naționale: Mihai Viteazul, Horia și Cloșca, Avram Iancu, Andrei Mureșanu și, la tot pasul, pe anonimii Ioni, pe Pătru Opincă, iobagii, minerii, haiducii. Vechi poeme sunt rescrise în lumina noilor realități: într-un nou Pătru Opincă, „noaptea când pe uliți
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
-i datorie grea”), aliajul prețios, reprezentativ pentru psihologia noastră etnică, de poezie și profundă filosofie, implicat în atitudinea în fața vieții și a morții. Pretexte istorice servesc poeziei de revoltă socială și națională, încărcată de o mânie adâncă și exprimând idealul jertfei pentru libertate, de preferat robiei (Decebal către popor, Un cântec barbar). Personificări ale revoltei, accente de poeta vates (Ex ossibus ultor!, Doina, Dunărea și Oltul) îl anunță pe O. Goga. Maxima energie a tonului de rechizitoriu vehement este atinsă în
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
era pe punctul de a scăpa de vraja fantasmelor trecutului. Mai important este romanul biografic Momâia (1947), în care sunt urmărite viața și faptele unui învățător rural animat de cultul pentru țărănime, dăruit cu patimă profesiei sale. Construită pe ideea jertfei de sine, a sacrificiului pentru binele satului, povestea ajunge să demonstreze că exagerarea poate duce la eșec. Dezinteresul față de aspectele concrete ale vieții personale, existența aproape exclusivă într-o lume a vorbelor spuse sau auzite fac dintr-un om plin
CRUDU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286541_a_287870]
-
cărora li se adaugă Arșavir Acterian, ce iscălește și Al. Manu ori Anton Balotă. Din 1937 adeziunea la doctrina legionară este evidentă. În ton encomiastic, redactorul, dar și Traian Herseni, Ștefan Ion George, Arșavir Acterian, Alexandru Constant ș.a. scriu despre „jertfa” legionarilor ori despre generalul Gh. Cantacuzino Grănicerul. Versuri și poeme în proză, cele mai multe ocazionale, mustind de ideologie de dreapta, dau Horia Stamatu, Iordache Nicoară, Ion Vasile, Ciril Vârnav. Mai publică articole, studii, comentarii Nicolae Roșu, arhitectul Mihai Urzică (Așezările românești
IDEEA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287503_a_288832]
-
se arată: „Ziarul nostru apare sub privegherea statului național legionar”. Se publică numeroase materiale închinate lui Corneliu Zelea Codreanu sau lui Ion Antonescu, preamărind războiul antisovietic ori ideile legionare. Articole manifestând aderența la aceste teme sunt semnate de Nae Ionescu (Jertfa de la Majadahonda), Ion Negoițescu (Lauda veacului), Doina Peteanu (Statul legionar) și Emil Cioran (Ardealul-Prusia Orientului). Cei mai mulți dintre colaboratori se mențin însă între granițele unei literaturi tradiționale, vizând mai ales probleme specifice Transilvaniei. Colaborează cu poezie Lucian Valea, Ion Tudose, A
INALŢAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287538_a_288867]
-
însoțitoare a conștiinței proprii. Așa încât aventura mereu repetată spre un „dincolo veșnic” amintește într-un fel dilema, la fel de dramatică, a lui Nichita Stănescu: „Ce singurătate/ să nu înțelegi înțelesul/ atunci când există înțeles”. Volumul următor, Lumina Cuvântului (1995), face din bucuria jertfei (a înnoirii) prilej de „blândă disperare” și din simbolica transfigurării motivul așteptării înfrigurate, alături de care „întrebările fundamentale” își găsesc răspuns prin râvna participării la ritualul tainic al desăvârșirii. Coborârea „înspre lumină” și arderea în „veșnicul acum” sunt cele două grădini
DAMIAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
Itterbeck, București, 1997; Heraldica iubirii, pref. Radu Enescu, București, 1999. Antologii: Arborele memoriei. Antologia poeților de limbă română din Israel, pref. Roxana Sorescu, București, 1997; Poezia pădurii, I-V, București, 1998-1999; Cinegetica, I-III, București, 2003. Traduceri: Léopold Sédar Senghor, Jertfe negre, cu un cuvânt al autorului, pref. trad., București, 1969; ed. bilingvă (Hosties noires- Jertfe negre), pref. trad., București, 1976, De la negritudine la civilizația universului, cu un cuvânt al autorului, București, 1986 (în colaborare cu Mircea Traian Biju), Totem, pref.
