7,890 matches
-
personalismului, acesta (Mounier, 1969Ă comentează următoarele teme: - existența necorporală a omului - persoana emerge din natură, dar o transcede; - comunicarea interpersonală - personalismul combate individualismul, dar și colectivismul, pledând pentru unitatea persoanei; - intimitatea - e necesară, ca reculegere, univers privat, individul coborând în profunzimile sinelui de unde revine spre exterior; - confruntarea - din singurătate persoana pornește pe fundul afirmării făcând alegerile; - libertatea fără limită a persoanei; - eminența demnității persoanei; - angajarea. Personalismul e văzut ca o emergență a societăților democrate, ca o constantă și o măsură a
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
rigid provoacă reacții de feedback din mediu, care întrețin atributele structurale dizarmonice. Astfel, trăsăturile de serie evitantă se autoîntrețin, deoarece sugerează anturajului rejecție sau indiferență. Trăsăturile de tip borderline primesc din mediu tot mesaje ambigue, lipsite de rigoare și de profunzime. Aceasta în pofida faptului că reacțiile comunității sociale ar trebui să fie compensatorii, restructuratorii și empatice, iar instituțiile sociale ar trebui să stimuleze și să stabilizeze prin cultură supraeul individual. Diagnosticul de tulburare de personalitate trebuie să includă și variantele subculturale
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
personologi și de realitatea clinică: „Personalitățile psihopatice sunt acele personalități anormal structurate care corespunzător dizarmoniei lor structurale, suferă și reprezintă o sursă de suferință și pentru societate”. Cele 10 subtipuri de personalități patologice studiate de psihiatrul german rămân modele de profunzime și acuratețe descriptivă: psihopatul hipertim, depresiv, nesigur de sine, fanatic, cu stimă de sine scăzută, instabil, exploziv, răutăcios, apatic și astenic. Autorul le consideră nu entități diagnostice, ci „moduri de a fi”, deci variante developmentale ale firii umane. Contribuția lui
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Raporturile emoționale sunt limitate, cu ignorarea semnificațiilor afective ale limbajului și acțiunilor. Ca urmare, sunt mereu descriptibile manifestări afective anarhice care cultivă conduite ostile. Egofilia și aroganța întrețin inabilitatea de a stabili raporturi interpersonale mediate empatic și sentimente lipsite de profunzime și respect reciproc. Este descris uneori un stil superficial și rapid întrerupt de comentarii caustice. Pe fondul unei reduse toleranțe la frustrare, sunt frecvente iritabilitatea și impulsivitatea manifestă, fără vreo motivație aparentă. Antisocialul ignoră expectațiile și drepturile celor din jur
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și de afirmare socială. Pot fi semnificative modalitățile în care individul relaționează cu alte persoane în intimitate, modul în care decurge căsnicia, felul în care își îngrijește copiii, stabilitatea în locuire și muncă, în relațiile cu cei cunoscuți, varietatea și profunzimea relațiilor respective. Modalitatea acestor manifestări și relaționări în cursul cărora persoana nu e ruptă de ambianță, de nișa ecologică umană, nu e „alături” față de aceasta - ca în depresia majoră sau delir - constituie o pânză de fond pe care se desenează
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
rigidității lor comportamentale, „tranzacționează” mai dificil cu ambianța și își construiesc mai dificil, prin propriul efort, un mediu de viață echilibrat. De asemenea nu reușesc să învețe din experiențele de viață proprii datorită unei deficiențe primare de a trăi în profunzime semnificația evenimentelor. Astfel, de-a lungul vieții nu s-ar petrece îmbogățirea în conținut a personalității, metamorfoza sa diferențiatoare „individuația”, „înțelepciunea”. Persistă în manieră rigidă un mod de a fi - de a resimți, acționa și reacționa - mai puțin diferențiat, distorsionat
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Axei I. Aceasta pentru că dimensiunile temperamentale și caracteriale sunt reconfirmate mereu ca factori prognostici și reabilitativi de primă importanță în psihiatrie dar și în medicina somatică. Cunoașterea și înțelegerea dinamicii lor ne sprijină pe calea de aur a apropierii de profunzimile suferinței umane și în larg sens antropologic - de asumare responsabilă a rolului de vindecători a acesteia. BIBLIOGRAFIE ADLER P (1980Ă - Transference, real relationship and alliance. Int. J. Psychoanal., 61: 547-558 ANDERSON EM, LAMBERT MJ (1995Ă - Short-term dynamically oriented psychotherapy: a
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
