7,718 matches
-
de către moluște, arici de mare, microorganisme prin secreții acide, rezultatul fiind numeroase alveole, scobituri, galerii de câțiva mm până la câțiva cm. Algele pot ajunge la o asemenea abundență, încât frânează acțiunea valurilor, diminuând eroziunea. Faleza reprezintă un abrupt, cu o pantă cuprinsă între 30ș și 90ș, cu înălțimi variabile, ce se desfășoară la contactul dintre uscat și mare. Baza ei se continuă submarin, printr-o suprafață puțin înclinată, numită platformă de abraziune. Faleza și suprafețele de abraziune sunt rezultatul acțiunii mecanice
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
rotunjite). Aici apar firide (scobituri), care duc la prăbușirea stratelor de deasupra. Materialele prăbușite sunt înlăturate de valuri, abruptul fiind supus din nou acțiunii lor. Are loc retragerea falezei și lărgirea platformei de abraziune. Pe măsura retragerii falezei, crește lungimea pantei de abraziune, iar valurile se sparg cu timpul la o distanță tot mai mare de firidă. Abraziunea se reduce, procesul de formare a firidei încetează iar faleza nu se mai retrage. După stadiul de evoluție se pot deosebi: Se mai
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
împrejurări are loc îmbinarea acțiunii a doi agenți principali - fluviul și marea - la care se adaugă vântul și chiar omul. Micșorarea bruscă a vitezei apei la gura de vărsare determină acumularea de materiale, în urma căreia se realizează o micșorare a pantei, împărțirea ulterioară în brațe, apoi micșorarea ritmului înaintării frontale, paralel cu creșterea în înălțime. O parte din materialele ce ulterior ajungeau în largul mării, sunt depuse în bancuri în imediata apropiere a gurilor și în lungul brațelor, formând grinduri longitudinale
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
periglaciar) se remarcă printr-o evoluție aparte, impusă de regimul de revărsări puternice din perioada dezghețurilor. Țărmurile înalte se axează pe zonele deluroase sau muntoase al căror profil abrupt se continuă subacvatic fie prin platforme de abraziune înguste, fie prin pante accentuate. Aspectul lor de amănunt (fragmentarea) este dictat de structură, tectonică, eroziune fluviatilă și glaciară. Au rezultat în urma unor transgresiuni asupra acelor tipuri de relief, fiind în general forme de submersiune, cu excepția unor porțiuni cu fiorduri, unde ridicarea eustatică postglaciară
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
distrugere și fărâmițare a rocilor, este condiționată de amplitudinile termice diurne extrem de mari, dar și de variațiile de umiditate dintre zi și noapte. Variațiile termice provoacă fisuri în stratul superficial al rocii; materialele se desprind și se acumulează la baza pantelor sub formă de blocuri de grohotiș; pe suprafețe plane se formează acumulări eluviale. În rocile eterogene, ca textură și mineralogie, dezagregarea este de tip granular; aici se formează mici excavațiuni denumite alveole și în anumite condiții "taffoni" (niște excavații semisferice
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
vântului. "Vadi" sunt culoare alungite, care se extind pe o lungime de câțiva km, amintind de albiile unor râuri. Prin acțiunea de coraziune și deflație, versantul care stă în calea vânturilor dominante este mai abrupt, în timp ce partea opusă are o pantă domoală, permițând chiar unele acumulări incipiente de nisip. În lungul acestora dar și a uedurilor funcționale, turbioanele de vânt excaveaza mici depresiuni, cunoscute în Africa sub numele de "pans". Depresiunile de coraziune și deflație se formează mai ales pe interfluviile
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
Barcanele descrise pentru prima dată în Asia Centrală, unde au și răspândirea cea mai mare, sunt dune izolate, având forma unei semilune. Ele se dispun transversal față de direcția vântului dominant. Au profil asimetric: partea convexă a dunei este formată dintr-o pantă mică, expusă vântului dominant, pe când partea concavă, ascunsă de vânt, este delimitată de o pantă puternică. Prima este o suprafață de eroziune, de pe care vântul antrenează particulele de nisip, lăsându-le apoi să cadă pe versantul adăpostit, care este o
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
dune izolate, având forma unei semilune. Ele se dispun transversal față de direcția vântului dominant. Au profil asimetric: partea convexă a dunei este formată dintr-o pantă mică, expusă vântului dominant, pe când partea concavă, ascunsă de vânt, este delimitată de o pantă puternică. Prima este o suprafață de eroziune, de pe care vântul antrenează particulele de nisip, lăsându-le apoi să cadă pe versantul adăpostit, care este o pantă de acumulare. De multe ori capetele mai multor barcane se contopesc și dau naștere
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
mică, expusă vântului dominant, pe când partea concavă, ascunsă de vânt, este delimitată de o pantă puternică. Prima este o suprafață de eroziune, de pe care vântul antrenează particulele de nisip, lăsându-le apoi să cadă pe versantul adăpostit, care este o pantă de acumulare. De multe ori capetele mai multor barcane se contopesc și dau naștere unui lanț de barcane, așezate perpendicular pe direcția vânturilor dominante, având aspectul unei creste sinuoase. Prin continua spulberare a nisipului de pe suprafața expusă și acumularea de pe
