8,224 matches
-
ales”" consemnat la 1664, al cărui nume nu este cunoscut) având ca sursă datele prelucrate de profesorul Mircea Păcurariu. Dintre ierarhii Proilaviei se remarcă mitropoliții "Părtenie I-ul", "Gherasim" și "Calinic al II-lea", care au deținut și demnitatea de patriarhi ecumenici de Constantinopol precum și și "Părtenie al II-lea" care a fost locțiitor al Patriarhului Ecumenic. Cronologia de mai jos trebuie privită că relativă, neexistând surse concordante pentru întreaga perioadă analizată. Gavriil este primul mitropolit al Proilaviei atest cert la
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
de profesorul Mircea Păcurariu. Dintre ierarhii Proilaviei se remarcă mitropoliții "Părtenie I-ul", "Gherasim" și "Calinic al II-lea", care au deținut și demnitatea de patriarhi ecumenici de Constantinopol precum și și "Părtenie al II-lea" care a fost locțiitor al Patriarhului Ecumenic. Cronologia de mai jos trebuie privită că relativă, neexistând surse concordante pentru întreaga perioadă analizată. Gavriil este primul mitropolit al Proilaviei atest cert la anul 1580, cănd printre membrii Sinodului patriarhal din Constantinopol apare și „"smeritul mitropolit al Proilavului
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
la mănăstirea Kythera sub numele de Meletie și intră în mișcarea anticatolica. Acest lucru va face ca în 1627 autoritățile venețiene să îl condamene la moarte. expulzează refugiindu-se în Egipt, la muntele Sinai, de unde pleacă la Constantinopol, la invitația patriarhului Chiril I Lucaris (). Aici continuă să predice la bisericile din Constantinopol și Galata, Meletie Sirigul contând drept "„omul cel mai erudit al timpului”". Chiril Lucaris îl numește protosinghel și mare predicator la catedrala patriarhala, Meletie fondând totodată o școală pentru
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Meletie Sirigul contând drept "„omul cel mai erudit al timpului”". Chiril Lucaris îl numește protosinghel și mare predicator la catedrala patriarhala, Meletie fondând totodată o școală pentru compatrioții săi greci, unde preda literatura și știință. Meletie a fost trimis de patriarh într-o serie de misiuni în Moldova (1632, 1635-1637), împrietenindu-se cu Vasile Lupu căruia îi devine duhovnic. La 23 Septembrie 1632, cănd Varlaam, Mitropolitul Moldovei, a fost hirotonisit arhiereu, cuvântarea de salutare a rostit-o Sirigul „cel mai mare
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
din acel timp”. Meletie avea să fie figură centrală a Sinodului de la Iași, din 1642, pentru că în anul următor să viziteze Kievul, unde se întâlnește cu mitropolitul Petru Movila. Fire încăpățânata și irascibila avea să vină adesea în contradicție cu patriarhul Părtenie al II-lea și apropiații acestuia, care îl trimit în exil forțat în Moudania și Chios în Bitinia (1640, 1646, 1648-1649), de unde se intoarce după depunerea din scaunul ecumenic a patriarhului Părtenie al II-lea. Deși a fost un
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
irascibila avea să vină adesea în contradicție cu patriarhul Părtenie al II-lea și apropiații acestuia, care îl trimit în exil forțat în Moudania și Chios în Bitinia (1640, 1646, 1648-1649), de unde se intoarce după depunerea din scaunul ecumenic a patriarhului Părtenie al II-lea. Deși a fost un favorit al lui Chiril Lucaris, îl acuză pe acesta de erezie, chiar a doua zi după ce acesta a fost asasinat. Din acel moment avea să devină conducătorul mișcării anti-lucariene, condamnând cu vehemență
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