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
de limbă română din Israel, pref. Roxana Sorescu, București, 1997; Poezia pădurii, I-V, București, 1998-1999; Cinegetica, I-III, București, 2003. Traduceri: Léopold Sédar Senghor, Jertfe negre, cu un cuvânt al autorului, pref. trad., București, 1969; ed. bilingvă (Hosties noires- Jertfe negre), pref. trad., București, 1976, De la negritudine la civilizația universului, cu un cuvânt al autorului, București, 1986 (în colaborare cu Mircea Traian Biju), Totem, pref. trad., București, 1996; S. Kosovel, Extazul morții, București, 1975; Khalil Gibran, Poeme, pref. trad., București
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
apărută în 1892 și jucată în același an la Viena), legenda românească a fost turnată „sub forma armonioasă a unei tragedii” (E. Lovinescu), în care substanța autohtonă este preluată abia în ultimul act. Libertatea cu care a fost tratat motivul jertfei creației l-a iritat pe B. Delavrancea. Autoarea însă n-a voit să fie întru totul fidelă motivului românesc, ea concepându-l, spre exemplu, pe domnitorul Neagoe ca pe un Othello crud și aducând în scenă un grec, Kir Dimitri
CARMEN SYLVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286113_a_287442]
-
schimbă coloratura, accentul căzând pe senzualismul discret, pe erotismul cerebral. În Fiul (1972) și în Semnul unei corăbii (1973), poetul străbate același tărâm al neliniștilor și obsesiilor, adâncind parcă și mai mult senzația apăsătoare a vinii ce trebuie ispășită. „Sentință”, „jertfă”, „povară” devin acum aproape stereotipii verbale. Firea elegiacă a lui C. își găsește însă aici expresia cea mai fericită, placheta Semnul... constituind jurnalul unei iubiri defuncte, cu toate tristețile ce le implică. În Masca Diotimei (1975), titlurile câtorva poeme rezumă
CHIRILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286209_a_287538]
-
să le aprofundeze, cum ar fi, de exemplu, Lumea bâlinelor (1955). Literatura rusă reprezintă, de altfel, domeniul cercetat cu insistență, de asemenea influența rusă asupra unor scriitori români, de unde rezultă mai multe studii de literatură comparată: Din relațiile literare româno-ruse: Jertfa zidirii la ucrainieni și ruși (1938), Motivul folclorului universal în „Ivan Turbincă” a lui Ion Creangă (1967), și de istoria literaturii române: Tudor Pamfile, Gh. Asachi, Al. Vlahuță, Al. Depărățeanu, C. Stamati-Ciurea. Cercetarea se concentrează atent asupra informației, încât, pentru
CIOBANU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286241_a_287570]
-
probabil cea mai temeinică”. SCRIERI: Poporanismul. Geneză. Evoluție. Ideologie, București, 1946; Hortensia Papadat-Bengescu, București, 1965; Fiul lunii, pref. Dinu Pillat, București, 1969; Haina de brumă. îngr. Ion Lazu, pref. Cornelia Ștefănescu, București, 1984. Repere bibliografice: V.I. Cataramă, Valeriu Șt. Ciobanu, „Jertfa zidirii la ucrainieni și ruși”, A, 1938, 3-4; Gala Galaction, O carte despre „poporanism”, „Jurnalul de dimineață”, 1946, 488; Teodor Vârgolici, Valeriu Ciobanu, „Hortensia Papadat-Bengescu”, CNT, 1965, 1; George Muntean, „Hortensia Papadat-Bengescu”, CNT, 1965, 1; Simion Bărbulescu, „Hortensia Papadat-Bengescu”, „Romanian
CIOBANU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286241_a_287570]
-
care va fi dezvoltat ca teză de doctorat și publicat în 1979: Motivul creației în literatura română. Colaborează la „Analele Universității din București”, „Revista de folclor”, „Limbă și literatură” ș.a. C. cercetează pentru întâia dată în mod sistematic valorificarea mitului jertfei creatoare (motivul „Meșterul Manole”) în literatura scrisă, identificându-l în peste trei sute de texte inspirate de balada populară. O primă etapă (1845-1920) se caracterizează prin „pastișe facile”, o a doua (1920-1945), care se dovedește și cea mai importantă valoric, explorează
CIOMPEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286264_a_287593]
-
naturalețea cu care monologul interior lasă suspendate dilemele ivite din zigzagul interogațiilor: iluzia și speranța alternează, fără tranziție, cu certitudinile lucidității și gândul morții (Meditație, Cimitirul, Suferința: „La umbră,-n întuneric, gândirea-mi se arată / Ca tigrul în pustiuri, o jertfă așteptând, / Și prada îi e gata... De fulger luminată, / Ca valea chinuirei se vede sângerând”). În „cursele viclenești” ale vieții, dragostea nu aduce decât înseninări trecătoare (Eliza, Reveria, Așteptarea). Le urmează curând tristețea despărțirii și accentuarea singurătății (Suferința). Inferioară altor
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
E clar că aceasta se întâmplă după ce președintele începe să facă precum omul din povestea despre templul lui Zeus Lykaios din Arcadia." "Care anume?" Că cel care a gustat din măruntaie de om, fie și tăiate laolaltă cu ale altor jertfe, e neapărat să devină lup." Platon, Opere V. Republica, ediție îngrijită de Constantin Noica și Petru Creția, cuvânt prevenitor de Constantin Noica, traducere, interpretare, lămuriri preliminare, note și anexă de Andrei Cornea, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986, p. 376
