6,993 matches
-
nalț, se ațintă pe cer luminat.” Apar, numaidecît, elementele pastoralei: clopotul turmelor, greierul ce cîntă, tainici „geniuri” ascunși prin flori, iarba, pădurea stufoasă, cărările pierdute și, bineînțeles, cerul, Într-o figurație mai inspirată. Grigore Alexandrescu, care ridică rareori ochii de pe mizeriile lumii comune, privește cerul și gîndește (filozofie elementară) la legătura dintre individ și prototipul ideal, fixat undeva „mai sus de pămînt”. Sufletul nostru, teoretizează el, „Își află În ceruri izvorul cel sfînt”: „Acolo În stele ca-n lumi de lumină
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fără prea multe fasoane. Experiența sordidă ("Da' iute ai mai fost, cuconașule!", atât găsește de cuviință să spună femeia, înainte de a-și primi cuvenita răsplată) îl vindecă de iluzii, adâncind în conștiința sa prăpastia dintre aspirațiile nobile ale sufletului și mizeria trupului torturat de atracția sexuală. Așadar, fiind de natură inconștientă, obsesia erotică devine izvorul unei imaginații mai curând "muzicale", ce îndreaptă "ochiul" tânărului dezgustat de "realitatea" (perceptibilă vizual) a amorului în altă parte, "dincolo" de orizontul lumii sensibile. Lăsându-se
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de cenușă". Mai mult, departe de a-i schimba fundamental "atitudinea față de lucruri și oameni" și de a fi o "trăire estetică" (și încă... "plenitudinară"), boala "fizică" îi apare lui Bizu ca un teribil blestem, prin care "se contopea în mizeria obștească a materiei supusă degradării și descompunerii". Or, cum "unicul sens al lumii" i se pare "spectacular", numai consecințele bolii (repaosul absolut), și nu boala însăși (simplu "mijloc") reprezintă "împlinirea" propensiunii sale contemplative, singura preocupare pe care o găsește acceptabilă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ratează prilejul de a descrie critic psihologia țăranului român, circumscrisă unei umanități degenerate fizic din cauza amestecului "cu multă țigănime". Buna dispoziție o îndeamnă pe Mili să fie simțitoare la suferința norodului ("nu-i venea să creadă că poate exista atâta mizerie"), însă de milostenia ei profită nu atât femeia, istovită de mulțimea nașterilor și de povara copiilor flămânzi, cât bărbatul bețiv și brutal, care aplică în familie legea cnutului. Dacă însă țăranii au sufletul ca neantul, dacă sunt primitivi și șireți
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
-l făcea să se conducă după norme proprii și imprevizibile"). Emblematică în acest sens rămâne scena cu "ploșnița" (din primul roman al ciclului eminescian), care pune capăt confruntării dintre Eminescu și Carp pe marginea "chestiunii evreiești". Lovinescu justifică deci psihologic "mizeria" vestimentară a poetului apreciată ca un "efect" secundar al dezinteresului profund pentru lumea concretă, materială 139. Dar stările repetate de "absență", de visare cu ochii deschiși ilustrează o altă înclinație "patologică" (autismul), care conduce la confuzia dintre lumea reală și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și, prin urmare, fără pic de înțelegere nici pentru poezia lirică, nici pentru suferința obligatorie. De aceea, în romanul lovinescian Caragiale "vorbește" astfel: "bărbatul să fie bărbat, să știe ce vrea și să meargă de-a dreptul la țintă", fără "mizeria sentimentală", fiindcă amorul "e drumul cel mai scurt între două puncte, între două principii". Inutil să mai precizez de partea cui este Lovinescu în această dispută. Dar dacă nici Caragiale nu poate aspira la o glorie mai durabilă (pe motiv
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
aspirația nesatisfăcută" pe care o nutrește pentru ea, într-o manieră care împrumută mult din limbajul comediilor lui Caragiale: "Femeie adorată, care, cu nimic demonic, mă turmentezi totuși, pentru că turmentarea e în mine și va muri odată cu mine". De altfel, mizeria (nu doar "sentimentală") în care trăiește poetul s-ar datora, după cum crede evreul Nusăm (personaj secundar, cu rol de raisonneur în ambele romane), pasiunii sale bolnăvicioase pentru acest tip de femeie sofisticată (un tip "imaginar", "creat de sensibilitatea lui și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
idealiza pe Eminescu cu ajutorul unei tehnici de contraste, de lumină și de umbră (corespunzătoare unui anumit profil psihic, n.n.), din care fosforescența spirituală a geniului să iasă și mai mult în evidență din întunericul unei vieți de sfâșietoare mediocritate și mizerie". Prin urmare, conchide Lovinescu, "chestiunea nu se pune așadar principial pe imposibilitatea literaturizării unor oameni ca Eminescu, ci pe cazul particular al fiecărei încercări de examinat departe de excesele unei mistice în nicio legătură cu realitatea și cu arta; iar
