7,611 matches
-
-l pot ocoli n-ar face altceva, decât să adauge un plus de înțelepciune peste misterul în care a fost creat. Mă observ, detașându-mă de ceea ce mă înconjoară și-mi destramă liniștea. Sunt mai calmă, mintea nu mai aleargă nebună căutând un fir pe care să-l despice-n patru. La fel și gândurile! Vin, dar trec repede, nu mai poposesc precum altădată, ca niște vrăbii gureșe pe sârmele de telegraf ale creierului. Neuronii se odihnesc, circuitele se refac funcționând
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
putuse ajunge la o Întâlnire, astfel că a voit să se scoale și să plece așa cum era. Bineînțeles că părintele Constantius nu l-a lăsat, ar fi fost nebunie curată. Deci m-a trimis pe mine sus, la chilia călugărului nebun, Bodo zicea că acolo trebuia să vă Întâlnească. și vă roagă preaplecat să mă urmați, ca să vă duc la el. Adelheid se Înroși la față de furie: — Ești un mincinos și un trădător! Cum cutezi să-mi spui că pe Bodo
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
văzut nimeni și nici măcar nu se știe c-am fost și eu pe-acolo... Da, s-ar putea să am noroc! Se duse În odaia unde Adelheid stătea ghemuită, cu ochii În gol, și Încuie ușa În urma lui. „O nevastă nebună e mai bună decât nici una, Își spuse...“ Apoi, plin de nerăbdare, se urcă În turn să vadă dacă vine preotul. Într-adevăr, nu dură mult până când straja dădu de veste că se vedeau de departe apropiindu-se doi călăreți. „În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-se doar în cadrul strict al cărților cu substrat religios. Hormonii lor, blegiți și obosiți, s-au atrofiat prematur ca orice lucru nefolosit, și, pensionați anticipat, au intrat în cimitirul celulelor moarte. Frații Răzmeriță n-au simțit niciodată satisfacția și plăcerea nebună a unui act sexual, când două corpuri se contopesc, formând un tot indestructibil și omogen. Dacă Greta Garbo sau Brigitte Bardot ar fi vizitat atelierul de creație al celor doi celibatari convinși -, dornice să cunoască de la sursă, direct, pe viu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
zburând prin toate hârtoapele și terenurile denivelate. Eram un jocheu de invidiat, iar caii mei "pursânge" nu oboseau niciodată. Așa că, după un scurt moment de reflecție, i-am răspuns afirmativ: Da, Mircea. În secunda următoare am țâșnit într-o goană nebună cu bidivii mei "sirepi", încât acum era rândul lui să-și facă probleme asupra stării mele de igienă mentală. Alergam ca și cum aș fi fost lovit de streche. Cu anevoie m-a ajuns din urmă, gâfâind, șiroind de transpirație și extrem de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ai mei au trebuit, vrînd-nevrînd, să îmi cumpere o carte. Captură. Trofeul meu. Am examinat rafturile. Am întins mîna spre O mie și una de nopți. Povestea Regelui omar-al-neman avea un rege pe copertă, cu o figură de Don Quijote mai nebun decît prevede legea. Asta e: am zis. Și ai mei m-au încurajat, mai ales tata: știa că O mie și una de nopți e o carte. Am început, încă de la frizer, să o citesc: nu am mai lăsat-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fura pălăria. Nu e doar vina liderilor politici, ce s-au întrecut, vreme de 25 de ani, în corupție, în demagogie și incompetență. E și vina noastră, a oamenilor de condei, care continuăm să scriem, cu o inconștiență de oameni nebuni, absconsele noastre însăilări, subtile poeme textualiste, poeme erotice(sau pornografice de-a binelea), poeme despre stele, câini și pisici etc., ignorând tenebroasele manevre ce se fac în jurul nostru. Fabricile și combinatele au fost puse pe chituci, pământul pentru care și-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
profil (Bacău, Bușteni) îți livrau materialul pe care se imprimă (chiar cu repartiție guvernamentală) numai dacă dădeai din urechi. N-aveam un administrator care să alerge cât de cât, nu aveam o rabla de utilitară, nimic! Numai o inima tânăra, nebună, nebună și, evident, îmi spun astăzi, total inconștientă... Tipărirea Longitudinilor a fost o aventură de neimaginat pe care am trăit-o la cea mai înalta tensiune, cel mai adesea singur, uneori, însoțit de câte un prieten la fel de izăltat. Necazul era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Bacău, Bușteni) îți livrau materialul pe care se imprimă (chiar cu repartiție guvernamentală) numai dacă dădeai din urechi. N-aveam un administrator care să alerge cât de cât, nu aveam o rabla de utilitară, nimic! Numai o inima tânăra, nebună, nebună și, evident, îmi spun astăzi, total inconștientă... Tipărirea Longitudinilor a fost o aventură de neimaginat pe care am trăit-o la cea mai înalta tensiune, cel mai adesea singur, uneori, însoțit de câte un prieten la fel de izăltat. Necazul era că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
