7,894 matches
-
muzicale sunt scurte. Sunt flatați, pe rând, grecii, turcii, germanii... Pasajul muzical consacrat românilor îl împărțim frățește cu ungurii - ce vreți, frontierele transparente ale muzicii! -, care și ei sunt convinși că se interpretează o melodie din folclorul lor. Urmează un prânz regal, care liniștește spiritele și ne umple pe toți de bunăvoință. După ce ne instalăm la hotel, ieșim la o plimbare prin oraș. Mergem pe rue de Paris, spre Piața Charles de Gaulle. „Eliberatorul Patriei și fondatorul celei de-a V-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o aventură de weekend, pastișată după filmele horror, de duzină. Marienburgul de altădată a devenit azi un simplu orășel turistic, iar urmașii cruciaților s-au topit în mulțimea de puhoaie umane pe care le-a vânturat istoria. VASILE GÂRNEȚ: Luăm prânzul sub o gheretă acoperită, inundată de muzică disco, pe malul Nogatului. Mâncare consistentă, ca pentru niște turiști care nu se grăbesc: friptură, cartofi, legume în porții mari. Vodca poloneză nu e grozavă, dar ne încălzește pe ploaia aceasta care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
destul de proaste cu guvernatorul Iakovlev, și acesta a „tăiat” din finanțarea programului legat de Trenul Literaturii, retrăgându-și numele de pe lista organizatorilor și a sponsorilor. Drept consecință, multe lucruri rămân neclare: cazarea, programul excursiilor și al dezbaterilor, recepțiile, dineurile și prânzurile promise pentru scriitorii din Literatur Express. De fapt, totul. „Aseară, când am urcat în tren ca să vin în întâmpinarea voastră, se mai purtau încă tratative...”, îmi spune Dmitri și eu traduc „vestea” pentru ceilalți din compartiment. Colegii mei au fețele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pasăre, înălțime pe care ți-o oferă platforma Palatului Culturii, e la fel cum ai vizita Vaticanul fără să treci pe la Papă sau cum ai face o călătorie la Paris fără să urci în Turnul Eiffel... VITALIE CIOBANU: Imediat după prânz, la 14.00, se organizează pentru doritori o excursie la Zelazowa Wola, localitatea unde s-a născut Frederic Chopin, pe 22 februarie 1810. Plecăm cu un autocar care demarează din fața hotelului. Discut cu Diana, o studentă din stafful polonez care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cazul și cu îmbarcarea noastră în avionul de Lisabona, unde a început totul. Mi-ar fi plăcut să mai stăm la o cafea în barul hotelului Under den Linden cu colegii. Andrei Bodiu va avea această ocazie, el zboară la prânz. Îi invidiez pe Nicolae Prelipceanu și pe Adrian Popescu, care sunt și mai avantajați. Primul are timp berechet până în seară, iar cel de-al doilea rămâne pentru marți. Adică mai câștigă o zi la Berlin, fapt ce i-a permis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dea naștere unui profet, suportând durerile facerii sub un curmal. Dovadă: Coranul îi consacră un întreg surat. Nicio vorbuliță, în schimb, despre stăpâna casei în care ne aflăm, și nici fetele nu apar: fără îndoială stau sechestrate în bucătărie. La prânz, capul familiei aduce friptură de oaie și servește el însuși ceaiul. La o întrebare a mea referitoare la rolul femeii în societate, îmi răspunde că au o femeie deputat în Parlament, o candidată care a obținut mai multe voturi decât
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
intră în vârful picioarelor și-mi arată de la distanță ceasul lui, cu un deget arătător cordial-mustrător. În anticameră, trei deputați și un ambasador. Niște ziariști își instalează camera de filmat pe un trepied. Ministrul și-a anunțat vizita la ora prânzului. Chestiuni de rutină. Coborâți, parcă din nebăgare de seamă, de pe cine știe ce friză din Ninive sau din Persepolis, acești patriarhi, arhierei, mitropoliți păstrează, din acel moment de distracție, ceva mesopotamian în ființa lor. Preafericitul Ignatie Zakka I-ul Iwas de lângă Damasc
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
i-a înfipt un pumnal în spate..." Sayedul oriental: "Eram pe punctul de a zvârli agresorul peste frontiere, când guvernul ne-a înfipt un pumnal în spate". Sunt două fraze pe care le-am auzit în aceeași zi, una la prânz, cealaltă la orele 14. "Trebuie să ai două idei în cap, spunea Braque: astfel încât una s-o poată ucide pe cealaltă". În Liban, pictorul cubist și-ar fi găsit fericirea. Iar cel care va căuta o a treia idee, pentru
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
