6,993 matches
-
două planuri, le reduc la unul singur. Acest caracter totalitar descalifică fundamentalismele, pretind Almond, Sivan, Appleby 2, în ochii multor alți credincioși ai religiei în cauză. Pe de altă parte, e adevărat că ideologia extremistă exprimă/captează starea difuză de nemulțumire și dezorientare a unor largi pături de populație în țările unde modernizarea abruptă a rupt țesuturi comunitare și cadre mentale tradiționale, fără să pună pe picioare o economie funcțională și, mai ales, fără să fie însoțită de formarea unei conștiințe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
pe organizarea periodică de alegeri libere și corecte, ea pune la dispoziția cetățenilor mecanisme prin care ei își pot exprima insatisfacțiile legate de establishmentul politic. În același timp, democrația generează aspirații, care, dacă nu sunt satisfăcute se pot transforma în nemulțumire politică, adică în solul cel mai fertil pentru apariția populismului. Așa cum a arătat Benjamin Arditi (2004) în dialogul său cu Margaret Canovan (1999), există numeroase rațiuni pentru a ne reprezenta populismul aidoma unei umbre care însoțește permanent democrația. 1.4
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
faptul că există mereu o tensiune între voința populară și constituționalism. În timp ce accentuarea primului element ar putea conduce la "tirania a majorității", exacerbarea celui de al doilea poate duce la lipsa de transparență a procesului decizional și, astfel, la creșterea nemulțumirii în rândul populației (Plattner, 2010). În fapt însuși conceptul de balanță a puterii (checks and balances) sugerează existența sau măcar posibilitatea cât se poate de reală a unui dezechilibru (Armony și Schamis, 2005: 116). 1.4.1 Efecte pozitive Atunci când
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
propoție semificativă statistic. Prin urmare, se pare VB-ul canalizează sentimente deja existente de neîncredere și insatisfacție, fără să le intensifice sau să le mărească aria de răspândire. Partidul funcționează ca un dispozitiv de siguranță, făcând vizibilă, pentru partidele consacrate, nemulțumirea votanților. Belgia este una dintre puținele țări din Eurapa în care votul este încă obligatoriu și prin urmare alegătorii nu pot să nu-și manifeste insatisfacția față de partidele consacrate. Din moment ce exitul nu este posibil, ei pot să-și manifeste îngrijorările
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
între participarea electorală și suportul pentru VB, nu reflectă o corelație pozitivă, ci una negativă 8. Cu alte cuvinte, cu cât participarea electorală este mai mare în Belgia, cu atât procentajul obținut de VB este mai mic. Așadar, partidul canalizează nemulțumirea politică, însă nu are o funcție de mobilizare bine definită. VB a contribuit totuși la creșterea conștientizării, interesului și participării unui grup specific de cetățeni ai societății flamande. De-a lungul anilor, partidul a recrutat mai mult 25 de mii de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
vezi ipotezele 1 și 3). Analizele consecințelor ascensiunii VB, confirmă aceste așteptări. Acestea demonstrează că influența partidului asupra calității democrației este, în general, pozitivă - fiind o confirmare a ipotezei 2 formulată în introducere -, dar relativ redusă. VB canalizezează sentimentele de nemulțumire și neîncredere și le face vizibile partidelor consacrate. În încercarea de a diminua aceste sentimente și de a-i recâștiga pe alegătorii dezamăgiți, partidele belgiene și-au reformat organizațiile și și-au reorientat programele, devenind mai sensibile la opiniile cetățenilor
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Sládek a susținut că inegalitățile sociale care au rezultat din reforma economică, nu sunt efectul mecanismelor de piață, ci că, în fapt, ele au fost produse de acțiunea deliberată a elitelor, cu scopul de a depolitiza și de a controla nemulțumirea cu ajutorul sărăciei (Sládek, 1995:104). 4.2.3 Definirea comunității naționale Deși, din punct de vedere teoretic Republicanii erau în favoarea drepturilor liberale și a pluralismului politic și cu siguranță în favoarea proprietății private, aceștia vedeau societatea cehoslovacă (și mai târziu pe
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
au contribuit la afirmarea populismului de dreapta în numeroase state europene. Din punctul său de vedere, coalițiile SPÖ-ÖVP și parteneriatele sociale "au dus la griparea sistemului" și aveau să "încurajeze un demagog înnăscut ca Jörg Haider să dea glas multiplelor nemulțumiri legate de coaliția de guvernare și de mecanismele sale birocratice, în numele "democrației" și a "libertății"" (ibidem: 60-1). Totuși, aceasta este doar o parte a problemei în discuție. Așa cum au arătat chestionarele de opinie derulate în 1998, susținătorii FPÖ erau antrenați