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
de origine structurală ci de eroziune. În partea superioară aceste câmpii înclinate sunt dominate de versanți puternic înclinați. Racordarea cu partea abruptă se poate face fie printr-o scurtă secțiune concavă - taluz de grohotiș, fie printr-o ruptură netă de pantă numită "knik". La ieșirea uedurilor din regiunile înalte, glacisul pătrunde în interiorul acestora sub forma unor golfuri conice (conuri de eroziune). În schimb, spre aval glacisul trece pe nesimțite într-o câmpie de acumulare ("playa" sau "bajada") ce se suprapune în
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
serie de firișoare de apă, care neajungând să se concentreze pe un canal colector, curg pe suprafața glacisului, formând un păienjeniș de șănțulețe. Datorită încărcăturii cu materiale și a pendulării pe suprafața glacisului, exercită mai mult o eroziune laterală. Pe pantele puțin înclinate, prin unirea mai multor șănțulețe scurgerea ia un aspect pelicular. Eroziunea chimică (dizolvarea) este luată în considerare ca proces principal de formare a pedimentelor pe granite. Eroziunea laterală. Uedurile la ieșirea din regiunile de munte abandonează materialele grosiere
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
multor șănțulețe scurgerea ia un aspect pelicular. Eroziunea chimică (dizolvarea) este luată în considerare ca proces principal de formare a pedimentelor pe granite. Eroziunea laterală. Uedurile la ieșirea din regiunile de munte abandonează materialele grosiere formând conuri de dejecție, cu panta destul de mare. Eroziunea laterală a uedului se exercită atât în aval de aceste conuri aluviale cât și în zona lor de formare. Materialele transportate și depuse în timpul undelor de viitură, formează pe patul uedurilor un pavaj greu de înlăturat. Din
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
uedurilor, permit menținerea unor versanți puternic înclinați la marginea reliefurilor mai înalte. Intensitatea acestor procese permite o evoluție activă a acestora, prin retragerea lor spre amonte, paralelă cu ei înșiși. Din această retragere a versanților rămâne la baza lor o pantă de eroziune ușor înclinată, pe care pot fi împrăștiate aluviunile fine sau grosiere, aduse de marile viituri. Acestea sunt glacisurile. Cele mai frecvente și extinse suprafețe de glacisuri sunt întâlnite în regiunile tropicale și subtropicale (mai ales cele mediteraneene). Lungile
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
mai ales cele mediteraneene). Lungile perioade secetoase, ce alternează cu ploi scurte, torențiale, determină o eroziune accelerată ritmic, care duce pe de o parte la formarea unor suprafețe dintre cele mai netede, iar pe de altă parte la menținerea unor pante abrupte și în continuă retragere. Glacisurile au fost semnalate și în alte zone, dar cu o frecvență mult mai mică. O dezvoltare mai mare o au în regiunile periglaciare. Formarea și tipurile de glacisuri sunt în funcție de condițiile de modelare, de
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
transportul materialului dezagregat prin intermediul apelor. Căpățânile de zahăr apar în peisajul geomorfologic al unor regiuni, cum sunt Guyana Franceză, Sudan, India, Madagascar. Taffoni - sunt niște excavații semisferice (scobituri), ale căror diametre ating uneori câțiva metri. Aceste forme se întâlnesc pe pante puternice, unde roca este dezvelită. Pot fi văzuți în Antile, Corsica, Sardinia. Se formează în climatele cu două anotimpuri: cald și secetos (predomină dezagregarea) și cel umed (predomină alterarea). În regiunile montane înalte, în condițiile unui climat de tip periglaciar
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
se înscriu prin forme semețe și o morfologie pseudocarstică. Un relief specific se întâlnește în Ceahlău, Ciucaș, Bucegi. Când gresiile sunt dure și intens diaclazate (cu crăpături), apar forme cu aspect semeț, unde există un grad de fragmentare accentuat și pante mari. Pe gresiile argiloase, formele de relief apar mai șterse, versanții prezentând pante mai mici. Datorită permeabilității gresiilor, rețeaua de văi este în general rară, cu excepția gresiilor dure. Văile prezintă în profil longitudinal și transversal rupturi de pantă și respectiv
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
întâlnește în Ceahlău, Ciucaș, Bucegi. Când gresiile sunt dure și intens diaclazate (cu crăpături), apar forme cu aspect semeț, unde există un grad de fragmentare accentuat și pante mari. Pe gresiile argiloase, formele de relief apar mai șterse, versanții prezentând pante mai mici. Datorită permeabilității gresiilor, rețeaua de văi este în general rară, cu excepția gresiilor dure. Văile prezintă în profil longitudinal și transversal rupturi de pantă și respectiv umeri. Unde se interpun în alternanță bancuri mai dure, se pot forma polițe
