11,301 matches
-
o infirmieră, injectată cu mizerie, un bacil de tetanos, sticlă pisată, gazată de o instalație falsă de duș cu acid prusic, arsă de vie într-o groapă, pe o grămadă de lemne de fag îmbibate cu benzină. Așa cum arată aceste pasaje, durerea și trauma sînt pîrghii importante ale analepsei la personaje, poate chiar cele mai importante asemenea pîrghii, în timp ce dorita „ne-amintire”, adică modul în care Pnin le face față, reprezintă înăbușirea prin toate forțele a tendințelor analeptice ale unui personaj
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
care vorbesc fluent limba maternă, pentru anumite tipuri de texte. Aplicarea unor astfel de norme referitoare la durata unui text, pe care unii ar putea să le opună duratei temporale a întîmplărilor pe care le relatează textul, este specifică îndeosebi pasajelor dramatice care expun monologuri, dialoguri, secvențelor care narează o acțiune de durată medie sau mică. Majoritatea operelor literare din ultima perioadă par să-și indrepte atenția asupra cititorului care călătorește - o persoană care merge cu trenul sau avionul timp de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pe o piatră funerară să conțină, acoperită de mușchi, versiunea prescurtată a vieții unui om, detaliile sînt oricînd binevenite. (Nabokov, Laughter in the Dark) În cadrul unei scene, durata istoriei și a textului sînt convențional considerate a fi identice (de exemplu, pasaje dintr-un dialog aparent redate cuvînt cu cuvînt ). Dar există un anumit ritm al istoriei care se opune clar rezumatului, în care lucrurile se mișcă mai încet decît într-o scenă: situația în care textul este mai lung decît povestea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
aceste cazuri diferite - o apreciere foarte aproximativă și rapidă. Și, probabil, una necorespunzătoare. Încă par să mai fie probleme cu noțiunea de durată a lui Genette - nu pare întotdeauna să se adreseze la ceea ce reacționează cititorii cînd spun că un pasaj se desfășoară într-un ritm rapid și altul într-un ritm lent. Și se pare că există o veridicitate internă a textului (strategia adoptată într-un text pentru a convinge cititorul că textul este o reprezentare adevărată și exactă a
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
spusese cineva că era suficient să învețe alfabetul rus ca să poată citi în original „Anna Karamazov”), cît și a metodei bizare de predare a lui Pnin. Această tehnică se bazează din plin pe digresiuni, anecdote personale și pe lectura unor pasaje comice din diverse cărți. Dar, cum pentru a aprecia hazul acelor pasaje - atîta cît era - tot trebuia să ai nu doar o solidă cunoaștere a limbii vorbite, ci și o profundă înțelegere a literaturii, și cum biata lui clasă nu
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
în original „Anna Karamazov”), cît și a metodei bizare de predare a lui Pnin. Această tehnică se bazează din plin pe digresiuni, anecdote personale și pe lectura unor pasaje comice din diverse cărți. Dar, cum pentru a aprecia hazul acelor pasaje - atîta cît era - tot trebuia să ai nu doar o solidă cunoaștere a limbii vorbite, ci și o profundă înțelegere a literaturii, și cum biata lui clasă nu beneficia de nici una dintre ele, povestitorul era singurul care gusta asocierile subtile
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
studenților pricinuită de exaltarea lui Pnin: un sentiment călduros de comuniune în umor, cu atît mai semnificativ pentru înțelegera modurilor de înstrăinare care îl separă pe Pnin de studenții săi și pe aceștea de noi, cititorii. Irelevanța practică a conținutului pasajului care declanșează starea lui Pnin este subliniată de faptul că noi, cititorii, nici nu căutăm răspunsuri, nici nu cerem amănunte. Cealaltă atracție majoră a acestui tur de forță stilistic este folosirea imperfectului iterativ. Etapele decăderii fizice ale lui Pnin, care
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
intra în joc în această călătorie a lui Pnin cu trenul din moment ce nu-l însoțesc studenții: putem deci să-i stabilim funcția textuală de anacronism, în sensul că „nu-și are locul”, în călătoria cu trenul, delirul stîrnit de lectura pasajelor comice; dar, este exact ora și locul cînd nouă, cititorilor, ni se menționează acest detaliu. Cum este un eveniment de rutină, el nu este ancorat adînc într-un moment sau altul; singura delimitare evidentă este că delirul nu se poate
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