scris și unele tratate dogmatice („Împotriva mărturisirii lui Chiril Lucaris”, etc.) și relatările martiriilor a douăzeci de martiri contemporani. Fiind însărcinat de Vasile Lupu "„de a-i preface în grecească vulgara, argumentarea Împăratului Ioan Cantacuzino, împotriva Islamismului”", acesta îl recomandă Patriarhului de Constantinopol, "„că ar fi bun de mitropolit al Proilaviei,”" episcopie aflată „în ruină” la acea vreme. Vasile Lupu a dorit înființarea acestei mitropolii pentru a o oferi că răsplată lui Meletie Syrigul,„"care e părintele meu duhovnicesc."” Ca mitropolit
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
lui Meletie Syrigul,„"care e părintele meu duhovnicesc."” Ca mitropolit al Proilaviei, Meletie va traduce în limba greacă Mărturisirea Ortodoxă a mitropolitului Kievului, Petru Movila, aprobată de Sinodul de la Iași din 1642 ca răspuns la „"mărturisirea calvineasca"” din 1629 a Patriarhului Ecumenic Chiril Lucaris. Mitropolitul Meletie, va sta o vreme și la Galați, pentru ca in 1644-1645 să plece în audiență la tarul Rusiei pentru a solicita ajutor pentru construirea unei noi catedrale mitropolitane la Brăila. În 1649 Meletie (numit „Meletie Brailovschi
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
solicita ajutor pentru construirea unei noi catedrale mitropolitane la Brăila. În 1649 Meletie (numit „Meletie Brailovschi”) era la curtea lui Matei Basarab, de la Târgoviște, probabil tot în căutare de ajutor pentru reînființata mitropolie. Aici participa la primirea de către acesta a patriarhului ecumenic Părtenie al II-lea, aflat în trecere prin Țările Române, în drumul său de la Moscova la Ierusalim. Cu sprijinul primit va începe, construirea bisericii cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, din Brăila, unde Mitropolia Proilaviei își va avea
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
1655 este ales mitropolit al Proilaviei, succedându-i lui Meletie Sirigul care a fost caterisit în acest an. După o păstorire de numai trei ani, în 1658 este înscăunat că mitropolit de Târnovo. La 14 august 1673 el îi succede patriarhului Dionisie al IV-lea „Muselimul” pe tronul patriarhal de la Constantinopol, sub numele de Gherasim al II-lea. Rămâne în această demnitate până în decembrie 1674 când este înlocuit de patriarhul Părtenie al IV-lea, aflat la cea de-a patra înscăunare
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
că mitropolit de Târnovo. La 14 august 1673 el îi succede patriarhului Dionisie al IV-lea „Muselimul” pe tronul patriarhal de la Constantinopol, sub numele de Gherasim al II-lea. Rămâne în această demnitate până în decembrie 1674 când este înlocuit de patriarhul Părtenie al IV-lea, aflat la cea de-a patra înscăunare pe tronul patriarhal și care fusese între 1668-1671 mitropolit al Proilaviei sub numele de Părtenie I-ul. Gherasim este exilat de către acesta în Chios. În 1676 a încercat din
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Gherasim reușește să obțină o decizie sinodala a Patriarhie Ecumenice, prin care exarhatul era desființat "„parohia Tomarovei rămânând a Mitropolie Proilaviei, așa cum a fost întotdeauna”" Mitropolitul Părtenie I-ul () a condus mitropolia pentru scurtă vreme, între două numiri succesive că patriarh de Constantinopol, unde este înscris sub numele de Părtenie al IV-lea. După ce a păstorit o vreme în scaunul mitropolitan de Brusa, a fost ales în cea mai importantă demnitate ecleziastica, în cinci rânduri, în perioadele 1657-1662, 1665-1667, 1671, 1675-1678
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
are loc la Târgoviște un sinod local, convocat de domnul muntean Mihnea al III-lea Radu, si care a analizat probleme teologice și pastorale de interes și actualitate la acea dată. S-a păstrat un schimb de scrisori între Părtenie, patriarhul de Constantinopol și domnul Țării Românești, referitoare la acest moment. În timpul celei de-a doua păstoriri, probabil la 1665, patriarhul Părtenie a întărit drepturile de autodespotie ale Mănăstirii Tismana. După cea de-a doua retragere - silită - din scaun, în anul