arată pendula din camera lui de muzică, un dar frumos al d-nei de Pompadour pe care o întorcea regulat el singur. Camera lui Voltaire. Camera lui Frederic Wilhelm IV care a murit la 1861. Sufrageria ovală, unde aveau loc celebrele prânzuri de la table ronde și unde Voltaire își avea locul lângă rege. Sala de audiențe. Sala de concerte unde se vede și flautul regelui și o partitură de flaut pe un pupitru de muzică. Camera mortuară și fotoliul în care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui Negrilă Pah. și Isaiia Vist & Alexa stolnicu la Vaslui La 29 Aug. 1471 tăierea cinstitului cap al lui Sf. Ioan a fost mare cutremur, încât s-a dărâmat un turn al Nebuisei în Cetatea Sucevei, pecând Vodă era la prânz cu mitropolitul și boierii, La 14 Sept. 1472 în amurg a sosit D-na Maria din Mangop 18 Noembrie 1473 războiul cu Radu-Vodă. Izvorul Apei trei zile depărtare de București. la 21 urmărire la 23 în preajma Dâmboviței la 24 intrare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
rotofeiu fără a fi gras. Nu vorbește bine franțuzește. La finele mesei a spus ceva de Gorki, apoi a mărturisit că are o dorință: să se fotografieze alăturea de clitul volumelor ce a tipărit (a tipărit 40-50)! Au participat la prânz Ion Dragu, din partea ministerului propagandei. Un agent de la legația turcă (probabil grec). Un funcționar al ministerului propagandei, care nu știu cum îl chiamă. Apoi: Herescu, Mircea Damian, Corneliu Moldovanu, Sorbul, Camil Petrescu, Ion Pillat, Horia Furtună. Total, 12. Dragu a propus să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
atât școlile literare și discuțiile estetice, cât scriitorii buni, care creează realul din elementele disparate ale vieții, fiecare în felul său. Scriitorii mediocri lucrează la fel după rețete și șabloane. Dacă Socrate ar fi fost bogat și ar fi dat prânzuri îmbielșugate, apoi magistrații Atenei, în loc să-l otrăvească, s-ar fi socotit onorați să fie poftiți la masa lui. În vreema lui Law, Voltaire își începea istorisirile cu bandiți, printr-o frază devenită celebră: "Era odată un fermier general..." Satira își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
s-a ciocnit Ștefan voievod cu Hronoda la Bulgari, la apa numită Siret. Atunci a bătut Petru Hroneda pe Ștefan voievod și a câștigat lupta și Ștefan Voievod a căzut de pe cal și a zăcut printre morți de dimineață până la prânz. Atunci a venit călare un boier, cu numele Purice, care a recunoscut pe Ștefan voievod. Atunci a scos pe voievod de acolo, de și-a adunat oastea lui și a trimis la Petru voievod pe un boier anume Pântece, care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cumva, Hronoadă stă de o parte a câmpului de luptă și privește. În Istoria României s-a scris că boierii l-au trădat pe Ștefan și au trecut de partea lui Hronoadă. Autorul cronicii infirmă o asemenea ipoteză, din moment ce, la prânz, boierul Purice a mers călare, pe câmpul de luptă, să-l caute pe Ștefan. Așadar, Hronoadă câștigase bătălia - iar cronicarul știa acest lucru, în timp ce Hronoadă habar nu avea !- și stătea de o parte a câmpului de luptă, așteptând - nu ni
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
-l caute pe Ștefan. Așadar, Hronoadă câștigase bătălia - iar cronicarul știa acest lucru, în timp ce Hronoadă habar nu avea !- și stătea de o parte a câmpului de luptă, așteptând - nu ni se spune ce ! - un ceas, două ceasuri, trei ceasuri, până la prânz, când apare Purice. Deci, cele două oști stau de o parte și de alta a câmpului, pe care zac numai morți. Răniți mai ușor, în agonie, care să strige după ajutor, nu erau. În liniștea respectivă, apare - călare ! - figura fantomatică
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a spus de trei ori împărat. Acest titlu i-a fost acordat lui Ștefan cel Mare cu ocazia cutremurului, care a avut loc la 29 august 1471: “a fost cutremur mare peste tot pământul, în vremea când ședea împăratul la prânz”. Este vorba de cel mai mare cutremur din secolul al XV-lea, care a afectat și alte țări vecine cu Moldova. Fiind un semn, care se adresa în principiu împăratului, monarhului universal, care pentru cronicarul nostru arată că “mesajul cutremurului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Făt-Frumos, el devine «împăratul» pus în fața problemelor omului matur. Făt-Frumos reprezintă o vârstă și o criză întocmai ca și Ileana Cosânzeana”. Vârsta este a saltului ontologic, iar criza aparține cosmosului care „Strigă azi, și strigă mâine,/ Și poimâine pân’ la prânz” (RobeștiVâlcea)326, pentru a fi auzit de cel care-i imită pe zei. Două sunt aspectele care decurg din finalitatea însurătorii regale: