7,803 matches
-
de tătica. În nopțile de iarnă se ducea „la pândă”. Venea înghețat și plin de promoroacă și ne povestea vedenii fantastice cu vulpi cu cozi lungi și frumoase, cu lupi a căror ochi luminau în nopțile cu lună ca niște lumânări, cu iepurași care alunecau pe zăpadă ca târtanii Bărăganului duși de vânt. Tata era foarte ironic, chiar batjocoritor, iar când se inerva, înjura de lucruri sfinte și folosea cuvinte dintre cele mai murdare. În toamna anului 1940, un vecin (Nicu
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
mult ?! O, dacă nu mi se va împietri cândva inima ! O, dacă nu va fi odată prea târziu ! După masă am mers la biserică. M-am rugat până seara târziu. Când s-a făcut întuneric m-am folosit de o lumânare aprinsă. Era atâta pace în biserică. Cuvintele psalmilor curgeau ca apa limpede a unui izvor de munte. Am ajuns la casa parohială după ora 9 seara. Vineri 4 august. La ora 4,30 am plecat la biserică. Mi-am trecut
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
sărbătorire a Sfintei Învieri din viața mea de 59 de ani de preoție. Mi-am adus aminte de o nuvelă a lui Leon Tolstoi în care oamenii scoși la plug în ziua de Paști de un boier necredincios, arau cu lumânări aprinse și lipite pe coarnele plugului și mergeau cântând „Hristos a înviat cu moartea pe moarte călcând”. COLECTIVIZAREA. În anii 1954-55 în satul Hăbășești se punea problema colectivizării, dar gospodarii nu se învoiau. După multă muncă de lămurire, după multe
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
vrei?) sperând că există mai mult de doi, cafeaua gustată acum nu gustă nimic fără zahăr, fără tine. Ea îi spuse: pentru toate viețile, râzând. Mascalzone, Mari reduceri de prețuri râzând, îndreptându-se spre biserică, legând calul de un arbore, lumânări luminând alianța sfinților mezalianța. Ea ieși încet cu spatele din templu Calul ei părea că o așteaptă dezlegat, mânat de coamă și urcând din nou piața eroilor. Focul roșu o obliga să aștepte mult pentru a traversa piața Un trecător
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
zece femei ca reprezentante ale Frontului național, printre ele Marina Sandu, secretară la Ambasada suedeză din București. Am primit de la Eva Bonnier primul exemplar din romanul Omul pasăre! Seara, cu vecinii, mâncând sürstroming - părul mi-a luat foc de la o lumânare, dar nu m-am clintit, vecinul Anders a stins focul spunând: ești prietenă cu focul? Prietena mea, pianista Ingrid Lindgren, a venit la mine- a cântat la pian din Mozart și Chopin. Pisica vecinilor care au plecat în Spania e
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
cu fostul ei soț, Lars), apoi, către miezul nopții, ne ducem la biserica rusă, albastră, plină de icoane, cu preoți tineri, frumoși. Lumina rușilor e roșie, a grecilor - albă. Am oferit de băut șase sticle de vin! Am aprins toate lumânările aduse de Agneta din Ierusalim, o baie de lumină în noaptea suedeză. Dar nici o emoție ca în copilărie, nici un fior, nici o magie, pentru că aici totul e frumos, dar acest frumos îmi este complet indiferent dacă nu se leagă de începuturile
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fac complimente, și femeile mă invită la ele acasă, toți emană o căldură autentică, ce lipsește altor locuri unde se adună bătrânii care au dus o viață normală și n-au fost desfigurați de umilință. Se aprind și se binecuvântează lumânările de sabat, vinul și pâinea, se cântă lui Adonai, și simt dorul pentru ceva necunoscut, dar extrem de familiar venind din hăul anilor despre care nu știu nimic. Este sigur că am trăit multe vieți, și luciri din ele apar câteodată
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nor. Vizita Birgittei (Trotzig), care a slăbit și șchioapătă ca lordul Byron, sprijinindu-se de un baston de la strămoși cu „măr” de argint și cu monezi misterioase incrustate pe lemnul de stejar. Stăm până la miezul nopții, la lumina celor douăsprezece lumânări din candelabre. Am vorbit, printre altele, despre cartea de poeme a unei prietene. Birgitta spunea că E.S. a lucrat prea mult textul, înlăturând toate scoriile, încât aurul orbește, trebuie făcute legături simple pentru ca poemele să rămână lizibile. Noiembrie Am văzut
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