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
probleme teologice și pastorale de interes și actualitate la acea dată. S-a păstrat un schimb de scrisori între Părtenie, patriarhul de Constantinopol și domnul Țării Românești, referitoare la acest moment. În timpul celei de-a doua păstoriri, probabil la 1665, patriarhul Părtenie a întărit drepturile de autodespotie ale Mănăstirii Tismana. După cea de-a doua retragere - silită - din scaun, în anul 1667, Părtenie ajunge în Țară Românească în nădejdea de a câștiga bunăvoință domnitorului muntean Radu Leon. Peste puțină vreme este
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
întărit drepturile de autodespotie ale Mănăstirii Tismana. După cea de-a doua retragere - silită - din scaun, în anul 1667, Părtenie ajunge în Țară Românească în nădejdea de a câștiga bunăvoință domnitorului muntean Radu Leon. Peste puțină vreme este numit de către patriarhul Metodie al III-lea în scaunul Proilaviei. Unul dintre mitropoliții de mai tarziu ai Proilaviei, Calinic al II-lea, istorisindu-i viața, îl confundă, într-una dintre scrierile sale, cu Sfanțul Patriarh Atanasie Patelarie. Mitropolitul Părtenie I-ul a părăsit
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Radu Leon. Peste puțină vreme este numit de către patriarhul Metodie al III-lea în scaunul Proilaviei. Unul dintre mitropoliții de mai tarziu ai Proilaviei, Calinic al II-lea, istorisindu-i viața, îl confundă, într-una dintre scrierile sale, cu Sfanțul Patriarh Atanasie Patelarie. Mitropolitul Părtenie I-ul a părăsit scaunul de la Brăila, la 1671, pentru a ocupa, a treia oară, tronul patriarhal de la Constantinopol. După 1685, Părtenie I-ul va pastori Mitropolia Vidinului, iar în ultimii ani ai vieții se va
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
lor. Problemă o constituia târgul Dubăsari, și alte două sate (Sultan Câșlași și Musaip Câșlași), de la hotarul Moldovei cu Bugeacul. Mitropolitul Ioanichie venind la Iași, prezintă situația spre rezolvare domnitorului Nicolae Mavrocordat care supune problemă judecății Divanului Domnesc, prezidat de patriarhul Samuil de Alexandria, prezent la acea vreme în Moldova. Divanul ia o hotărâre spre împăcarea ambilor ierarhi, astfel: târgul Dubăsari, fund stăpânit de turci, să fie păstrat de mitropolitul Ioanichie, iar cele două sate de pe granița să fie ale episcopului
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Tesalia). A avut parte de o educație aleasă până la venirea să la Brăila, la 1743, dovedind multă dragoste pentru carte și adunând o importanță bibliotecă. După ce a păstorit Mitropolia Proilaviei timp de cinci ani, el a fost ales în 1757 patriarh de Constantinopol cu numele de Calinic al IV-lea, dar a rămas în scaun doar șase luni. Este autor al câtorva lucrări rămase în manuscris. „S-a arătat a fi bărbat erudit, apărător al dogmelor ortodoxe, statornic și înalt la
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
vizitează Ucraina Hanului, face o slujbă în biserică din Molovata și hirotonisește acolo pe preotul Ștefan Veselovschi. Chiril este ales în aprilie 1781, ca mitropolit al Proilaviei, fiind alături de Daniil al doilea Mitropolit Proilav de origine română. Participa la invitația patriarhului ecumenic în 1786, împreună cu ceilalți ierarhi moldoveni la alegerea și înscăunarea lui Leon Gheucă, ca mitropolit al Moldovei. Activitatea bisericească a lui Chiril, se vede din vizitele sale, ce obișnuia să le facă în Ucraina Hanului, unde a oficiat sfântă