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Până la mijlocul anilor 1990, un procent uimitor de 91% dintre venezueleni și-au exprimat neîncrederea în partidele politice (Luengo D. și Ponce D., 1996: 70), în timp ce doar 30% s-au declarat mulțumiți de mersul democratic al țării (Latinobarómetro, 1998: 6). Nemulțumirea provenea, în parte, de la caracteristicile sistemului bipartid. AD și COPEI erau organizații de partid ierarhice și disciplinate cu un trecut caracterizat prin înțelegeri oculte care le-a permis să monopolizeze scena politică. Deși dominau sindicatele, asociațiile de afaceri și alte
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cea mai mare parte din conducerea partidului a continuat să sprijine liberalizarea pieței în anii 1990. Astfel s-a creat un vid politic la centru-stânga care, în cele din urmă, a fost umplut de noi concurenți (Morgan, 2007). Evident că nemulțumirea a venit și din rezultatele dezastruoase ale administrării, de către cele două partide, a economiei bazate pe petrol a Venezuelei. Cheltuielile excesive, anomaliile structurale și ineficiențele tot mai mari asociate cu creșterea prețului la petrol la mijlocul anilor 1970 au degenerat rapid
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
veniturilor obținute din exportul de petrol. Liderii AD și ai Mișcării pentru Socialism (MAS) de centru-stânga au colaborat cu noua orientare de factură neoliberală și astfel au pregătit scena pentru apariția unui conducător populist din afara sistemului, care putea să canalizeze nemulțumirea față de establishmentul politic și de procesul de liberalizare a pieței (oricât de incomplet ar fi fost acesta). Hugo Chávez s-a dovedit a fi acel conducător. În urma unei grațieri prezidențiale a lui Caldera din 1994, Chávez a ieșit din închisoare
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
manipulării populiste, regimurile democratice aflate într-o stare avansată de decădere se pot dovedi surprinzător de susceptibile să se schimbe prin mobilizare populistă. Într-adevăr, opoziția față de un regim închis și cu o reputație proastă a fost principalul mobil al nemulțumirilor care au dus la mobilizarea populistă în Venezuela. O astfel de mobilizare nu este în sine una anti-instituțională, cu atât mai puțin una antidemocratică. Într-un context de criză politică acută, personalitățile populiste pot lua cu asalt instituțiile reprezentative tradiționale
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din Lima în 19903. Economia la negru a erodat legăturile partidelor tradiționale cu societatea, și așa foarte slabe, a șubrezit organizațiile de clasă și a frânat acțiunea colectivă a săracilor (Grompone, 1991; Roberts, 1998). În acest context de criză triplă, nemulțumirea publică față de partidele tradiționale a crescut. Un studiu din 1990 a descoperit faptul că doar 10% din respondenți s-au identificat cu unul din cele patru partide mari, față de 34% în 1986, în timp ce 80% s-au declarat independenți (Kenney, 2004
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
i-au distrus imaginea de "independent" și cea de "om din afara sistemului" în ochii multor votanți (Cameron, 1994: 123-4). În cele din urmă Fujimori, și nu Vargas Llosa, a fost cel care a reușit să profite cel mai mult de nemulțumirea publică față de elita politică. Campania prezidențială a lui Fujimori a fost populistă în mai multe moduri. În primul rând, a mobilizat grupuri și indivizi care se simțeau excluși din cadrul sistemului politic existent. Întrucât nu avea un partid și nici legături
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
sau a găsirii consensului" (Murakami, 2007: 224). Indiferent care era viziunea sa asupra democrației, este limpede că o strategie populistă a funcționat în avantajul politic al lui Fujimori. El a câștigat funcția prezidențială cu un discurs antielită. Profitând de marea nemulțumire publică față de elita politică, el a acționat cu maximă eficiență și a obținut un mandat din partea poporului pentru a mătura această elită. După ce a ajuns președinte, Fujimori s-a confruntat cu un congres dominat de partidele politice tradiționale pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ales ca alternativă la întreaga elită politică, obținând un mandat prin care să îngroape efectiv această elită. A negocia o alianță cu această elită după venirea la putere ar fi însemnat o trădare a acestui mandat. În plus, dată fiind nemulțumirea pe scară largă a opiniei publice față de această elită, o strategie plebiscitară a funcționat cu prisosință în avantajul politic al lui Fujimori. De aceea, logica mobilizării pe criterii populiste a dus la o severă criză instituțională și, în cele din
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
punct de vedere politic, partidul lui Mečiar a respins solicitările de participare venite din partea partidelor din opoziție. În 1994, de exemplu, Mečiar a înlăturat pe reprezentanții opoziției din cadrul a numeroase organisme de monitorizare și comisii parlamentare și a reacționat la nemulțumirile opoziției spunându-le: Alegerile s-au încheiat, obișnuiți-vă cu ideea" (Sme, 1994). Din punct de vedere etnic, partidul a atribuit populației de etnie slovacă rolul unic de "întemeietoare" a națiunii slovacilor și a respins pe față drepturile minorităților în favoarea