luat în serios decât angoase venind parcă de la sufletele celor care și-au pierdut viața. Familiile înecaților fac demonstrații violente în fața Parlamentului, pentru recuperarea corpurilor celor înecați. E o isterie colectivă de nedescris. Se aruncă flori în apă, coroane cu lumânări aprinse, se strigă pe nume preotul cu studenții de la teologie, morți în rugăciune, în așteptarea elicopterului salvator. Cei mai mulți au murit de frig, în apă. Viața pare derizorie, moartea a câștigat un pas mare înaintea vieții. Discuții cu Andrei (Bart) despre
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
început să strige, și Ulf a trezit-o din coșmar. A fost ca și cum ar fi văzut chiar „sufletul lui René” omorându-se cu lucruri secrete. S-a împlinit deja un an de la moartea lui Lionel. Am aprins candelabrele cu douăsprezece lumânări, m-am rugat pentru sufletul lui, care e la Domnul acum, dar are acces încă la timpul nostru, pentru că Lionel vine la mine prin vis, mă consolează, mă îndrumă, mă încurajează să nu las studiul CUVÂNTULUI, să cresc în credință
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
unui bloc din vecinătatea fabricii, un apartament foarte mic, cu o casă a 24 scărilor fără ferestre. Când liftul nu funcționa, iar acest lucru se întâmpla adeseori, erai nevoit să urci scările pe întuneric, cu o lanternă sau cu o lumânare aprinsă. Parcă eram într-un cavou. Un miros greu de gunoaie și dejecții umplea aerul de pe casa scărilor. Acesta venea de la ghenele fiecărui nivel, niște tuburi prin ale căror guri aruncam gunoaiele menajere. Apa de la robinet, tulbure adeseori și cu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pârai eventual și vecinii, dosarul își urma cursul firesc, adică aveai toate șansele să ajungi la pușcărie, mai ales dacă nu erai membru de partid. În serile de iarnă, când întunericul se lăsa devreme, casa scărilor era cufundată în beznă. Lumânarea, cutia de chibrituri sau lanterna nu trebuiau să-ți lipsească din geantă. În bezna de pe scări se consumau idile fugare, vecinii se cunoșteau pipăindu-se, copiii învățau să se joace de-a oamenii mari, iar fetele rușinoase deveneau îndrăznețe în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
79 fulgera și era întuneric. Cu fetița de mână am alergat spre blocul unde locuiam. Curentul era întrerupt, și numai fulgerele brăzdau amenințător cerul. Pe întuneric, am urcat scările și am ajuns în cameră. Nu am apucat să aprindem o lumânare când pământul a început să se clatine, iar peretele lângă care era patul s-a prăvălit peste acesta. Prin golul lăsat de peretele care s-a dislocat a năvălit noaptea. Am strâns în brațe copila speriată. Îmi era teamă, deoarece
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu zăpadă multă. Nu aveam dușmani, toți eram prieteni. În serile lungi de iarnă, mulți doreau să meargă undeva să socializeze, astfel încât revigorarea activității culturale a fost benefică tuturor. În cele două ore, seara, când era curentul întrerupt, la lumina lumânărilor sau a lanternelor, tinerii se îmbrățișau, iar nevestele învățau gustul trădării. Întreruperea curentului era întâmpinată cu chicote de râs și cu țipete. Și cum tineretul știe să facă plăcut și un lucru neplăcut, pana de curent era așteptată cu bucurie
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
III PRIMĂRIȚA Vineri, 22 decembrie 1989 Îmi beau cafeaua distrată și fără chef de nimic. E dimineață, e întuneric, e iarnă. Curentul electric e raționalizat dimineața și seara, atunci când consumul e mai mare. Dar ce nu e raționalizat? Aprind o lumânare ca să văd pe unde calc. Ador cafeaua fierbinte. Cafeaua e rece, făcută de aseară. Butelia e goală, fierbătorul nu poate fi folosit. O beau în silă. Ies pe ușă și calc în ceva. Mă aplec și pipăi. Pe scări zac
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
La ora aceea, întunericul era deplin peste sat. Noaptea venea devreme și odată cu ea se întrerupea curentul electric. În cele câteva ore de beznă mulți erau la furat pe tarlalele C.A.P.-ului. Restul stăteau în casă, la lumina unei lumânări sau a unei lămpi de iluminat cu gaz, care scotea un miros înecăcios ce intra în haine, în covoare, în pereți. Focul ardea vesel în sobă, iar de la cenușar un firicel de lumină dilua întunericul odăii. Mirosul pe care îl
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