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
accentuat și pante mari. Pe gresiile argiloase, formele de relief apar mai șterse, versanții prezentând pante mai mici. Datorită permeabilității gresiilor, rețeaua de văi este în general rară, cu excepția gresiilor dure. Văile prezintă în profil longitudinal și transversal rupturi de pantă și respectiv umeri. Unde se interpun în alternanță bancuri mai dure, se pot forma polițe sau trepte locale. Gresiile silicioase, cum sunt cele de Kliwa din Carpații Orientali, determină văi cu aspect de chei. Dacă gresia este dură, dar permeabilă
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
silice poartă denumirea de montmorillonite. Între ele exista un tip intermediar numit illit. Argila în stare uscată este foarte avidă de apă. Când este saturată cu apă devine impermeabilă, iar prin gonflare își mărește volumul, devine plastică și alunecă pe pantă. Deci, înmagazinarea unei cantități de apă sau pierderea ei prin evaporare determină importante variații de volum. La un grad foarte ridicat de îmbibare cu apă, argila capătă caracter semifluid. La uscare accentuată, argila poate ajunge până la stricarea coeziunii particulelor componente
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
Transilvaniei și Podișul Târnavelor, zona montană a flișului, zona subcarpatică. Una din trăsăturile de bază ale acestui tip de relief este dată de rețeaua hidrografică, care prezintă văi largi, marcate frecvent de mlaștini care uneori întrerup firul apei. Versanții prezintă pante de obicei mici și foarte mici, interfluviile având aspect rotunjit și plat. Scurgerea apei provenită din precipitațiile atmosferice se face repede, datorită comportării argilelor ca roci impermeabile, atunci când ele ajung la saturație. Se dezvoltă intens eroziunea lineară, în primul rând
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
opririi declanșării acestora. În acest sens se pot delimita două categorii de măsuri: preventive și curative sau de ameliorare. Măsurile preventive urmăresc preîntâmpinarea producerii alunecărilor. Dintre acestea cităm: menținerea învelișului vegetal pe versanții înclinați; raționalizarea pășunatului sau interzicerea acestuia pe pantele care indică alunecări în pregătire; practicarea arăturilor în sensul curbelor de nivel; uscarea argilei prin drenări de suprafață și subterane, prin intermediul cărora apa să fie evacuată în afara regiunii cu potențial de alunecare; modificarea naturii argilelor, prin injectări cu diferiți lianți
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
la zi de eroziunea apelor curgătoare. În România cele mai frecvente orizonturi de nisipuri apar în Oltenia, Câmpia Vestică, lunca Dunării, litoralul Mării Negre. Pe nisip se dezvoltă un relief, în general instabil, cu linii șterse sau estompate, forme plate, cu pante mult reduse. Unde există nisipuri pure și deci permeabile, apar văi seci, care numai în cazul căderii de precipitații atmosferice foarte bogate, prezintă apa în albiile lor. Dacă fundul văilor atinge, datorită adâncirii râurilor o rocă impermeabilă atunci reținerea apei
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
rocă impermeabilă atunci reținerea apei în albii este de durată sau chiar permanentă. În profil transversal văile sunt foarte lărgite, versanții lini având poalele înecate cu material nisipos alunecat din părțile superioare. Profilele longitudinale ale văilor nu prezintă rupturi de pantă decât în cazul când se intersectează și alte roci mai rezistente (gresii, marne). În nisipuri apar concrețiuni cu formă sferică, denumite trovanți, iar popular balatruci, dimensiunile lor ajungând la peste 1m în diametru, având o rezistență destul de mare, asemănătoare cu
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
cele din zona temperată. Totuși în zonele temperată, mediteraneeană, precum și cele subtropicală și tropicală umede carstul se dezvoltă intens. Aici litiera prin descompunere generează diferiți acizi care accelerează efectul coroziv. c) Condițiile morfologice facilitează sau diminuează intensitatea carstificarii prin: declivitatea pantelor, densitatea fragmentării, energia reliefului, expoziția versanților. d) Condițiile climatice, fitogeografice și omul constituie alte grupe de factori care influențează carstificarea. Izvoarele carstice sunt alimentate din: precipitații, cursuri autohtone și alohtone, apă acumulată în golurile carstice. După specificul alimentării și funcționarii
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
așezat în colțul de sud-est al Bihorului, în depresiunea Beiușului, la poalele vestice ale Munților Bihorului. Pornind din municipiul Beiuș pe DN 75 se ajunge la Ștei, apoi la Lunca unde pe stânga apare ramificația spre Arieșeni; după ce urcă o pantă scurtă, șoseaua asfaltată străbate un platou întins numit Dumbrava coborând lin în Câmpani. La circa 6 km de la Lunca, pe această șosea se intră pe neobservate în Fânațe. În amonte, la circa 2 km, se află orașul Nucet, la nord
Fânațe, Bihor () [Corola-website/Science/300854_a_302183]