7,321 matches
-
în românește de Viorel Grecu, Prefață de Paul Cornea, Editura Univers, București, 1975, p. 30. 10 Jean Burgos, Imaginar și creație, volum tradus în cadrul Cercului traducătorilor din Universitatea "Ștefan cel Mare", Suceava, coord. Muguraș Constantinescu și Elena-Brândușa Steiciuc, cu o prefață de Muguraș Constantinescu, Editura Univers, București, 2003, p. 155. 11 C. I. Gulian, Mit și cultură, Editura Politică, București, 1968, p. 62. 12 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Introducere în arhetipologia generală, traducere de Marcel Aderca, Prefață și postfață
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu o prefață de Muguraș Constantinescu, Editura Univers, București, 2003, p. 155. 11 C. I. Gulian, Mit și cultură, Editura Politică, București, 1968, p. 62. 12 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Introducere în arhetipologia generală, traducere de Marcel Aderca, Prefață și postfață de Radu Toma, Editura Univers, București, 1977, p. 491. 13 Ibidem, p. 451. 14 Ibidem, p. 463. 15 Claude Lévi-Strauss, Antropologia structurală, Prefață de Ion Almaș, Traducere din limba franceză de J. Pecher, Editura Politică, București, 1978, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
40. 63 De sub muntele Rarău, Ed. cit., pp. 229-230. 64 Ibidem, p. 155. 65 Ibidem, p. 161. 66 Ibidem, p. 162. 67 Ibidem, p. 163. 68 Tache Papahagi, Mic dicționar folcloric, Spicuiri folclorice și etnografice comparate, Ediție îngrijită, note și prefață de Valeriu Rusu, București, Editura Minerva, 1979, p. 497. 69 Ibidem, p. 498. 70 Ibidem, p. 499. 71 Adrian Fochi, Datini și eresuri populare de la sfârșitul sec. al XIX-lea, Ed. cit., pp. 362-371. 72 Ovidiu Bârlea, Mică enciclopedie a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
p. 292. 173 George Muntean, Folclor din Suceava, Ed. cit., p. 105. 174 Romulus Vulcănescu, Op. cit., p. 370. 175 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Op. cit., vol. II, , V. Lună, pp. 244-250. 176 Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, cu o Prefață de Georges Dumézil și un Cuvânt înainte al autorului, traducere de Mariana Noica, Editura Humanitas, București, 1992, p. 153. 177 Ivan Evseev, Dicționar de simboluri și arhetipuri culturale, Ed. cit., p. 95. 178 v. Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Kraus. Prietenului său, Theodore Redpath, i-a spus bunăoară că Russell are talent filozofic, dar nu și calități de scriitor. Același Redpath povestește că Wittgenstein l-a rugat, în vara anului 1938, să-l asiste la traducerea în engleză a prefeței cărții pe care intenționa s-o predea la Cambridge University Press. Ceea ce i-a prilejuit lui Redpath o experiență pe care o relatează în felul următor: „Stăteam împreună câteva ore pe zi, chibzuind nu numai asupra fiecărei propoziții, ci și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
deplin conștient că relația dintre propria lui interpretare filozofică și acele paragrafe din Cercetări care au inspirat-o nu este ușor de caracterizat într-un mod care să nu lase loc pentru interpretări nedorite. Exprimările sale în această privință, în „Prefața“ și „Introducerea“ cărții sale, sunt precaute și ezitante. Mai întâi, Kripke își exprimă îndoiala că „poziția evazivă“ a lui Wittgenstein ar putea fi prinsă printr-un argument clar. Există bune motive pentru a crede că el percepe această particularitate a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Laurențiu (pref.) 371.3:316.77:373.3 Reproducerea (parțială sau totală) a prezentei cărți, fără acordul Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/ 1996. Printed in ROMANIA ALINA MĂRGĂRIȚOIU Gestul în comunicarea didactică Valorificarea accepțiunii semiotice Prefață de Laurențiu ȘOITU INSTITUTUL EUROPEAN 2013 Cuvinte-cheie: gest, comunicare didactică, semioza comunicării gestuale Cuprins Prefață (Laurențiu ȘOITU) / 11 Introducere / 15 Capitolul 1. Ecouri istorice și accepțiuni ale gestului / 19 1.1. Repere istorice în studierea gestului / 19 1.2. Limbajul
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
reginei mamă și beneficia de favorurile cardinalului Mazarin. Singurul care consideră afirmația regelui ca fiind rece și nerecunoscătoare est de Pontis. În rest, toți istoricii și criticii literari consideră fraza în discuție drept o indiscutabilă recunoaștere a valorii cardinalului. În prefața lucrării sale intitulată Histoire de France sous Louis XIII, Bazin afirmă că Ludovic al XIII-lea nu a fost prietenul cardinalului.. Françoit Guizot în lucrarea intitulată Mémoires pour servir à l’histoire de mon temps, tradusă în limba engleză pentru
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
