14,398 matches
-
educarea acestuia, „a fost cea care, prin puterea exemplului personal a reușit să-l ducă pe Sfântul Constantin pe drumul botezului creștin.” Un alt exemplu de mamă creștină este Monica, mama Fericitului Augustin, care atunci când fiul său rătăcea pe căi pierdute, plângea și se ruga lui Dumnezeu pentru el. Referitor la acest lucru, Sfântul Ambrozie exclama: „Nu se poate să piară copilul atâtor lacrimi!” La fel de rugătoare a fost și Antuza, mama Sfântului Ioan Gură de Aur; Emilia, mama Sfântului Vasile cel
EDUCAȚIA RELIGIOASĂ – O NECESITATE PENTRU SUFLETUL TUTUROR COPIILOR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mariana DINTER, Adriana NASTASĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2133]
-
în glas. Dacă știi cum să întrebi, poți plusa până câștigi înapoi totul. De pildă, dacă dublezi întruna, dacă întrebările sunt tot mai profunde, e suficient ca o singură dată răspunsul să-ți fie favorabil, pentru a recâștiga toate speranțele pierdute. Trebuie să știi cum să întrebi, asta e arma ta. Cred că și Învierea tot așa ceva trebuie să fi fost. Cosmina își șterse lacrimile cu mâneca. — Cu cine te lupți, dragul meu ? Pe cine vezi acolo ? — E ca la șah
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
firimiturile. — Eu am relații principiale cu clienții, i-o reteză Panselia. Haida-de ! se minună Ologu, lovind podeaua cu cârjele. Ce-o mai însemna și asta ? — Înseamnă că nu mă îndrăgostesc de clienți. În meseria mea, dacă te-apucă dragostea, ești pierdută, nu mai ești în stare de nimica... — Da’ cine a vorbit de dragoste ? — Atunci, dacă vrei, plătești. Jancote ! Banu’ înainte... — Da’ de la băiatul ăsta de ce nu ceri ? mai nădăjdui Ologu. Lasă-l, săracu’... spuse Panselia duios, îndesându-i ultima bucată
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
flăcăul o recunoscu imediat. O mână moale îl prinse de umăr și îl întoarse cu fața în sus. Ea îi culese cu băgare de seamă câteva fire de iarbă uscată de pe obraz și-i scutură părul de țărână. Coltuc zâmbi, pierdut și rușinat, în neputința lui. Privirile lui o cuprinseră, adăugându-se părului blond ca o a doua aură și împletindu-se cu privirile ei viorii. Se simți atât de fericit, încât ochii i se umplură de lacrimi. — Te doare, măi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care veneau dinspre bulevard, răcnind ceva despre muncă și ordine. Încă nu se făcuse lumină, muncitorii fuseseră scoși din schimbul de noapte, lunatici și furioși, asmuțiți de cei de pe margine care îndrumau coloana. „Ce puțin a durat !“, adăugase Rada, privind pierdută către coloana care înainta ca o lavă. „Sau poate că nici n-a fost.“ Și încă nu văzuse totul, vulcanul avea să erupă ceva mai târziu, odată cu venirea dimineții. „Berti trebuie să fie neliniștit“, îi spusese Alexandru, care continua s-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
orașul. Sau te pomenești că mută și orașul din loc... Privi înapoi, împiedicându-se : Era frumos, cu macaraua aia cât o clopotniță... Ajungea până la cer, de ce să-l dărâmi ? — Păi, tocmai de-aia... spuse Pârnaie, îmbufnat, amintindu-și de cuțitul pierdut. Iadeș rămăsese iar în urmă, lăsându-și sacul, când și când, la pământ. — Până acum ziceai că de ce-l cari, se răsti Pârnaie. Nici acum nu știu, răspunse Iadeș, oftând de sub sac. Când o să știu, poate c-o să-l arunc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se hotărî să negocieze. — Da’ ce crezi tu, bă, cap de ștofloci, că, dacă mă cobor la mintea ta, dau de petrol... Părea că bătrânul își sleise rezerva. Maca își bătu carnețelul de coapsă, dar poate că nu era totul pierdut. Arătă într-o parte, spre bordură. — Auzi, boșorilă, spuse. Zici să nu călcăm pe iarba asta ? — E gazon englezesc, gemu bătrânul. — De unde știi, ai vorbit tu cu el ? Răspunsul fu un nou zăngănit de cercevele. Maca descălecă și făcu doi-trei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de prospețime, cei trei bărbați își irosiră, pe nebăgate de seamă, zestrea celor o sută de frunze. Nici nu ieșiseră bine din Bulevardul Gării, pentru a coti spre Biserica Armenească și cinematograful „Unirea“, către centru, că rămaseră nemișcați, cu privirile pierdute și mâinile goale. Dincolo de ceața subțire, copiii mergeau înainte, chiuind. Doar Luca privi, pentru o clipă, înapoi, de parcă, între cele două lumi, părea nehotărât spre care s-o apuce, dar apoi o zbughi după ceilalți, zorit de voltele Magului frunzelor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și sfărâmicios, vârful bont nu se înfigea cum trebuie și nici brațele nu-l ajutau prea mult. Maca îi ceru piatra. Omul privi în jur și singurătatea în care se aflau îl sperie. Strânse