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în procesul creator, vezi Richard Shusterman, Conscience du corps. Pour une soma-esthétique, tr. Nicolas Viellescazes, Éditions de l'éclat, 2007. 139 Într-o cronică la roman, Călinescu ținea să se delimiteze tranșant de interpretarea criticului de la Sburătorul: "altul e sensul mizeriei văzute de noi, iar nu sensul inutilității efortului" (G. Călinescu, "E. Lovinescu: Mite", 10 februarie 1935, în G. Călinescu, Ulysse, ediție și studiu introductiv de Geo Șerban, E.P.L., București, 1967, p. 227). 140 Vezi studiul lui Camille Paglia, Sexual Personae
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mit cultural, ed. cit., pp. 178-206. Autorii explică foarte inteligent și motivele care au condus la abandonarea proiectului eminescian: "Lovinescu, care a abandonat proiectul ciclului eminescian când măsura ideală a devenit imposibilă, a rămas în literatură ca ignobilul explorator al mizeriilor geniului. El, care a îngropat o sublimă iluzie, a fost păstrat ca părintele unui mic personaj" (op. cit., p. 206). 222 Marian Papahagi, " Pentru o lectură "în sistem" a romanului lovinescian", în op. cit., p. 32. 223 Idem, p. 17. 224 Idem
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
întregi ? Europa a constituit deci, în modul cel mai legitim, un tărâm mirific, incredibil, un miraculos corn al abundenței, un mit paradisiac al bunurilor de consum interzise imensei majorități a românilor. și, la fel, ea a rămas până azi, fiindcă mizeria continuă. Să nu ne îmbătăm cu vorbe mari și goale ! Noi înșine, când ajungeam în Occident, intram în muzee și biblioteci, dar și în mari magazine. și pe bună dreptate. Îmi spun de o mie de ori, fiindcă eram silit
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
în Occident, intram în muzee și biblioteci, dar și în mari magazine. și pe bună dreptate. Îmi spun de o mie de ori, fiindcă eram silit s o fac. Fiindcă nu se poate face cultură în foame, în frig, în mizerie, fără un anumit confort și securitate materială. și într-o țară unde într-o așa-zisă papetărie nu se putea cumpăra nici măcar un... pix, să mi se dea voie să resping categoric întreg acest afectat dispreț filozofic antieuropean. El echivalează
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
mai mare consum posibil. Căci de la nivelul bunei stări pleacă, pe trepte ascendente tot mai înalte, totul. Orice realizare și creație. Capodopere se pot scrie, oricum, oricând și oriunde. Însă o societate, în ansamblul său, nu poate vegeta mereu în mizerie și în constrângere materială. A cumpăra... un pachet de unt este și el un drept al omului. și o economie, oricum s-ar numi ea, care nu-l asigură, este un faliment total, o catastrofală eroare ideologico-politică și un scandal
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
ea, în primul rând, nevoie? De spiritualitate, de contact cu sacralitatea? Sau de civilizație? Înțelegând prin această noțiune, o țară cu o solidă infrastructură, cu bune căi de comunicație, fără sate de chirpici, pe care fiecare inundație le mătură, fără mizerie materială, uneori de nedescris. Fără foame, frig și întuneric. Fără copii ai străzii și aziluri mizerabile, care formează o adevărată rușine națională. O gravă compromitere pe plan european. Societatea occidentală a rezolvat de mult problema democrației și a drepturilor omului
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
valorile spirituale, între Europa spiritului și valorile societății europene de consum. La acestea din urmă românii, mai ales, sunt deosebit de sensibili. Ei sunt atrași, în primul rând, de această Europă și nu de alta. Nu trebuie condamnați: după decenii de mizerie economică și lipsuri și de criză în continuare, cine nu dorește magazinele pline, o affluent society? Sigur, Europa nu este doar un gigantic supermarche. Dar aceasta este vitrina sa cea mai imediată și mai seducătoare pentru o populație care a
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
era inexistentă, În viața culturală domnea cea mai deplină anarhie, „arta” aservită, Înfeudată, umilită, „cultura” oamenilor de casă, a lacheilor, „literatura” osanalelor fascisto-monarhice, erau singurele posibile, În timp ce scriitorul sau artistul care refuza situația de sclav era condamnat la foame și mizerie. Astăzi, dimpotrivă, creatorul de artă și cultură este considerat un factor activ În viața țării, În drumul ei către o orânduire superioară. Astăzi munca și viața scriitorului și artistului constituie o preocupare obștească, o problemă de Partid și de Stat
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