am sculat am știut că Tu ești apărătorul meu”; „Căci Eu sunt Dumnezeul tău, eu întăresc dreapta ta și îți zic ție: nu te teme căci Eu sunt ajutorul tău”. O frumoasă comparație despre rolul duhovnicesc al psalmilor aflăm în prefața Psaltirii tipărită la Iași, în anul 1843: „ceea ce este soarele între celelalte lumini ale cerului, aceea este Psaltirea între celelalte cărți insuflate de Dumnezeu. Soarele luminează toate marginile lumii, psaltirea luminează toate marginile lumii, toate simțurile inimii, toate cugetele
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
1982), respectiv Liviu Rebreanu după un veac (1985), dar, În cazul ambelor volume, numele său a fost trecut doar pe pagina de titlu. Cred că e vorba aici despre modestie, fapt care nu se găsește În spațiul altor culturi. Introducerea (prefața) Aceasta are scopul de a pregăti cititorul În vederea lecturii. În introducere se vor menționa: - motivația alegerii temei respective, care poate fi extrem de diversă. Lucrarea de față a luat ființă, așa cum am arătat În prefață, din rațiuni didactice: nevoia de a
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
găsește În spațiul altor culturi. Introducerea (prefața) Aceasta are scopul de a pregăti cititorul În vederea lecturii. În introducere se vor menționa: - motivația alegerii temei respective, care poate fi extrem de diversă. Lucrarea de față a luat ființă, așa cum am arătat În prefață, din rațiuni didactice: nevoia de a-i obișnui pe studenți cu rigorile textului științific. Alegându-și pentru lucrarea de licență tema Memorialistica oamenilor politici, o studentă și-a motivat alegerea prin faptul că părinții ei sunt profesori de istorie, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
ci și de o mare actualitate; - stadiul la care a ajuns cercetarea În domeniul respectiv. Anumite teme nu s-au bucurat de o cercetare exhaustivă din diverse motive. Când am elaborat monografia mea consacrată lui Aron Pumnul, am menționat În prefață studiile care s-au scris despre marele dascăl al lui Eminescu de la Cernăuți, arătând cauzele pentru care acest mare Învățat român nu are Încă o monografie pe măsură. Eu trebuia să duc mai departe cercetările făcute deja de I.G. Sbiera
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
un domeniu la altul. Sociologia poate lucra cu metode cantitative și calitative, critica și istoria literară având alte metode (textualiste, structuraliste etc.); - eventualele dificultăți (de informare, documentare etc.). O cercetare se poate izbi de anumite dificultăți, care trebuie menționate În prefață - eventual, pentru a răspunde cu anticipație unor posibile critici. Dacă cineva ar dori să scrie un studiu despre revistele editate În timpul războiului pentru soldații de pe front, o primă dificultate ar fi lipsa acestor publicații din colecțiile bibliotecilor publice. Alteori, fondurile
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
cercetătorilor la aceste fonduri. Dar pot fi și alte dificultăți, legate de cenzură, obtuzitatea unor funcționari etc; - clarificările terminologice. Uneori, este nevoie să precizăm sensul pe care Îl atribuim unor cuvinte monosau polisemantice; - perspectivele deschise de cercetarea În cauză. În prefața la primul dicționar de Scriitori români (1978), profesorul Mircea Zaciu arăta că acesta este „cea dintâi «etapă» autonomă, pe traseul ce ne-am propus către realizarea dicționarului-tezaur” (p. 6). E adevărat că multe dintre promisiunile științifice anunțate În prefețe nu
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
În prefața la primul dicționar de Scriitori români (1978), profesorul Mircea Zaciu arăta că acesta este „cea dintâi «etapă» autonomă, pe traseul ce ne-am propus către realizarea dicționarului-tezaur” (p. 6). E adevărat că multe dintre promisiunile științifice anunțate În prefețe nu au fost realizate, din diverse motive. Observație Unii autori Își termină introducerea sau prefața cu un citat, având rolul de a capta atenția și bunăvoința cititorului. Prefața cărții mele consacrate lui Aron Pumnul se termină cu următoarele cuvinte, extrase
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
este „cea dintâi «etapă» autonomă, pe traseul ce ne-am propus către realizarea dicționarului-tezaur” (p. 6). E adevărat că multe dintre promisiunile științifice anunțate În prefețe nu au fost realizate, din diverse motive. Observație Unii autori Își termină introducerea sau prefața cu un citat, având rolul de a capta atenția și bunăvoința cititorului. Prefața cărții mele consacrate lui Aron Pumnul se termină cu următoarele cuvinte, extrase din Pravila lui Vasile Lupu: „Să nu se uite că au scris mână de lut
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
dicționarului-tezaur” (p. 6). E adevărat că multe dintre promisiunile științifice anunțate În prefețe nu au fost realizate, din diverse motive. Observație Unii autori Își termină introducerea sau prefața cu un citat, având rolul de a capta atenția și bunăvoința cititorului. Prefața cărții mele consacrate lui Aron Pumnul se termină cu următoarele cuvinte, extrase din Pravila lui Vasile Lupu: „Să nu se uite că au scris mână de lut, supusă greșelii!” Acest procedeu Îl Întâlnim și În unele opere literare. Celebrele Povești