piatra la piept, cu un aer pierdut, de parcă i s-ar fi cerut inima din piept. Maca nu insistă, găsi o bordură desprinsă și, cu două lovituri icnite, înfipse țărușul. Fața omului se lumină, însoțindu-și bucuria cu niște sunete din gât, care păreau mai prietenoase decât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rugăciunea cu afurisenia ? Socoti câteva clipe, arătând cu arătătorul spre variante imaginare. Ceea ce nu-l ajuta prea mult. — Vrei să-mi iei pâinea de la gură, fiule... mai spuse, înainte ca lupta brațelor și a pleoapelor cu gravitația să fie definitiv pierdută. Maca rândui paharele de o parte și de alta a potcapului care se rostogolise. Capul popii căzuse pe masă, cu nasul și gura lipite de pata rubinie lățită pe mușama. Pe față i se întipărise un zâmbet de o mulțumire
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Simți în aer un vag miros de țigară puturoasă care nu lăsa niciun dubiu asupra celui ce pusese la cale dispariția becului. Când flacăra brichetei îi arse degetele, o aruncă, suflându-și în mâini înciudat. Slavă Domnului, nu e totul pierdut. Încă se mai găsește câte ceva de furat. Bâjbâi după scaun și, negăsindu-l, se așeză direct pe podea, rezemat de perete. Întunericul fremăta, apoi se coagulă în mogâldețe care începură să-i danseze în jur. Privi, indiferent, jocul de umbre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și pe care acum le revedea. ("Adio, Gonzalv!" exclamă Ioanide în sine.) Cu toate acestea, contactul cu studenții era insuficient pe calea asta și Conțescu plănuia să dubleze peste o lună orele de curs și seminar, pentru a câștiga timpul pierdut. Peste vară, ca să concilieze prescripțiile medicale cu programul de lucru, geograful socotea să se instaleze statornic într-o regiune muntoasă din Muntenia, unde avea un teren. Până acum se adăpostise în cort, ducîn-du-se și venind, periodic, cu trenul. Credea că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
europeană, emise părerea paternă că n-ar trebui stricat pitorescul "turc" al Bucureștilor prin decor parizian. Dacă în Pomponescu, Gaittany nu prea credea, socotindu-l inamic al lui Ioanide, insinuația francezului îl zdrobi și Ioanide deveni pentru el un om pierdut, cel puțin deocamdată. După masă arhitectul intră în birou, unde contemplă o mare planșă dintr-o mapă desfăcută. Era un proiect în porțiuni și mai mult în manieră de gravură al Căii Victoriei, nu în stil occidental, cum zicea prietenul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui Conțescu. Acesta căpătase de la tată-său, preotul, treizeci de prescuri, pe care le tăiase în jumătate, obținând șaizeci de rații pentru două luni. Într-o zi, mîncîndu-i șoarecii o bucată, Conțescu nu vru să riște nimic și câștigă porția pierdută tăind G. Călinescu felii subțiri din celelalte rămase. Aproape toți izbucniră în râs și Gaittany, găsind că reuniunea era foarte reușită, patronă cu bună dispoziție servirea celui de-al doilea fel de pe meniul său, anume: Sterlet grillé au beurre d
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spre niște martori către toți ceilalți. - Plătesc, domnule Ioanide, ce Dumnezeu?! Plătesc. Măjur pe ce vrei! - Pe Proteu! propuse răutăcios Suflețel. - Eu vreau banii mei pentru concepție, se încăpățînăarhitectul. Nu-ți iau mult. Zece mii de lei, cât mă costă materialul, timpul pierdut. Construcția ți-o inspectez gratis și-ți dau un meșter ieftin de tot. Hagienuș nu voia să înapoieze planul monumentului, jurîndu-se că va plăti când va avea bani. Ioanide pretindea ironic bani peșin, în fine, toți se puseră chezășie pentru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
apreciabil între timp. - Ei, cum te simți? Îl întrebă arhitectul. - Bine, bine, răspunse optimist geograful; se vede numaică am mâncat ceva gras, care mi-a dat puțin icter. Asta mi-a stricat din nou programul. Acum trebuie să câștig timpul pierdut. Intenția lui Conțescu era de a merge chiar de îndată să se instaleze la munte, împreună cu câțiva colaboratori, urmând a se deplasa pentru curs din când în când sau să delege pe cineva să-i citească lecțiile. Să-și ia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
răspuns. Are în el ceva mai presus de orice diplomă: e un stăpân, calm, curajos, care se impune altora. - Există într-adevăr acest tip de om. Chestiunea este numai dacă nu cumva prestigiul nu se exercită în sensul unei cauze pierdute. Știi tu, cum să zic? (Ioanide tărăgăna vorbele în căutarea de eufemisme, sub impresia unor teorii din memoriul lui Tudorel) sunt și haiduci interesanți în felul lor, al căror curaj se cheltuiește în cauze meschine, în marginea societății. - Nu pot
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