umbre regale «sunt mii de salopete aici pentru plămâni». Adevărata culoare a anotimpului o dau Republica și izbânzile muncitorimii. Iar pentru țăranii satului de munte descris de Nicolae Tăutu, care de veacuri sunt cufundați În prejudecăți și neștiință, roși de mizerie și exploatare, noutatea este ajutorul ce li-l dă Partidul muncitorilor și «brațul de tovarăș grabnic» din Răsărit, adevărurile ce se slovenesc acum din cartea proaspăt Învățată: «A.B.C.D.E. - până-n hău, departe, silabisea satul buchiile din carte, inima chirilică În
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
care cu ajutorul babei vrăjitoare din sat «a scăpat și de jât și de viață», nici pe Ion Vlad al lui Badea Todirișcă, nici pe «Maria, mezina lui Ion Haramă - ce și-a scuturat plămânii În năframă», și ceilalți oropsiți de mizerie și boli. Iar orânduirea cea nouă vine și ea cu semne vizibile, concrete, cu atât mai convingătoare («În țăruș, traverse, stâlpi, piloni, pentru noi - se’ntoarce pădurea astăzi Înapoi»). Țăranii din Prisaca o vor slăvi pe drept cuvânt pentru că ea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cea din RPR. «Vina» de a nu fi lăudat pe stăpânii și Împilatorii poporului, «vina» de a-i fi criticat și atacat În opera sa nemuritoare, Eminescu a plătit-o scump, fiind silit să se prăpădească În cea mai cumplită mizerie. Și doar Eminescu n-a fost singurul care a plătit astfel aceiași «vină» de a refuza să-și vândă talentul și cinstea posesorilor sacului cu bani. Marele Bălcescu s-a stins istovit În țări străine. Creangă, Caragiale, Vlahuță - au trăit
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lui de Titu Maiorescu. Mentorul Junimii după ce pune Întreaga activitate a poetului sub semnul unei nebunii «În germene» care ar fi hotărât atât cursul vieții cât și acela al operei sale, după ce, cu o nerușinare rar Întâlnită, caută să dezmintă mizeria vieții poetului și să Împrăștie credinți În indiferența sa abstractă față de cele lumești, ignorează cu totul bogatul conținut de idei al poeziilor lui Eminescu și se ocupă În mod exclusiv de meșteșugul de versificator al artistului (Ă). Studiul lui Gherea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
aflăm la câteva săptămâni după naționalizare, adică În vara lui 1948, Într-o Întreprindere trecută acum În mâinile clasei muncitoare. De zece ani Ana Roșculeț muncește cot la cot cu tovarășele și tovarășii săi, trăind viața comună a fabricii, Îndurând mizeria ocupației hitleriste, mizeria războiului nedrept pe care burghezia română Îl duce pe spinarea ei și a celor de-o seamă cu ea. Mai mult Încă, În acest război ea Își pierde soțul și urmele aspre ale vieții se adaugă neîncetat
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
săptămâni după naționalizare, adică În vara lui 1948, Într-o Întreprindere trecută acum În mâinile clasei muncitoare. De zece ani Ana Roșculeț muncește cot la cot cu tovarășele și tovarășii săi, trăind viața comună a fabricii, Îndurând mizeria ocupației hitleriste, mizeria războiului nedrept pe care burghezia română Îl duce pe spinarea ei și a celor de-o seamă cu ea. Mai mult Încă, În acest război ea Își pierde soțul și urmele aspre ale vieții se adaugă neîncetat lângă tristele amintiri
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
simțit-o aproape de sufletul lor, că autorul a reușit să zugrăvească un om viu, Înzestrat În parte cu simțămintele și năzuințele caracteristice muncitorilor de la noi. I s-a recunoscut În special scriitorului meritul de a fi redat puternic exploatarea burgheză, mizeria și Înapoierea la care vechea orânduire condamna oamenii muncii, mai ales femeile muncitoare. Tovarășii Z. Marcel, responsabilul cultural al Întreprinderi, Negoiță, secretar al organizației UTM, tov. Simionovici responsabila Căminului de fete și alții, au arătat că o lipsă mare a
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
romanului, dezvoltându-se elementele negative În dauna tipurilor pozitive, care ar fi trebuit să le opună o rezistență conștientă și organizată. (Ă). Țărănimea exploatată e prezentă În romanul Sandei Movilă ca o masă cenușie, pasivă, Îndobitocită de neștiință, superstiții și mizerie, tresărind arareori la amintirea dreptei răfuieli de la 1907, pentru a aluneca repede În aceeași pasivitate. Grija mălaiului zilnic, invidii și uri meschine, gelozii Întunecate, certuri, bătăi, - iată formele nesemnificative ale conflictelor dezvoltate inutil pe multe pagini, În dauna celui fundamental
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
care era dator Al. Jar să-l transmită urmașilor celor care au căzut la Grivița, ca ei să poată trăi și munci eliberați de exploatare, este o ură nemărginită pentru cei care făceau din viața oamenilor muncii acea succesiune de mizerii și dureri, de apăsare și de batjocură, pentru cei care visează Încă astăzi să-l readucă la Grivița pe Parthoniu, pe locotenentul Stratulat cu jandarmii săi, pe comisarul Boțcan la poartă. Al. Jar avea ocazia În cartea lui să toarne
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]