reflecții complexe asupra timpului, pe măsură ce Pnin realizează că s-a urcat în alt tren, și este îndrumat de către conductor. Însă sper că am demonstrat deja cît de extinse și complexe pot fi manipulările axelor temporale, chiar și în pasaje foarte scurte. Rezumînd, scopul acestor analize amănunțite nu este acela de a decodifica un text, de a reface o cronologie liniară, unică și netedă, ci mai curînd de a înțelege mai bine cum este posibil ca în narațiuni, ca și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
lui Genette/Rimmon-Kenan. Este necesară o clasificare care să sublinieze apăsat că, indiferent de intenția naratorială, cititorul poate să considere primul text ca avînd o tonalitate gravă, chiar dogmatică, în timp ce al doilea ar putea apărea ca absurd sau ridicol. Primul pasaj abundă în generalizări tranșante și are o tentă melodramatică („o soartă încă și mai liniștită decît a mea”); cel din urmă nu pare sigur nici măcar în ceea ce privește detaliile („îmbrăcată în negru, sau mai degrabă în mov”), pentru a nu
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
termenii lui eu, el/ea și, respectiv, ei/ele. După ce am denumit, utilizînd terminologia lui Simpson, narația la persoana întîi și am notat-o cu A, narația în termenii lui eu nu mai are nevoie de explicații suplimentare. Într-un pasaj cu narație el/ea - B(R) la Simpson - este utilizată a treia persoană singular, dar atenția este orientată către punctul de vedere al acelui anumit el sau ea: este povestit numai ceea ce el sau ea vede. Într-un fragment în
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
unei relatări neutre (non- modalizate) într-una modalizată (pozitivă sau negativă) poate fi realizată, dar operațiunea inversă este imposibilă, deoarece trecerea din relatarea pozitivă, cu abandonarea limbajului subiectiv și modalizat, în cea neutră ar duce la crearea de goluri în pasajul narativ, făcîndu-l incoerent. Aceasta, din pricină că multe din trăsăturile pe care le-am identificat ca purtătoare de nuanțe naratoriale pozitive sau negative nu mai au acest rol, ci și pe acela de parte constitutivă a pasajelor în care sînt incluse. Să
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
la crearea de goluri în pasajul narativ, făcîndu-l incoerent. Aceasta, din pricină că multe din trăsăturile pe care le-am identificat ca purtătoare de nuanțe naratoriale pozitive sau negative nu mai au acest rol, ci și pe acela de parte constitutivă a pasajelor în care sînt incluse. Să analizăm, de exemplu, pasajul din Jane Eyre citat anterior, la persoana întîi (observați pronumele posesiv de persoana întîi singular - a mea din al patrulea rînd), într-o modalitate pozitivă. E în van să afirmăm că
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Aceasta, din pricină că multe din trăsăturile pe care le-am identificat ca purtătoare de nuanțe naratoriale pozitive sau negative nu mai au acest rol, ci și pe acela de parte constitutivă a pasajelor în care sînt incluse. Să analizăm, de exemplu, pasajul din Jane Eyre citat anterior, la persoana întîi (observați pronumele posesiv de persoana întîi singular - a mea din al patrulea rînd), într-o modalitate pozitivă. E în van să afirmăm că oamenii trebuie să fie mulțumiți cînd au parte de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
funcție mai importantă decît în ultimele paragrafe, în care Gabriel, alături de soția sa care doarme, meditează asupra evenimentelor din seara aceea, care se încheiaseră într-un mod atît de neașteptat cu revelațiile soției. Criticii continuă să dezbată dacă, în aceste pasaje, Gabriel își depășește propriile limite și inadvertențe în concepție și înțelegere. Însă indiscutabil e faptul că aici spațiul preia rolul unui însoțitor și al unui vestitor, apoi rolul de catalizator, pentru ca, în final, în mijlocul zăpezii atotcuprinzătoare, să dețină rolul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Extrasă din contextul elaborat cu minuție, o propoziție precum aceea din paragraful al patrulea poate părea o greșeală stîngace: „Nu asta am vrut să spun, pentru că ... mulțumesc, Mary”... Dar ea este extrem de eficientă în context. Acum să luăm un alt pasaj: Isabel observă din nou că viața era, desigur, grea pentru unii și, gîndindu-se cît de ușoară promitea acum să devină pentru ea, simți o îmbujorare delicată de rușine (1). Era pregătită să audă că Ralph nu era bucuros pentru logodna
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
să facă, ce putea să zică (16)? Dacă fata era de neînduplecat, putea el să pretindă că era de acord (17)? Îi era îngăduit să caute să o înduplece, numai dacă încercarea reușea. (Henry James, Portretul unei doamne) În acest pasaj, ca și în cel din Beatitudine, vedem prezentarea narativă subtilă a gîndurilor personajelor, din nou cu o atenuare a sentimentului că un personaj modifică aceste gînduri. Oricît de îndrăznețe devin ideile Isabelei, nu intervine nici o voce narativă a „judecății reale
