KorAP: Find »[drukola/base=nene & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...270 271 272 ...278 >

6,948 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

spune vocea vitregă) mă văd urcînd scara cu balustradă murdară de tuș, strecurîndu-mă printre baloturile de hîrtie și printre muncitorii palizi, ca drogați. Ușa cu arc, dintre "cămara" corectorilor și zețărie, pocnește, făcîndu-mă să tresar. Mă așez la masa mîzgălită. Nea Pătruț o acoperă cu o coală proaspătă-proaspătă, o mîndrețe de coală, pe care o transform, după ce dau "bunul de culoare", într-un tablou nonfigurativ: înmoi o sfoară groasă în cerneluri negre-albastre, mixez cu galben strălucitor. Sfoara o petrec prin coala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
ne rup cîinii în bucăți și Iliescu se pupă cu babele la Cotroceni, zice, judecînd după hainele uzate și după ghetele și mai uzate, un disponibilizat. Eu i-aș otrăvi pe toți, pe toți i-aș otrăvi. Păi da, cu nea Nicu era boieria boieriilor față de-acu. N-am vrut suta șeia, mîncăm supă la grătar, intervine "un pensionar din '90". Aiștea vor ca bătrînii să moară, ca să nu mai spunem că era mai bini cu nea Nicu. Domnul Ionel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Păi da, cu nea Nicu era boieria boieriilor față de-acu. N-am vrut suta șeia, mîncăm supă la grătar, intervine "un pensionar din '90". Aiștea vor ca bătrînii să moară, ca să nu mai spunem că era mai bini cu nea Nicu. Domnul Ionel, venit cu o furcă, se simte dator să corijeze: Ai uitat cînd te duceai la partid să obții aprobare pentru dializă și pentru TV color, Toma? Oftezi după frigul ceaușist? Toma necredinciosul în libertatea haotică post-decembristă rămîne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651

a chiulangiilor la gloria din vremea lui masser studentus salamancus, ilustrând În toate felurile că meseria studențească este superioară oricăror alte meserii...“. Mi se dau Însemnele secrete; după ce depun jurământul solemn, giurumelele urlă un famelic vivat. „Să ai Încredere În nea Costică, portarul, pentru că În fidelitatea lui stă domnia ta...“ „Ce trebuie să mai fac?“ „Să dai consultații la frații noștri și surorile noastre neajutorate de la fefe, să-i treci cu luntrea dincolo, În urma unui obol liber consimțit, să organizezi farse Împotriva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
știa să critice bine „odioasa clasă esplotatoare“. „Ce ne facem cu el, mă avizează În treacăt G., că e bătut rău În cap de lipsa condițiilor propedeutice“. „Înscrie-l pe listă, pentru consultații speciale“, Îi arunc În treacăt. Observ că nea Costică (portarul) este la locul său, mă salută din gheretă cu respect, raportându-mi scurt: „Un mandat de bani de la Amfiteatru, două de la Viața românească, unul de la Contemporanul, unul de la Tomis; au Întrebat de dumneavoastră 15 fefeiști și este o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
așteaptă pe M. „O aștepți de mult?“ „De o oră!“ „Nenorocitule, faci de ocară tagma bărbaților! Nu trebuie s-o mai aștepți nici un minut și ai să vezi că va fi prima la Întâlnire. Hai mai bine la crâșma lui nenea Iancu să ne stingem setea de cunoaștere practică!“ „Hai!“ (seara) O colegă cu ochelari, deșirată ca o Rosinantă slabă, se ține după mine după ce ieșim de la ora de curs. În stația de tramvai de la Colței, Adriana M. mă ia de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942

economisind, de-abia scot din moșia mea cât să pot trăi onorabil, arendașul, vecinul meu, plătește zeci de mii de galbeni proprietarului și își umple și el desagii. De unde diferența? Din buzunarul arendașului sau din mizeria țăranului?... N-am dreptate, nene Costică? sfârși Grigore, adresîndu-se deodată lui Dumescu. Spune dumneata, am ori n-am dreptate? Directorul de bancă ședea cu ochii în farfurie și asculta jenat, fiindcă amândoi vorbeau tare, încît lumea de la mesele dimprejur se uita la ei. Întrebarea totuși

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
cu "domnule șef, titlu care i se părea că-l coboară, pe el, cogeamite plutonier vechi. Dar văzîndu-i mutra îngrozită, fu cuprins și el de spaimă, încît deodată îi sări lenevia și întrebă: ― Ce s-a întîmplat, omule? ― Poznă mare, nene, belea mare, glăsui Pravilă, parcă mai prăpădit el însuși din pricina efectului ce-l făcuse asupra șefului. Primarul era mijlociu de statură, cu ochii mici, vicleni și obrajii tăbăciți și încrețiți. Venea glonț de la conac și avea în urechi proaspăt glasul