supăra și limbajul brutal și lipsa de confort. Îți mărturisesc că nu pot să mă culc jos pe pământ, că nu-mi place să dorm cu alții în odaie, să mă dezbrac față de ei. Într-o revoluție sunt un om pierdut, oricât mă vezi de forte fizicește. (în fond, Pomponescu se descria foarte exact.) - Ai să te adaptezi. Un om inteligent și sănătos sepotrivește oricăror situații. - Posibil. În marile jocuri ale vieții descoperim în noi sau o forță neobișnuită, sau o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fioroase. Locașul sfânt românesc e familiar și atrăgător și n-a existat în trecutul nostru procesiunea sinistră ca a catolicilor din vremea Inchiziției, având nevoie de un decor înspăimîntător. Teatralul nu-i în spiritul nostru. Biserica tradiției românești e mică, pierdută adesea printre pomi, cu clopotnițe idilice care o semnalează în văi. Albul ei imaculat o distinge de verdeața câmpului, când anume ornamente sculpturale sau picturale nu o asimilează cu natura. De aceea încercarea de a se introduce în canonica arhitecturii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
la moarte. Ioanide primise și el avizul de a vedea pe Tudorel. Dată fiind repulsia lui pentru înfruntarea momentelor dureroase, ezită. Însă madam Ioanide dădea semnele unei oboseli morale grave. Luând de braț pe arhitect, ea zise: - Prietene, doi copii pierduți este prea mult pentru mine.Nu pricep nimic, nu știu ce e bine de spus și ce nu. Ești bărbat, poate vei fi mai nimerit pentru el. Arhitectul aprobă fără împotrivire și se lăsă purtat spre fort de mașina lui Gaittany, oferită
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu poate să se opunălegilor naturii, cu oricâtă voință. Uremia este uremie, cea mai grozavă boală, ce poate aici rezistența morală? . - Vom vedea, domnule Gulimănescu! zicea Hagienuș. . - Din nefericire, insistă Gaittany, pare că totul e pierdut. Nenorocitul! . Nu era totul pierdut, cum dovedi Conțescu în ciuda tuturor verdictelor. Zăpada cea teribilă se mistui ca prin farmec și apăru un soare radios. Ca și înviorat, geograful se ridică în capul oaselor, se pipăi cu palmele pe obraji și zise: . - Ar trebui să-mi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lume s-au opus războiului din Vietnam, iar atitudinea Statelor Unite a reflectat, de asemenea, lipsa de popularitate a politicii duse la vremea respectivă. După schimbarea politicii și după ce amintirea războiului s-a atenuat, Statele Unite au recuperat mult din puterea blândă pierdută. Dacă același lucru se va petrece în urma războiului din Irak depinde de succesul politicii duse acolo, de evoluția conflictului israelo-palestinian și de mulți alți factori. Valorile promovate de către un guvern în atitudinea sa pe plan intern (de pildă democrația), în
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
felul în care Statele Unite au declanșat războiul par să apeleze la o astfel de opinie atunci când susțin că legitimitatea acțiunilor Americii va fi acceptată după ce vom făuri un Irak mai bun. Legitimitatea post hoc îi poate restitui Americii puterea blândă pierdută, însă dovedește totodată importanța legitimității. Iar în ceea ce privește cazurile delicate ale Coreei de Nord și Iranului, e demn de menționat faptul că președintele Bush a făcut apel la opinia "comunității internaționale", pe care unii dintre consilierii săi au respins-o ca
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
terenul între ele, cele două televiziuni conturând, practic, perspectiva asupra războiului. De pildă, invazia Kuweitului de către Irak în august 1991 a fost prezentată ca un act de agresiune din partea Irakului și mai puțin ca o încercare de a recupera provincia pierdută Kuweit, conform accepțiunii irakiene. (La fel și-a justificat și India invadarea vechii provincii Goa, iar reacțiile la nivel internațional nu au fost atât de semnificative.) Până la Războiul din Irak, Al Jazeera și alte televiziuni locale au devenit concurenți activi
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
Cel mai mult îmi plăcea, însă, să o privesc atunci cănd scria. Mă durea atăt de mult, dar continuam să o urmăresc, îmbătat de parfumul ei dulce-amărui. Atunci nu mai era a mea. Devenea femeia tuturor. Avea privirea aia goală, pierdută, care îi trăda sufletul pustiu, și asta mă durea cel mai mult. Uita atunci, de iubirea mea, uita de iubirea noastră. Era doar ea și stiloul ei. Era povesea lor de dragoste. De-atătea ori am rugat-o să scrie despre
Căderea în etern. Apocalipsa sinelui. Pată de iubire. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Dana Ştefania Braşoavă () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2307]