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
E clar că aceasta se întâmplă după ce președintele începe să facă precum omul din povestea despre templul lui Zeus Lykaios din Arcadia." "Care anume?" Că cel care a gustat din măruntaie de om, fie și tăiate laolaltă cu ale altor jertfe, e neapărat să devină lup." Platon, Opere V. Republica, ediție îngrijită de Constantin Noica și Petru Creția, cuvânt prevenitor de Constantin Noica, traducere, interpretare, lămuriri preliminare, note și anexă de Andrei Cornea, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986, p. 376
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și militar al românilor", apreciind „instrucția și educația", el socotea „că în biserica română s-a păstrat ca într-o școală limba și credința neamului și viitorul său, și că grație monumentelor noastre bisericești putem să ne dăm seama despre jertfele ce făceau înaintașii noștri străbuni, care aveau foarte mult dezvoltat simțul frumosului și iubirea lucrurilor mărețe". Cunoscând, dar mai ales anticipând rostul monografiilor - pe care le vedea dezlegate și de mulțime - Istrati nota: „când odată se va cunoaște bine grafia
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
ca să rezistăm ungurilor și tot așa mai departe. Un perpetuu echilibru instabil în care politica vremii își căuta neîncetat punctul său de reazem”. „Alăturea de trufia polonă și de viclenia maghiară, dominatiunea turcească a impus pe vremuri, multe și grele jertfe principatelor române, de-a lungul veacurilor - sacrificii de oameni și de bani, după împrejurări", scria Rodion în „Opinia" la 17 august 1910. „Cerințele bănești se urcau - după cifrele date de Dimitrie Cantemir în „Descrierea Moldovei" la vreo 300 mii lei
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
în timp, în funcție de redactor și de locul publicării. Printre motivele fondării acestei reviste (invocate cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la apariție), autorii aminteau: "dorința de a împrăștia lumina și credința bună, stăruința apostolică a conducătorilor, precum și spiritul de jertfă a celor ce au înțeles adevărata valoare a presei morale și temeinice"659. Tot în acel număr omagial, autorii au enumerat așteptările pe care le-au avut pe parcursul tipăririi revistei, adică scopul propus: "multe cugete au găsit în Almanahul Presa
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
erau deseori evocați. Un rol important în paginile revistei l-a ocupat Maica Domnului, Născătoarea de Dumnezeu, care oferea un exemplu pentru toate femeile și pentru toți credincioșii. Ceilalți sfinți erau prezentați ca modele de trăire creștină, de eroism și jertfă supremă 677. Sfântul care a ocupat un loc aparte în publicațiile catolice (mai cu seamă cele franciscane, fiind întemeietorul acestui Ordin) a fost Sfântul Francisc, căruia îi era dedicat un spațiu generos, mai ales în revistele Viața și Aurora franciscană
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
1926 (an în care s-au comemorat 700 de ani de la moartea Sfântului Francisc,așa cum am mai precizat): "Acest Sfânt reprezintă pentru preoții noștri un model și un ideal cântat cu mai mult patos, slujit cu mai mult talent și jertfă decât ne-am putut noi imagina"678. Paginile alocate acestui sfânt în cadrul revistei Viața au fost numeroase 679. Au fost scrise și poezii 680 care i-au fost dedicate, el fiind unul din sfinții care au constituit cel mai important
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
zicea că nu e a siste melor; cu toate răz bunările și schimbările făcute, tot mai rămăsese societății moderne ca un iz de grosolană realitate istorică; trebuia numai depărtat și acesta pentru ca con cepția abstractă, idolul iubit căruia se aduceau jertfe, să apară în toată gloria sa.<ref id=”1”>Theodor Rosetti, „Mișcarea socială de la noi“, în Antologia scriitorilor ocazionali, ed. cit., p. 42.<ref> Dintre fondatorii Junimii, Rosetti se distinge, ideologic, prin accentul pus pe critica postburkeană a raționalismului politic
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
timp și istorie în viziunea protocronistă a permanenței etnice: “în opera acestui romantic, înverșunat dușman și descompunător al timpului obiectiv, singurul timp consistent, coerent, viu este acela al istoriei naționale, durată în care viața se ipostaziază eroic, cerând implicație și jertfă, și de departe de a mai fi «vis al morții eterne»”. 4. Narațiunea Cea de-a treia semnificație dată istoriei este narațiunea/povestea ori nararea/povestirea trecutului, semnificația cea mai diseminată și mai practicată de cultura istorică. Una dintre strădaniile
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]