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
hârțoage, cu gâtul însă, căci mâinile îi erau ocupate cu cravata rebelă. ― Servește-mă, domnule Chiriță, că nici eu n-am să-ți rămân dator! stărui Boiangiu cu o imputare amicală. ― Dacă-i așa, iacă, las toate și te servesc, nene Silvestre! făcu tânărul încîntat că reușise să-și înnoade cravata cum dorise și admirîndu-se într-o oglinjoară rezemată de călimară. Poți să-i și dai drumul, că eu m-am terminat! urmă dânsul după ce-și mai potrivi și frizura

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
că n-a rămas nimeni neplătit și zise liniștit: ― Duceți-vă cu Dumnezeu! Și luați seama la Marinică să nu vă facă vreo rușine, că dânsul a cam pus-o de mămăligă! Marin Stan râse. Îi trecuse supărarea. ― Uite pe nea Petrică! Un copil strigase și o femeie auzise. Întoarse capul și-l văzu, și repetă: ― Uite pe Petrică! Venea de sus, pe ulița zbicită, cu pălăria pe ceafă, cu lădița în spinare. Fața lui negricioasă părea mai smeadă. În ochi

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
pe armăsari albi, iar oamenii se vor minuna și nu vor pricepe că i-a trimis Dumnezeu să pedepsească lumea cea plină de rele... Titu asculta năvala de vorbe, uluit mai ales de înfățișarea omului. Petre îl ostoi: ― Lasă, măi nene Antoane, că dumnealui n-are vreme de brașoavele tale! Omul se încăpățînă: ― Nu-s brașoave, măi Petrică! Numai cei nepricepuți nu pot pătrunde rostul cuvântului, că eu nu vorbesc din capul meu, ci vorbesc după poruncile celui care știe toate

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
cu căciula de lutru fals pe ceafă și cu o gravitate pe față, ca și când ar fi fost deținătorul secretelor supreme de stat. Fără să învrednicească pe Herdelea măcar cu o privire, se prăvăli pe un scaun la biroul secretarului, oftînd: ― Nene Roșule, se încurcă urât de tot chestia cu tulburările... După-masă e convocat Consiliul de Miniștri pentru a hotărî chemarea rezerviștilor! Secretarul făcu triumfător către Titu: ― Ce-ți spuneam eu, onorabile?... Ai auzit?... Rezerviștii! Reporterul se pregătea să scrie informația. Roșu

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
făcu o clipă de tăcere uimită, parcă mulțimea s-ar fi dezmeticit dintr-o aiureală. Trifon, aproape rușinat, deschise gura să recunoască: ― Apoi... Îi curmă brusc șovăirea glasul lui Petre Petre, înveninat de imputare aspră: ― Dar dumneata de ce sudui copilul, nea Cristache?... Pentru că I-au bătut boierii? Și deodată fierberea izbucni din nou, ca flăcările dintr-un jăratic scormonit la timp. Trifon, care n-apucase a închide gura, continuă acum înfuriat: ― Apoi tălică se vede că tot spre ciocoime tragi, d-

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
tu, mă, care, de, mi-ai mâncat din strachină destul? Apoi tu te iei după alde Petre, mă, care linge toată ziua la curte și pe urmă vine aici să mă înfrunte pe mine, mă? ― Da de ce ling eu, măi nea Cristache? strigă Petre îmbulzindu-se să se apropie de el. Cum ling, nea Cristache?... Că muncesc la boieri, d-aia ling?... Mie mi-a dat boierul ăl bătrân brevet de cârciumar să înșel oamenii și să mă umplu de bani

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
să-l oblojească muierea ș-am trimis și pe țața Nastasia a lui Nistor, să-i ajute, că-i mai bătrână și a vindecat și pe fata lui Zamfir acum doi ani, când i-a zdrobit mâna mașina de treierat... Nea Luca m-a sfătuit, că-l întîlnii venind încoace, să-l duc la spital la Pitești. Și chiar am să-l duc, că n-am încotro și tare mi-e milă de cât suferă, vai de păcatele lui. Numai mă

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
de lângă Roșu. Intrarea lui, ca unul ce culegea informații politice din izvoare înalte, potoli zelul limbuților gălăgioși. Observând că tace, ca să-și dea mai mare importanță, Roșu îl întrebă ironic, dar și curios: ― Ai adus ceva, Antimiule? ― Ceva foarte important, nene Roșule! exclamă reporterul patetic. Din nenorocire nu pentru noi, cu toate că pe noi ne privește de aproape, fiindcă e soarta noastră la mijloc... ― Spune, frate, nu mai face literatură! îl întrerupse enervat secretarul. ― Ei bine, guvernul e căzut! zise reporterul, păstrând

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
al lui Dragoș, mai e și Petrică al Smarandei, sunt mulți și petrec, dacă au de ce... ― Adică de ce? iscodi mai departe Vasile. ― Ei știu de ce, mormăi Ignat tainic. Da lasă-i, că fac bine ce fac. ― Nu-ți spuneam eu, nea Vasile, că i-am văzut azi-noapte cum se întorceau șuierând din jos? zise Leonte Orbișor cu mândrie. Că ieșisem în bătătură să văd cum arde și mă gândeam așa singur, oare cine l-o fi pus, că prea e mare