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
în privința greșelilor care se transmit. Nu acesta este stilul lui Henry James. Este îndeajuns că vedem nervozitatea superficială a Isabelei, imediat juxtapusă ideilor lui Ralph, din nou modificate fără nici o intervenție din partea naratorului. Și totuși este evident că acest pasaj provine de la un narator, mai ales în condițiile în care Isabel continuă să fie desemnată prin persoana a treia a pronumelui personal, ea, ca cineva diferit de narator (care este întotdeauna un eu), iar timpul continuă să fie mai
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
continuă să fie desemnată prin persoana a treia a pronumelui personal, ea, ca cineva diferit de narator (care este întotdeauna un eu), iar timpul continuă să fie mai degrabă cel al trecutului narației decît al prezentului experienței directe. Mai mult, pasajul debutează prin a ni se spune ce a „observat” Isabel și prin a ni se relata, ca un text aparținînd unui narator omniscient intruziv (vezi tipul B (R) pozitiv de la Simpson), ce a gîndit și ce a simțit pe
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
le poate îndeplini Discursul Indirect Liber se numără ironiile și nepotrivirile de genul celor pe care le găsim în comentariul despre Isabel de mai sus; poate fi folosit, tot așa, pentru dezvăluirea empatică, precum în descrierea lui Ralph sau în pasajul precedent, a Berthei. De fiecare dată cînd intră în joc, el pare să aducă subtilitate și complexitate și pretinde o grijă corespunzătoare din partea cititorului. Observați, de exemplu, cum în ciuda insistenței Isabelei, răbdătoare cu Ralph, ea este indulgentă cu el, nu
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
gîndurilor personajului la timpul prezent și la persoana întîi, dar de obicei este mai introspectiv, mai puțin ordonat sau „gramatical”, bazîndu-se mai mult pe conexiuni deductive implicite, adică este mai puțin cenzurat decît GDL. Destul de des se sugerează că în pasajele FC analizăm fluxul impulsurilor ce generează activitatea mentală a unui personaj, pus în cuvinte care sînt numai parțial ordonate și controlate: este ca și cum personajul nu a trăit cu adevărat aceste cuvinte ca o secvență articulată „în minte”. În fine, o
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
narativă a cărei sursă se află în acel narator îndeobște abstract, un simplu test de încadrare sau de comutare poate fi uneori eficient. Testul ajută la „acutizarea” impresiilor vagi sau nesigure, precum și a anumitor raționamente nesigure legate de intonația unui pasaj. Tot ceea ce trebuie să facă cititorul este să evalueze plauzibilitatea sau, dimpotrivă, efectul discordant, cînd unul dintre cele două cadre este alăturat fragmentului de text vizat. Acele cadre sînt: Eu, naratorul, îți spun ție, cititorului [inserați textul de analizat, nemodificat
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
este de altfel membru al acestui partid) și probabil că ei vor recupera voturile US-DeU dacă aceasta a fost deja periclitată (ceea ce par a anunța rezultatele sale actuale). În sfârșit, subliniem că toate partidele au inclus în programele lor succesive pasaje asupra protecției mediului și că este dificil a nu ne poziționa decât pe această tematică prin excluderea tuturor celorlalte așa cum s-au îndârjit să facă verzii cehi până nu de mult. Clivajul electoral al acestei formații nu implică nicidecum absența
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
o revistă obscură în 1903 [Die Neue Zeit]. Reprodus în Karl Marx-Friedrich Engels, Uber Kunst und Literatur, sub îngrijirea lui M. Lifschitz, Berlin, 1949, pp. 21-22 [în românește: Karl Marx-Friedrich Engels, Opere, voi. 13, București, 1962, p. 684]. In acest pasaj poziția marxistă pare să fie amendată. Există și alte afirmații prudentei de pildă în scrisoarea lui Engels către Starkenburg (25 ianuarie 1894) : "Dezvoltarea politică, juridica, filizofică, religioasă, artistică etc. se întemeiază pe dezvoltarea economică. Dar toate acestea acționează, totodată si
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
care pedagogii mai vechi le-ar fi numit "metafore mixte". S-ar putea zice că Shakespeare gândește mai iute decât vorbește, spune Wolfgang Clemen, Shtikespeares Bilder, Bonn, 1936, p. 144. 38. H. W. Wells, Poetic Imagery, New York, 1924, p. 127. Pasajul citat este din poemul lui Donne, intitulat The First Anniversary: An Anatomy of the World..., versurile 409-412. Wells (op. cit., pp. 136-137) citează dintre poeții la care folosirea "imaginii radicale" este caracteristică pe Donne, pe Webster, pe Marston, pe Chapman, pe
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]