KorAP: Find »[drukola/base=păși & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...270 271 272 ...346 >

8,628 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

luminând actorul are îl interpreta pe Arlecchino, îmbrăcat în costumul său cu model de tablă de șah, cu pătrățele albe și negre, cu jumătatea sa de mască asortată. Privi viclean în jur, ținând ridicat în aer un sceptru lung. Bang. Păși înainte și porni în marș prin ring, iar o procesiune de artiști i se insinua în spate; alte personaje din commedia dell’arte, precum și spirite, zâne, prințese și prinți, vrăjitori. Unii pășeau, alții dansau, veneau pe roți, atât de încet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
ținând ridicat în aer un sceptru lung. Bang. Păși înainte și porni în marș prin ring, iar o procesiune de artiști i se insinua în spate; alte personaje din commedia dell’arte, precum și spirite, zâne, prințese și prinți, vrăjitori. Unii pășeau, alții dansau, veneau pe roți, atât de încet încât păreau că se află sub apă, unii pe catalige, pășind mai grațios decât cei mai mulți oameni care se plimbă pe bulevard, alții în care sau cărucioare decorate cu pene, dantelă și luminițe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
de artiști i se insinua în spate; alte personaje din commedia dell’arte, precum și spirite, zâne, prințese și prinți, vrăjitori. Unii pășeau, alții dansau, veneau pe roți, atât de încet încât păreau că se află sub apă, unii pe catalige, pășind mai grațios decât cei mai mulți oameni care se plimbă pe bulevard, alții în care sau cărucioare decorate cu pene, dantelă și luminițe sclipitoare. Toți se mișcau în perfectă armonie cu sunetul tobei. Bang... Bang... Fețe mascate, fețe pictate cu alb sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
nou până la podea și motorul o aduse clănțănind la 140. Pipăi cu mâna în căutarea stației Motorola și îl sună pe Rhyme pentru a-i spune unde se afla și pentru a-l întreba ce anume are de făcut. Malerick păși lent afară din parc, lovindu-se de cei care alergau în direcția opusă, către incendiu. - Ce se întâmplă? - Iisuse! - Poliția... A sunat cineva la poliție? - Auziți țipetele? Auziți? Pe colțul dintre Central Park West și o stradă laterală se ciocni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
se pregăteau să își încheie vizitele de duminică după-amiaza. Își auzea propriii pași fantomatici. Se opri la intrarea în cameră. Trase de câteva ori aer în piept pentru a-și calma vocea și, mai emoționată decât fusese vreodată pe scenă, păși în cameră. Pauză. Apoi: - Bună, mamă. Mama se întoarse cu fața de la televizor. Clipi surprinsă și îi zâmbi. - Ia uite cine a venit. Bună, draga mea. Dumnezeule, se gândi Kara, privindu-i ochii sclipitori. S-a întors. Chiar s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
de uimire, pe care îl plantase atunci când se aruncase în el și în Sachs în tentativa de „evadare” pe ușă. Sachs clătina din cap, prea surprinsă ca să reacționeze. Și ea și Kadesky se uitau la corpul de pe podea. Tânăra iluzionistă păși în colți și ridică dispozitivul, un cadru ușor în formă de siluetă umană, care zăcea pe burtă. O perucă roșcată și scurtă acoperea porțiunea de cap, iar trupul era înveșmântat în haine care aduceau cu blugii și pardesiul pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