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
hai, du-te și nu mai sta! Busuioc se întoarse spre Petre, nedumerit. Vru să mai zică ceva, dar flăcăul urmă, săgetîndu-l cu o privire urâtă, deși cu același glas: ― Nu te uităm noi nici pe tălică, n-ai grijă, nea Cristache!... Ne-om socoti după cuviință, numai să-ți vie rîndul! Că de-acu n-om mai zăbovi cu răfuielile, fii pe pace! Oamenii dimprejur, care râdeau, care bombăneau. Cârciumarul păli și bâigui foarte răgușit: ― Da cu mine ce-aveți

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
iar alții s-au agățat din curiozitate. Se sfătuiră cu Matei Dulmanu și apoi se împărțiră în două. Cei mai mulți trecură cu Nicolae Dragoș înainte. ― Duceți-vă, duceți-vă, că suntem destui aci! zise Petre. Și de-or mai trebui oameni, nea Matei știe vorba noastră! ― Eu rămân cu tălică, nea Petrică! vorbi Ilie Cârlan cu însuflețire. ― D-apoi dânșii ce treabă au? răspunse Matei Dulmanu, arătând pe cei cu care stătuse. ― Tocmai! făcu Petre. Da să nu pierdem vremea cu multă

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-s de aici!... Aoleu! Din casă izbucniră strigătele doamnei Platamonu și ale femeilor, care se amestecau în zgomotul loviturilor și al răcnetelor. Încaierărea ținu numai câteva momente. Apoi răsună glasul lui Nicolae Dragoș, ca o poruncă: ― Ho!... Oprește!... Lasă-l, nea Chirilă!... Stați, măi oameni, că noi n-am alergat până aci pentru nițică bătaie!... Nu mai da în el, băiete, n-auzi?... Pe grecoteiul ăsta am venit să-l jugănim, ca să nu mai poată sări pe fetele și nevestele oamenilor

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
formidabile să se rostogolească la vale, pentru că, amenințând să prăbușească tot în calea ei, și casa ta, și ale altora, tu ai să te sperii și îmi vei cere scuze. Tu, când vezi că eu am nebunit, vii repede: "Hai, nene, să ne împăcăm!" Iar eu, deșteptul, încep să strig, ca să opresc rostogolirea mai departe: "Oprește, că ne-am împăcat! Nu mai e nevoie să distrugi!" Tribuna presei era plină de astă dată, ca de altfel toate tribunele. O atmosferă de

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
Orbișor în batjocură. Ce zici, nea Ichime? În ușa grajdului, alături, stătea Ichim cu furca de fier în mână. Răspunse: ― De căișorii mei nu se atinge nimeni cât oi trăi eu! ― Ia seama c-o să-ți dăm foc și dumitale, nea Ichime, că vezi bine cum mai arde de frumos conacul! mormăi un glas. ― Mai bine să ardă decât să ajungă de batjocura voastră! făcu bătrânul vizitiu cu o mândrie, parcă el ar fi fost boierul. Țăranii nu voiau să-și

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
sosi Petre cu un pâlc de bărbați mai tineri și flăcăi. ― Vine Petrică!... A venit Petrică!... Uite-l pe Petrică! Stați, c-a picat Petrică! ― Da ce-i, oameni buni? întrebă dânsul, văzând vălmășeala în cârciumă. Ce-a mai făcut nea Cristache, de v-ați apucat să-l jecmăniți ca pe-un ciocoi? În vreme ce unii ocărau pe cârciumar, alții se frământau să-i vestească apropierea armatei, care cu spaimă, care cu mânie și toți cu priviri întrebătoare, ca și când de răspunsul lui

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
un recrut silitor, cu toate că nu făcuse armată niciodată. In dosul lui Petre, parc-ar fi fost umbra lui, se zbuciuma Ilie Cârlan, agitând și el o pușcă și hăpăind întruna, ca și când n-ar fi fost în stare să găsească altceva: "Nea Petrică!... Nea Petrică!..." Strigătele și înjurăturile răbufneau când ici, când colo. Furia țâșnea din ochi și din gâtlejuri ca un abur otrăvit, încingînd sutele de oameni în aceeași ceață invizibilă. Coase, topoare, furci, sape se învîrteau în aer, cercând parcă

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
silitor, cu toate că nu făcuse armată niciodată. In dosul lui Petre, parc-ar fi fost umbra lui, se zbuciuma Ilie Cârlan, agitând și el o pușcă și hăpăind întruna, ca și când n-ar fi fost în stare să găsească altceva: "Nea Petrică!... Nea Petrică!..." Strigătele și înjurăturile răbufneau când ici, când colo. Furia țâșnea din ochi și din gâtlejuri ca un abur otrăvit, încingînd sutele de oameni în aceeași ceață invizibilă. Coase, topoare, furci, sape se învîrteau în aer, cercând parcă să sperie

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]