era greu să nu o îndrăgesc, iar timpul trecea plăcut în compania ei. Pe nesimțite, totul s-a cufundat în beznă. S-a făcut noapte. Curentul electric era întrerupt. Pe la 196 geamuri se zărea câte o lumină slabă de la o lumânare sau de la o lampă cu gaz. Tu auzi vreo mașină?, am întrebat-o într-un târziu pe colega mea. Nu aud nimic. Hai, să mergem până la restaurant să vedem dacă au de gând să mai stea mult la băut și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mică experiență, când, noaptea, se auzeau frecvent mitralierele, încrucișându-și tirul peste apele Nistrului; aveam și experiența morții, când l-am văzut, mort, pe unul dintre grăniceri, cu o gaură mică în frunte, zâmbind, pe un pat de flori, între lumânări, eu neînțelegând mare lucru și nesimțind nimic, nici un sentiment de regret, măcar. Erau frecvente lupte de frontieră. Pe mort îl chema sfeclă. Pentru copiii de vârsta aceea, patru cinci ani, moartea este la fel de neînțeleasă ca o carte pe care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
lăutarii au cântat cu altă măsură, una cerească, nu pământească. După ce Popa Cristea, apărut dintr-o dată, nechemat, și el și dascălul Pârvu, a binecuvântat perechea mirii erau neînchipuiți în frumusețe, că se făcea cald în jurul lor și se înmuiau și lumânările de atâta lumină caldă -, au schimbat inele de diamant, au sărutat mâna nașilor și s-au urcat în caleașcă. Atunci s-a împlinit minunea, când caleașca și caii cu harnașamentul de argint și vizitiii cu lampasuri de ghinărar s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care n-a îndrăznit cât a fost ani de zile omul acesta, acum lipsă. Mă gândesc, pentru mine, că nu pe mulți îi așteaptă niște suflete atunci când nu se mai întorc. Pe omul meu îl așteaptă. Mâine o să aprind o lumânare la biserică și o să-l rog să-l pomenească pe Ion al câinilor. Să vedeți că o să primească popa pomelnicul, scris așa, cam fără înțeles; o să pun ceva mai mult, o să-l primească. Când o să-l citească, eu, în sinea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
aștepta, a-i urmări și a-i prinde. Vasului Restoration, atacat în august 1717, i s-au cerut de către tâlhari bunuri și provizii, șuruburi, ace, sfori, ceainice, iar sloop-ului Content, atacat în octombrie 1723, i s-au luat cutii cu lumânări, săpun, ancore, cabluri și instrumente de tâmplărie. Medicamente, parâme, vele, muniție, documente, băutură, hrană, sclavi, femei erau tot atâtea scopuri pentru care un vas putea fi jefuit de pirați. Ceea ce corespundea unei necesități imediate sau ceea ce putea fi ușor schimbat
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
aștepta, a-i urmări și a-i prinde. Vasului Restoration, atacat în august 1717, i s-au cerut de către tâlhari bunuri și provizii, șuruburi, ace, sfori, ceainice, iar sloop-ului Content, atacat în octombrie 1723, i s-au luat cutii cu lumânări, săpun, ancore, cabluri și instrumente de tâmplărie 5. Medicamente, parâme, vele, muniție, documente, băutură, hrană, sclavi, femei erau tot atâtea scopuri pentru care un vas putea fi jefuit de pirați. Ceea ce corespundea unei necesități imediate sau ceea ce putea fi ușor
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
la mâini și la picioare, privind orizontul printre cizmele vechililor locali și ale unuia care „lucra” la facultatea noastră. Nopțile dormeam înghesuiți în paturile de sus, căci la cele de jos ajungeau apa și noroiul. Ne încălzeam cu șliboviță la lumânări de seu și adormeam ca brutele pe cărțile cărate cu noi pentru lucrarea de diplomă. Dacă am fi fost cu o câtime mai clarvăzărori asupra viitorului proxim, le-am fi ars pe toate încă de atunci. Și acolo am făcut
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
trauma colectivă este un fapt de viață. Nu îi știm decât urmările imediate și doar impresionist: telefoanele la prietenii newyorkezi care îți povestesc despre oameni care merg pe străzi într-o căutare fără rost, într-o jale fără trupuri jelite, lumânări care înnegresc zidurile marilor clădiri, transformarea celor duși în imagine fantomă, fiindcă nu i-ai putut îngropa, Hudsonul care-și infiltrează apele tulburând „siguranța” și siguranța ca încredere că stai pe o rocă, nu pe nisipuri mișcătoare, e-mailurile prietenilor din
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
salvarea lumii vine prin credință și prin valorificarea resurselor inepuizabile de civism care se nasc în sânul națiunii. „Viitorul nostru e în gloatele largi ale poporului de la țară. Sufletul acestui popor e crescut în religiozitatea casei bătrânești, cu busuioc și lumânare. Aceste gloate trebuiesc cultivate, luminate și păstrate în morala părinților noștri și atunci mântuirea va fi și a noastră”, era unul dintre crezurile lui Cotlarciuc, pentru care a fost apreciat de către toți contemporanii lui. Vasile Loichiță, care l-a cunoscut
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]