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
domnului. Prin acest act Mitropolia Proilaviei era practic din nou desființată, teritoriile sale intrând iarăși sub jurisdicția eparhiilor românești (Episcopia Hușilor și Episcopia Buzăului). Ca urmare a pierderii eparhiei, mitropolitul Părtenie este ales la 24 septembrie [[1806]] că locțiitor al patriarhului ecumenic, rămânând Mitropolit Proilav doar nominal (fără eparhiei). Părtenie al II-lea fiind un om învățat, participă la redactarea și semnează o serie întreagă de acte sinodale. Astfel îl întâlnim într-un act sinodal din 1803 al Patriarhiei de Constantinopol
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
redactarea și semnează o serie întreagă de acte sinodale. Astfel îl întâlnim într-un act sinodal din 1803 al Patriarhiei de Constantinopol, semnând că "„al Brăilei Părtenie”". În același an, 1803, la 20 februarie, tot la Constantinopol fiind semnează gramata [[Patriarhului Calinic]] către Mitropolitul [[Dositei Filitti]] al [[Mitropolia Ungrovlahiei|Ungrovlahiei]], prin care îl împuternicea pe acesta să hirotonisească pe ieromonahul Calinic că [[Mitropolit de Vicina]]. Acest act îl semnează că "„al Proilaviei Părtenie”". În [[1805]] el semnează că "„Părtenie al Proilaviei
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
al [[Mitropolia Ungrovlahiei|Ungrovlahiei]], prin care îl împuternicea pe acesta să hirotonisească pe ieromonahul Calinic că [[Mitropolit de Vicina]]. Acest act îl semnează că "„al Proilaviei Părtenie”". În [[1805]] el semnează că "„Părtenie al Proilaviei și frate intru Hristos”", tomosul Patriarhului [[Calinic al V-lea,]] prin care acesta, din slugărnicie și pentru a face pe plac Sultanului, afurisea și condamnă pe așazișii „hoți și tâlhari din [[Peloponez]]”, de fapt luptători în mișcarea de eliberare națională din Grecia. Păstorirea lui Părtenie al
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Șeicaru (1995), actul de donație Patriarhiei Române a Mănăstirii Sf. Ana din Orșova (1975). Conține patru eseuri și trei medalioane (A.C. Cuza, C. Stere, Nicolae Iorga), toate scrise în exil. Coperta a IV-a: o scrisoare a lui Miron Cristea, Patriarhul României, adresată lui Pamfil Șeicaru, la 7 ianuarie 1939 (facsimil). Conține articole extrase din ziarul „Curentul” (1929-1940). Cuprinde piesa Întâmplări obișnuite /p.10-104/ și studiile: Polurile teatrului seminar (Bios, Eros) /p.105-336/, Stilul teatrului seminar /p.337-522/, studiul Polurile..., fiind
Mircea Coloșenco () [Corola-website/Science/308729_a_310058]
-
administrau să o păstreze la adevărata sa valoare. În anii următori apar și vizitatori străini care au remarcat frumusețea deosebită a mănăstirii. Un astfel de călător a fost în anul 1654 Paul din Alepo. Acesta îl însoțea pe Macarie Zaim, Patriarhul de Antiohia într-o vizită la Mănăstirea Mihai Vodă. Paul descrie mănăstirea ca o construcție „splendidă, măreață, cu cele 3 cupole ale sale.” În anul 1666 călătorul turc Evliya Celebi, cronicar de război, descrie mănăstirea ca fiind construită din piatră
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
și ridicat la rangul de arhimandrit. În același an, cu ocazia sărbătoririi Mileniului de Creștinare a Rusiei, a primit dreptul de a purta a doua cruce. A absolvit în anul 1989 cursurile Academiei Teologice din Moscova. Ca urmare a Hotărârii patriarhului Pimen Izvekov al Moscovei și al întregii Rusii și a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse din 7 iulie 1989, arhimandritul a fost ales în funcția de episcop al Chișinăului și Moldovei. El a fost hirotonit ca episcop la data
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]