aceeași haină pe care o aveam și acum un an, înainte să înceapă toată povestea. Deci care părți din mine s-au schimbat? m-am întrebat eu vag. Ce mă face atât de diferită de femeia care eram, care a pășit de atâtea ori în atâția ani în magazinul acesta detestat, pentru a-și face cumpărăturile? Conștiința, desigur. Amintirea. Cunoașterea. Faptul că știu ce a făcut el - ce au făcut ei doi. Știu. Deși mă prefac că-mi continui viața ca și cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
produse de masă, al alimentelor aflate pe rafturile de pe ambele părți. Știam că asta înseamnă, desigur, doar că franzelele tocmai fuseseră scoase de la cuptor, dar, vreme de o clipă sau două, mi-am imaginat că mă aflam undeva în Franța, pășind spre o cafenea micuță dimineața devreme, ca să beau o café au lait și să iau vreo două croissante proaspete și-o baghetă. Îmi amintea de ultima vacanță în care fusesem cu Judy și cu copiii, cu vreo doi ani înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
nimic. Ți-am zis. Doar să-ți spun că-mi pare rău, atâta tot. Cum merge? —Bine, mersi. —Serios? — Da, serios. Mi se pare cam greu să... să mă apuc, atâta tot. — Eu pot să fac ceva? Nu, mersi. Am pășit spre el, la birou, apoi m-am aplecat să-l sărut scurt pe obraz. Cina e gata cam în cincisprezece minute, bine? Dar nu mă asculta. Bătea din creion fără să se gândească, în ritm cu muzica, studiind cărțile din fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
celei grase, apoi un pic de magie în bucătărie. În orice caz, voiam să-i dau lui Judy o pauză; tensiunea care se instalează în casă când își scrie ea rapoartele se întinde precum coardele de la pian - eu și copiii pășim cu grijă, de teamă să nu ne împiedicăm de ele. Așadar, puteam să împușc doi iepuri dintr-o lovitură: să mă distrez cu provocarea de la casa de marcat și să pun la cale o seară pașnică și relaxantă acasă. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
coborâsem scările mă părăsi într-o clipă și am simțit un mic fior neplăcut străbătându-mi capul. Mi se reamintea în mod oribil de acele incertitudini din copilărie: oare ce făcuse de data aceasta domnul Hyde? Știam că trebuie să pășesc atent dacă voiam să aflu fără să produc mai multe probleme decât aș fi putut să gestionez. Ben —H olly, poți să vii la mine? Trebuie neapărat să vorbesc cu tine. E ceva important, altfel nu te-aș ruga. Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-mă. — Dar tu n-ai mobil - mereu ai zis că nu-ți iei nici mort, Charlie! Nu pleca de-aici! Ascultă-mă! Dar deja dispărusem înapoi în lumea mea reală. Mi-am apăsat la ureche micuțul telefon și am zâmbit pășind în hol. La auzul vocii ei dulci am uitat imediat de toate celelalte și m-am concentrat asupra veștilor ei. — Toate testele au fost ok, Charlie - nu-i minunat? Am data. Am nevoie de tine, Charlie, vino acasă. Vino acasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

așa că hai s-o lăsăm pe mâine. Russell e— — E bine așa, scumpo. Somn ușor. Emmy închise telefonul înainte ca Leigh să-i răspundă. Tipul îi zâmbi — un zâmbet frumos, se gândi ea, deși nu cine știe ce — și intră în piscină pășind pe prima treaptă. Se lăsă repede în apă, părând că nu ia în seamă apa fierbinte și spuse: — Auu. Ți-e dor de prietenul tău? Ea simți că se îmbujorează și nu-i plăcu deloc. Nu, ăă, nu era prietenul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
bine așteptăm să ne vedem în New York. — Cu drag, spuse el sărutând-o pe obraz. Am să-ți telefonez. — Așa să faci, gânguri ea. Adriana intră la toaletă și își omorâ timpul vreo cinci minute împrospătându-și machiajul, după care păși încrezătoare spre punctul de recuperare a bagajelor să se întâlnească cu iubitul ei. N-a s-a mirat deloc să vadă că în locul lui Toby așteptând-o zâmbitor era un șofer în uniformă care ținea în mână o pancardă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
apartament fără alte întrebări, ținându-și respirația în timp ce aștepta liftul. Deja era mult prea mult. Era o femeie matură și tot trebuia să suporte ca părinții s-o chestioneze și să se bage în treburile ei de parcă era o adolescentă. Păși în holul elegant din marmură, atât de copleșită de furie încât la început nu observă pe nimeni acolo. — Adi, aici, se auzi cineva strigând. Adriana se întoarse și o văzu pe Leigh în sălița de corespondență, uitându-se printr-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335