20 de ani când am văzut-o la televizor. Părea dintr-o altă lume. La școală auzisem în treacăt, profesorul meu de limba română îmi dăduse două poezii, cu împrumut, să le citesc. Nu înțelesesem prea multe atunci, cuvintele zburau nebune, personaje necunoscute mie vorbeau încâlcit, țipau aproape. Îmi aduc aminte că era vorba de poezia "Variații", nu știu din ce volum, însă expresia liberă, joaca rimelor, îndrăzneala cuvintelor mi s-au părut atât de fascinante. Firește, nu i-am mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Homestead le garantează proprietatea. La ieșirea din expoziție, un cowboy, Într-un obor, are câțiva poney cu șeile pe ei. La insistența fetiței cedăm pentru o partidă de călărie. Dar abia instalată În șea, mânzul scapă și Începe o goană nebună. Cu greutate am reușit să-l prindem. Puteam să asistăm la o Întâmplare ca aceea a micuței Bonnie, fetița lui Rhett și Scarlett O Hara, din Aripile vântului. Plecăm, hotărâți să terminăm cu capitulările. La ieșierea din oraș, seara, un
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
redusă. Și astfel În miez de noapte am intrat În Aiud. La Sibiu, după ce În două minute ni s-a reparat siguranța, În restaurantul ținut de vestitul Andronic de la Bulevard, ne ospătăm cu alese mâncăruri românești. Vameșul are o poftă nebună. Merge pe gratis, mânâncă pe gratis, și va gusta farmecul Bucureștiului câteva zile. Întâlnesc aici de necrezut, pe simpaticul domn Dimăncescu, consulul României de la San Francisco. Nu era acolo când am trecut prin Frisco. Porțiunea Sibiu-Predeal am gustat-o din
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ar fi închisoarea în care au făcut cunoștință cu acțiunea, celula, momentul în care au avut de pătimit (fiindcă au existat momente de intensitate maximă, dar și perioade de calm relativ), componența 'comitetului' de agresori (unii fiind mai sadici ori nebuni, alții simulând doar) sau importanța politică a victimei (de pildă, cei arestați pentru trecerea ilegală a frontierei nu dețineau la fel de multe informații ascunse ca unii conducători de organizații anticomuniste). Cu siguranță însă că nici una dintre victime nu a scăpat de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Gherla a ajuns odată cu desființarea închisorii de la Pitești, în august 1951, dar nu a luat parte la acțiunea de la etajul III, ci a lucrat în fabrică. Dan Lucinescu s-a întâlnit cu el la Gherla și relatează că, deși părea nebun, începuse să-și revină, cerându-și chiar scuze pentru actele sale: ' Era un tânăr cu un vădit dezechilibru mintal și psihic, care, după ce ucise un număr mare de oameni și tortură îngrozitor sute de tineri deținuți înnebuni'. Leonida nu a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
urcarea în mașină mai rămăseserăm doar cinci din cei șapte de la început, iar în pungă am constatat că se mai păstrase câte o banană pentru fiecare. Ne-am bucurat ca niște copii și le-am înfulecat toți cu o poftă nebună... Mama ne păstrase și nouă câte o atenție... 4 decembrie 2003 Note de jurnal: tristețea bătrâneții fără orizonturi. Fiindu-ne bine ACUM, din toate punctele de vedere, (subscriu aici unei doze de relativism), ignorăm că există semeni de-ai noștri
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
arătarea aceea fioroasă, cu o voce, dintr-o dată, umană și caldă. Orice urmă de teamă, teama aceea înfricoșătoare determinată de neputința de a-ți fi propriul tău stăpân, dispăru. Gheața, ce-i strânsese ca un clește inima, determinând un puls nebun prin toate vasele de sânge, se topi. Fără nicio urmă de prudență, mărturisi de bunăvoie totul: cum se numește, de ce se ferește de autorități, unde-l așteaptă părinții. - Părinții mei mă așteaptă la hotelul X din prima localitate de aici
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