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
democratice. Altfel spus, populiștii tind să susțină ideea că domnia legii și mecanismele de control și echilibru (checks and balances) ancorate în constituție nu numai că limitează capacitatatea "poporului" de a-și exercita puterea colectivă, ci dau naștere și unei nemulțumiri crescânde față de sistemul politic. Aceasta explică de ce actorii populiști sunt, de regulă, cel puțin în teorie, de acord cu plebiscitele și cu alte forme de democrație exercitate în mod direct. Cea din urmă formă amintită este percepută ca o metodă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
existenței cordonului sanitar, partidele consacrate au mai puține șanse de a forma coaliții de dimensiuni minime, minim câștigătoare, cu număr minim de membri. 8 Numărul de voturi albe și nule, care sunt de cele mai multe ori văzute ca un semn de nemulțumire politică și ca vot de protest a scăzut în ultimii ani, de la 8,4% în 1978 la 5.1%. Cu toate acestea, datele amintite nu au legătură cu succesul VB . 9 Demonstrațiile de masă organizate în Franța, după ce Jean Marie
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
comunicare, care să ducă la o mai bună înțelegere a politicii în domeniul achizițiilor publice și la o aplicare corespunzătoare a direcțiilor acesteia de autoritățile contractante; • Relații de înfăptuire a dreptății - relațiile dintre operatorii economici și instituțiile îndreptățite să soluționeze nemulțumirile, neajunsurile celor dintâi, în cadrul acestor relații partea lezată (operatorii economici lezați) valorificându-și un drept pe calea acțiunii în instanță (Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor, Instanțele de Judecată). În consecință, prin sistemul achizițiilor publice înțelegem totalitatea regulilor și acțiunilor
Managementul achiziţiilor publice by Elvira NICA () [Corola-publishinghouse/Science/199_a_192]
-
căreia terapeutul acceptă necondiționat poziția pacientului și lucrează asupra rezistențelor pentru a stabili o alianță terapeutică. Recontextualizare Pacienții evocă adesea problemele într-o manieră generală, puțin specifică. Recontextualizarea constă în a repune în context. Terapeutul pune întrebări precizând amănunte în legătură cu nemulțumirile pacientului: Pacientul - M-am săturat! Terapeutul - De ce v-ați săturat cel mai mult? sau Când v-ați săturat cel mai mult azi? Pacientul - Sunt disperat. Terapeutul - Care este cea mai profundă disperare? sau Care este situația care vă provoacă cea
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și postulatelor sale. Ea își exprimă, în continuare, îndoiala în legătură cu modificarea lor, deși vorbește despre o stimă de sine net superioară celei pe care o avea la începutul terapiei. Sedința 9 Trecerea în revistă a sarcinilor Doamna S. își exprimă nemulțumirea în legătură cu ședința care n-a mai avut loc săptămâna trecută. N-au existat atacuri de panică, dar a regretat lipsa acelei întâlniri care făcea parte din programul său. Ea vorbește despre incapacitatea sa de a-și oferi adevărate momente de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
fatale și că trebuia să fie perfect la locul de muncă. Antecedente imediate - Sef și mai exigent. - Competiție împreună cu un coleg pentru promovare. Comportament problemă - Incapabil să refuze orice solicitare la serviciu. - Program de lucru exagerat afectând viața de familie. - Nemulțumire în legătură cu reacțiile critice privind serviciul său. Consecințe asupra anturajului - Soția sa amenință cu divorțul. Consecințe asupra subiectului - Iritabil. - Comportament pasiv. - Risc de a-mi pierde locul de muncă. - Promovarea mea îmi va trece pe sub nas. - Nu pot să refuz nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ceva, cereți acest lucru? 3. Atunci când nu sunteți de acord, spuneți acest lucru? 4. Atunci când sunteți de acord, vă manifestați aprobarea? 5. Atunci când vi se face un compliment, cum vă simțiți? 6. Atunci când nu sunteți mulțumit, puteți să vă exprimați nemulțumirea cu calm? 7. Cum reacționați atunci când sunteți criticat? 8. Ce faceți atunci când aveți un conflict? 9. Ce faceți atunci când sunteți furios? 10. Ce faceți atunci când o persoană aflată în fața dumneavoastră este furioasă? Identificarea domeniilor cu dificultăți în ceea ce privește afirmarea de sine
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cererea dacă aceasta nu este clară. 2. Nu răspundeți imediat dacă vă simțiți luat prea repede. 3. Spuneți nu clar și simplu, fără să vă justificați. 4. Persistați în a refuza repetându-l pe nu (disc stricat). 5. Exprimați-vă nemulțumirea dacă celălalt insistă: „Mă deranjează că insistați...”. 6. Sugerați eventual soluții: „Ar fi poate posibil... Vă sugerez să...”. (De exemplu: „Ascultați, pentru moment nu sunt interesat de cumpărarea cărții. In schimb, cred că această colecție este distractivă. Ați putea să
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]