magic pentru Jim, unde aerul vibra de vise și emoții. Iată hangarul galvanizat, dar nu mai rămăsese nimic altceva din aeroportul militar de pe care, În 1937, avioane de luptă chineze atacaseră coloanele de infanterie japoneze ce Înaintau spre Shanghai. Jim păși În iarba ce-i ajungea pînă la talie. Ca și În apa mării, la Tsingtao, sub suprafața caldă era o lume răcoroasă, străbătută de curenți misterioși. VÎntul lin de decembrie mișca ierburile, care se Împleteau În jurul lui ca niște curenți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
coase și Își făcu drum prin jgheabul unsuros. Ușa de metal se lăsă În jos, dezvăluindu-i bucătăria familiară Îmbrăcată În faianță albă. — Vera! Am ajuns acasă! Băiete! Jim se lăsă pe podea. Niciodată nu văzuse casa atît de Întunecată. Păși prin balta de apă din jurul frigiderului și intră În holul pustiu. Pe cînd urcă scările spre dormitorul mamei sale, simți că aerul era Închis, cu un miros de sudoare străin. Hainele mamei sale erau răspîndite pe patul nefăcut, iar pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
lîngă o pereche de papuci murdari de cauciuc. Jim sări pe fundul bazinului, În partea mai puțin adîncă. Alunecă pe suprafața umedă, iar genunchiul lui julit lăsă o pată de sînge pe faianță. O muscă se așeză imediat pe ea. Pășind cu atenție, Jim coborî pe suprafața Înclinată. În jurul scurgerii de alamă din capătul adînc zăcea un mic muzeu al verilor trecute - o pereche de ochelari de soare ai mamei lui, agrafa de păr a Verei, un pahar de vin și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
timp să-l infecteze. Ciocolata cu lichior și ritmul legănat al valurilor Îl făcură să se simtă din nou amețit și se sprijini de un șampan plin de apă care se lovi de debarcader. Uitîndu-se la cargoul În descompunere, Jim păși fără să se gîndească pe puntea șampanului și Îl Împinse pe apa ca o gelatină. Vasul putrezit era pe jumătate plin cu apă, udîndu-i pantofii și pantalonii. Rupse o parte din bordul liber și folosi scîndura groasă ca să vîslească spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
CÎnd ajunse la navă, șampanul aproape că se scufundase. Se apucă de bara de la tribord și se cățără pe punte, În timp ce șampanul plin de apă se Îndepărtă, plutind spre următorul cargou din șir. Jim rămase o vreme privindu-l, apoi păși prin apa pînă la glezne care acoperea puntea de metal. RÎul Începuse să se legene ușor, dar suprafața cerată a vasului rămase neatinsă cînd apa intră În cabina deschisă de sub punte și ieși prin balustrada de la babord. Jim păși În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
apoi păși prin apa pînă la glezne care acoperea puntea de metal. RÎul Începuse să se legene ușor, dar suprafața cerată a vasului rămase neatinsă cînd apa intră În cabina deschisă de sub punte și ieși prin balustrada de la babord. Jim păși În cabină, care părea o grotă ruginită, mai veche chiar decît forturile germane de la Tsingtao. Plutea pe suprafața rîului care venise din toate golfulețele și orezăriile și canalele Chinei ca să-l poarte pe acest băiețel pe spinarea lui. Dacă ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
ridică În picioare și scoase un strigăt. Dar paznicul japonez Îl Împinse cu brutalitate la loc pe bancă. Soldații de pe platforma căii ferate ședeau printre echipamentele de transmisiuni, umplîndu-și gurile cu orez și pește. Caporalul strigă spre camion și paznicul păși peste misionare și sări peste parapetul din spate. Își așeză pușca pe linia ferată și tăie cu baioneta bețele uscate ale trestiei de zahăr sălbatice. După ce adună Îndeajuns de multe surcele pentru foc, li se alătură soldaților de pe platformă. Timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Basie și cu băieții englezi Îl urmară pe soldat spre curtea cu lemne. Cele două misionare zăceau pe podeaua murdară. Mai erau Încă În viață, dar șoferul Îi făcu semn cu bățul doctorului Ransome să se Îndepărteze de ele. Jim păși pe podeaua umedă și sări jos. Era gata să alerge după doctorul Ransome, cînd șoferul Îl prinse de umăr și arătă spre sergentul din ușa gheretei de pază. Acesta stătea În lumina lămpii de gaz cu un sac mic, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
și ofițerii În uniformă mergeau prin iarbă, spre pistă. Se opriră la marginea noroioasă, rîzÎnd unul către celălalt, În timp ce inspectau lucrările. Cataramele și insignele lor lustruite străluceau ca bijuteriile europenilor care vizitaseră Înainte de război cîmpurile de luptă de la Hungjao. Jim păși În iarbă, lăsînd În urmă norii de praf și rîndurile de soldați chinezi. Voia să vadă pentru ultima dată avioanele parcate și să stea sub Întinderea Întunecată a aripilor lor. Știa că soldații chinezi erau munciți de moarte, că acești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
putea vedea urmele pașilor lui Jim În noroiul moale? Jim se tîrÎ de lîngă cursă, dar forma trupului său era imprimată În iarba zdrobită. Kimura Își suflecă mînecile zdrențuite, gata să se lupte cu prada sa. Jim Îl urmări cum pășește printre urzici. Era sigur că-l putea Învinge pe Kimura, dar nu și glontele din pușca celui de-al doilea soldat. Cum putea oare să-i explice lui Kimura că aceste curse de fazani fuseseră ideea lui Basie? Basie fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]