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
se termină cu următoarele cuvinte, extrase din Pravila lui Vasile Lupu: „Să nu se uite că au scris mână de lut, supusă greșelii!” Acest procedeu Îl Întâlnim și În unele opere literare. Celebrele Povești ale lui Ion Creangă au următoarea „Prefață la poveștile mele”: Iubite cetitoriu, Multe prostii ăi fi cetit, de când ești. Cetește, rogu-te, și ceste și, unde-i vedé că nu-ți vin la socoteală, ié pana În mână și dă și tu altceva mai bun la ivală
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
de a sintetiza ideile autorului și de a le fixa În memoria cititorului. Aici se reiau concluziile din cuprins. De asemenea, În capitolul de concluzii se pot arăta deschiderile oferite pentru cercetări viitoare (aceste perspective pot fi precizate și În prefața lucrării. După ce am terminat monografia despre Aron Pumnul, am menționat că intenționez să public un volum cu toate scrisorile păstrate de la acest mare cărturar, precum și cu unele studii de lingvistică rămase risipite prin reviste. Lista cu sigle și abrevieri. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
menționat că intenționez să public un volum cu toate scrisorile păstrate de la acest mare cărturar, precum și cu unele studii de lingvistică rămase risipite prin reviste. Lista cu sigle și abrevieri. Ea poate fi poziționată și la Începutul lucrării, imediat după prefață. Practica demonstrează că e mai util să fie plasată la Început, pentru ca lectorul să se poată familiariza mai repede cu siglele și abrevierile folosite. Bibliografia Se Întocmește În mod obligatoriu la redactarea unei lucrări științifice, aplicându-se toate regulile stabilite
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
repere. Astfel, dacă autorul este debutant sau mai puțin cunoscut, se pot oferi la Început câteva informații despre acesta (locul de muncă, studii, alte cărți publicate); descrierea bibliografică, adică prezentarea fișei cărții, cu toate datele de pe pagina de titlu (subtitlu, prefață, postfață, editură, localitate, an etc.); prezentarea conținutului cărții, mai lungă sau mai scurtă, În funcție de spațiul avut la dispoziție; aprecierile critice, adică relevarea punctelor „tari” și „slabe” ale cărții, originalitatea lucrării În biografia autorului sau În bibliografia domeniului etc. Se Înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
5. Studiul Este foarte apropiat de articol, uneori confundându-se cu el. Spre deosebire de articol, implică abordarea științifică, nu publicistică a unei probleme. Studiul are În mod obligatoriu note și bibliografie, uneori și un rezumat Într-o limbă de circulație internațională. Prefețele la numeroase lucrări științifice se numesc studii introductive. În general, studiile abordează monografic domeniul respectiv, dimensiunile unui studiu putând ajunge de la câteva zeci de pagini la câteva sute. Ele pot fi publicate În diferite forme: a) lucrări independente, care pot
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
expunem nu s-ar fi putut naște fără stimulii primiți la lectura cutărei opere sau din conversațiile private cu cutare cercetător (Eco, 2000, p. 183). „Plătirea datoriilor” se poate vedea cel mai bine În lucrările autorilor americani, care amintesc În prefețe zeci de persoane care i-au ajutat În elaborarea lucrărilor respective. În general, se admite că primele trei tipuri de note sunt amplasate În subsolul paginii, pe când ultimele sunt mai indicate la sfârșit de capitol sau chiar la sfârșitul cărții
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
vom reveni. Sunt rare cazurile când folosim citate care nu au de-a face cu lucrarea propriu-zisă, adică citate care fie dau indicații sumare În text, fie dau o notă pe care nu o reiau În bibliografie. De exemplu, În prefața primei mele cărți, am folosit un citat care mi-a plăcut foarte mult: „Oricum, celor pe care i-am dezamăgit le reamintesc o vorbă Înțeleaptă, extrasă din Pravila lui Vasile Lupu: «Să nu se uite că au scris mână de
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Principii și norme de tehnoredactare computerizată, Editura Amarcord, Timișoara, 1995, p. 29. Observații După fiecare notă, folosirea punctului este obligatorie. La fel ca În fișa bibliografică, orice informație care lipsește de pe foaia de titlu va fi preluată Între paranteze drepte (prefață, postfață, numele traducătorului etc.). Este obligatoriu să folosim pentru fișa cărții pagina de titlu, nu informația de pe copertă. Uneori, pot exista anumite diferențe Între informația de pe copertă și cea de pe foaia de titlu. FIGURĂ!!! Copertă, pagină de gardă, foaie de
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]