inițierea constituie o condiție sine qua non a succesiunii la coroana ființei, iar tatăl eroului, care pare a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Momentul ales aici vrea să se sustragă privirii divine (aruncate pe pământ prin soarele de pe boltă) și vigilenței companionilor canini. În Misticean I(7), soarele ia cu el în lumea morților și pe voinicul înghițit de șarpe: „Sui soarele la prânz,/ Trăgea moarte cu mult plâns/ Veni soarele la ameazi,/ Trăgea moarte cu necaz./ Iar când fu pe la chindie,/ Trăgea moarte cu mânie./ Soarele mi-a scăpat,/ Mistricean a răposat” (Celei - Gorj). Gradația psihologică a conștientizării morții aparține unei observații ascuțite
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fapt o imersiune cu sens marital: „Vânătoare/ ’Nsurătoare/ După fete bălăioare/ Apucând drumul spre mare./ La mare dacajungea,/ Pinteni murgului dedea:/ Sărea-n vânt,/ Sărea-n pământ,/ Sărea-n mare/ Ca o floare./ Notă vineri și sâmbătă,/ Duminică păn’ la prânz,/ Iar când bine că-i veni,/ Pe murgul mi-l răpezi/ Și ieși-n vad/ Ca un brad,/ Cu cioltarul/ Nesudat,/ Cu calul neapătat”. Cele trei zile de cufundare în apa fons et origo, după cum îi place lui Mircea Eliade
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
universal al înnoirii periodice. Condensul matinal cu încărcătură magică pare, într-o colindă din Mlăceni, Vâlcea, efectul stării intermediare a cerbului, între viață și non-manifestare: „Zace-m’, zace-acel tretin./ Dacă zace, boală-ș’ face./ Zăcu az’ și zăcu mâni,/ Pân’ poimâne-n prânzul mare./ El atunci să scula,/ Să scula, să scuturară/ Den raoa de miez de noapte./ Dintr-a lui scuturătoare/ Râu repede se pornea,/ Repede pe lespedeoară,/ Dar de mare, margini n-are”. Zăcutul anima¬lului cu simbol solar implică regresul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ceva deja cunoscut. Nimic nu se înstrăinează de imaginarul moștenit și astfel cele mai terifiante apariții sunt neutralizate adeseori într-o cheie umoristică. O gradație a dramatismului este marcată prin reluarea sintagmei despre iminența morții lui Mistricean: „Sui soarele la prânz,/ Trăgea moarte cu mult plâns/ Veni soarele la ameazi,/ Trăgea moarte cu necaz./ Iar când fu pe la chindie,/ Trăgea moarte cu mânie./ Soarele mi-a scăpat,/ Mistricean a răposat”. Ritmicitatea cu care ea apare crește tragismul pe două coordonate: afectul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în următoarele trei zile”. În scurt timp strada devine pustie. Mă îndrept și eu în mare grabă spre casă. Găsesc pe părinți descumpăniți și îngrijorați.Hotărâm să ne refugiem și să ne pregătim pentru a pleca, a doua zi, până la prânz cu acceleratul de București. Tatăl meu se îngrijește de acte și de hârtii mai importante. Mama nu știe ce să aleagă, cu prioritate, pentru cele două valize pregătite în acest scop. Urmează o noapte scurtă și cu un somn zbuciumat
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
poată despărți binele de rău, adevărul de minciună, esențialul de superfluu. Scrie frumos Coelho, așa cum scrie frumos și verișorul meu, preotul - Claudiu, despre care a spus astăzi cuvinte frumoase și părintele Lucian Dâncă, la București, ce m-a primit pentru prânz, luându-mă de la gară și ducându-mă apoi înapoi la aeroportul Băneasa. Aceasta este coasta Cataloniei, strigă lângă mine gălăgiosul profesor spaniol, privind prin hubloul avionului și făcând încă o fotografie. în curând vom ateriza. Ce caut eu aici? Mă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
pe el, costumația adaptată, bastonul în mână, dar mai ales printr-un anume zâmbet și bucurie interioară ce se citesc pe chipul fiecăruia. Nu-i posibil să te rătăcești, căci simbolurile drumului te călăuzesc peste tot. Am servit masa de prânz pe o bancă dintr-un parc, și în timp ce mâncam admiram pelerinii ce treceau pe trotuarul din apropiere. Numi venea să cred că peste câteva minute voi intra și eu în ritmul lor de mers. Dar așa s-a întâmplat. Pe
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de pe care grâul a fost treierat, alternate cu altele, cultivate mai ales cu viță de vie ajung la amiază la Los Arcos, un sat cu multe case vechi, din piatră dar destul de îngrijite. în piața principală, pe o bancă, servesc prânzul frugal dar atât de gustos. Din păcate și aici biserica este închisă iar un grup de - copiii se joacă cu mingea chiar în fața ușii principale. Piața este plină de pelerini ce- și întind cu satisfacție picioarele la soare și nu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]