unei soluții de ieșire la liman. Când par‑ lamentul era mai disperat din lipsa de soluții, povestea Mircea Crișan, s-a ridicat unul și le-a zis : „SĂ declarăm război Americii !“. „Cum, tocmai prietenului nostru ?“ - s-au revoltat parlamentarii. „Ești nebun, cum să ne măsu‑ răm noi cu America ? O să ne bată...“ „Da, o să ne bată, ne iau prizonieri și o să trebuiască să aibă grijă de noi.“ Așa ne doream și noi pe vremea RĂzboiului Rece. Care e ieșirea din acest
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
W.ț. Nu vreau să scriu despre C.V. Gheorghiu, întrucât omul m-a dezamăgit mult: a depășit de departe ingratitudinea față de țara sa (a refuzat, d. ex., să ajute câțiva studenți români tuberculoși, deși are o avere considerabilă...); este aproape nebun 7. Cioran are geniu și este un foarte mare scriitor, dar cartea sa este dintre cele mai nihiliste opere din câte există și e greu să vorbești despre ea în ziare. În orice caz, voi găsi cu ușurință alte subiecte
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
neadaptare la sistem. Ești un marginal, un paria, trăitor de azi pe mîine din expediente, la periferia societății. Zurbagiul, eroul lui Zinoviev, "s-a proiectat (în stil existențialist) odată pentru totdeauna cîine de pripas, capră rîioasă, călugăr, bandit, cerșetor, smintit, nebun, pentru (întru) libertate". O astfel de poziționare te imunizează, nu poți fi supus presiunilor, nici ademenit, nu au ce-ți lua, nu au ce-ți oferi. Ultima soluție, a lui Winston Churchill și Vladimir Bukovski este, cum o rezumă monahul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ți oferi. Ultima soluție, a lui Winston Churchill și Vladimir Bukovski este, cum o rezumă monahul de la Rohia: În prezența tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor, urgiilor, năpastelor, primejdiilor nu numai că nu te dai bătut, ci dimpotrivă scoți din ele pofta nebună de a trăi și de a lupta". Premierul britanic, în 1939, îi declara Marthei Bibescu: "Va fi război. Praf și pulbere se va alege din Imperiul Britanic. Moartea ne pîndește pe toți. Iar eu simt că întineresc cu douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe arestat. Și mă întreabă: Cine a fost ăla, cum arăta? Adică ei între ei nu se știau. Da nici eu nu-i spuneam cum arăta. "Era înalt, așa, era călare pe un cal alb", ca să mă creadă că eram nebun. Îi dădeam un răspuns de nebun, îi spuneam ce-i spuneam, ca să nu mai creadă. Dacă venea seara mie îmi convenea. Scăpam din calvaru ăla și începea cazu ăsta. Ăla rămînea pentru a doua seară, deși ceilalți presa. Nu erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
decît de 3-4 luni acolo. Să mă ducă la Spitalul central, să lucrez acolo? El nu știa că eu eram acolo voluntar, lăudat, că lucrez bine? Și eu lucram că mă punea el? Eram eu un idiot, doamnă? Eram chiar nebun. Căci eu mi-am zis, de multe ori, că un om normal nu făcea așa ca mine. Și eu am zis că așa se manifestă nebunia. Și mi-a părut rău că n-am văzut dosarul. Dar nu l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în celelalte camere, nu există nici un pat, arestații dorm pe jos. Întrebat de mine, de ce nu a internat-o într-un ospiciu pe Irina, tov. maior Fucks, mi-a răspuns că aceasta știe multe chestii de-ale Securității și, fiind nebună, le povestește și altora. I-am dat ordin ca imediat să fie scoasă din acea cameră și să se facă curățenie, iar a doua zi să fie internată în spital. Într-o cameră de la parter, am găsit arestată pe Dăscălescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
le-a cam luat. Dar domnișoara frumoasă fără nume ne-a furat dragile noastre inimioare. Dacă nu mergem la Răcaru, o să rămânem ologi pe viață, de regret. Abia o să respirăm și-o să ne mișcăm tot mai greu în lumea asta nebună și agitată, sperând s-o mai întâlnim măcar o dată pe muza de la miezul nopții de la Kogălniceanu, înțelegi ? — Cristi, măcar tu spune-mi că mai ai un dram de luci- ditate. — N-oi fi eu atât de poetic ca Sachi, dar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
făptură minunată poate fi a dumitale numaidecât. Cristi tace de această dată și e numai ochi și urechi. — E simplu. E inimaginabil de simplu ! Urcă-te pe scenă și cântă ! — Ha-ha, izbucnește Cristi într-un hohot isteric. Chiar că ești nebun de legat, Sachi ! De legat ! — Orchestra a luat pauză de zece minute, o mai ține așa încă zece cel puțin. Ce mai aștepți ? Asta e seara noastră, nu vezi ? Nimic nu ne stă în cale. Iar dacă nu putem cuceri
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]