perspective, toate circumscrise unei experiențe a abisului, deschisă în aceeași măsură sentimentului și conștiinței. Purtătoare de mesajul mântuirii, operele comentate (Mircea Eliade, Arta de a muri, Dumitru Stăniloae, Experiența lui Dumnezeu, Mihail Crama, Împărăția de seară etc.) ilustrează, prin poezia profunzimii lor, o literatură stând sub semnul dăruirii evanghelice („spiritualitate cu rădăcinile în cer”) și a identificării, prin visul de izbăvire, cu esența ei divină. Hermeneutica lui D. are solemnitate liturgică și o deosebită capacitate alegorică de a însufleți ideile. Pentru
DAMIAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
secătuiește lăuntric, resursele lui de emotivitate fiind și așa scăzute. Poate că romanul cu pretenții psihologice Om (1936) nu va fi fost doar urmarea unui pariu literar. Blocajul sau carența afectivității, puse în seama personajului feminin, constituie tema lui de profunzime. Patetizările neconvingătoare și ifosul filosofării artificializează însă un discurs narativ de o insuficientă performanță analitică. Un dram de poezie ar fi în evocarea toamnelor bucureștene. Anotimp care împânzește un abur de melancolie și în amplul reportaj monografic București (1935). Descripția
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
români sunt tot mai preocupați de domeniul strategiilor concurențiale, care este strâns legat de cunoașterea sectoarelor de activitate și a concurenților. Domeniul strategic a oferit până acum puține tehnici analitice pentru aprofundarea acestor cunoștințe. În plus, tehnicilor existente le lipsesc profunzimea și complexitatea necesare. Cu toate că economiștii studiază structura sectoarelor economice, ei o fac din perspectiva politicii publice, motiv pentru care cercetarea economică nu a dat răspunsurile așteptate de managerii firmelor. Studiul strategiilor firmei este un demers rațional și obiectiv, o filosofie
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
și strategia sunt puse la punct la diferite niveluri ierarhice, ceea ce este strategie la un eșalon superior de management devine obiectiv la un eșalon inferior (De Woot, 1970, p. 47). Constituirea atuurilor, a superiorităților este esențială și dă gândirii strategice profunzime În timp. În configurarea concurențială, acestea vizează: - cunoașterea profundă a unui domeniu dat; - inovațiile (produse sau procedee) sau know-how-ul asigură un avantaj de cost sau de performanță În raport cu ceilalți concurenți. Managerii ar trebui să respecte sistematic deviza: „Noi nu abordăm
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
anii 1950-1960. Acestea au servit la pătrunderea pe anumite piețe. Cooperarea dintre Întreprinderi este un fenomen relativ vechi, dar putem observa că alianțele actuale au anumite trăsături specifice, care le disting de formele tradiționale de cooperare: ele se caracterizează prin profunzimea și, uneori, prin ambiguitatea relațiilor dintre aliați. Profunzimea relațiilor reiese din faptul că Întreprinderea cooperează din ce În ce mai mult la realizarea de produse În comun sau la tehnologii comune, În timp ce formele clasice de cooperare au În vedere numai transferul de tehnologie, cesiunea
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
anumite piețe. Cooperarea dintre Întreprinderi este un fenomen relativ vechi, dar putem observa că alianțele actuale au anumite trăsături specifice, care le disting de formele tradiționale de cooperare: ele se caracterizează prin profunzimea și, uneori, prin ambiguitatea relațiilor dintre aliați. Profunzimea relațiilor reiese din faptul că Întreprinderea cooperează din ce În ce mai mult la realizarea de produse În comun sau la tehnologii comune, În timp ce formele clasice de cooperare au În vedere numai transferul de tehnologie, cesiunea de licențe sau crearea de joint-venture. Ambiguitatea legăturilor
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
trebuie definite după o dublă perspectivă. Mai Întâi, cea a capacității de accelerare a progresului tehnic, globalizarea concurenței și pătrunderea În structuri industriale și tehnologice mai specifice. Scopul nu este de a imita la suprafață, ci de a evolua În profunzime. Multe CMN vor descentraliza profund decizia. Aceasta vizează managementul unui holding de tip financiar, cu un control strict al profiturilor și al calității produselor și/sau serviciilor, dar cu o slabă standardizare a altor elemente ale managementului (de exemplu, Unilever
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
schimbării nu poate ocoli nici Învățământul superior. Răscrucea la care a ajuns acesta Înseamnă, În sens concret, alți bani de la un buget consolidat pe distrugerea speranței Într-un trai mai bun, pentru efectuarea de noi experimente pe generațiile viitoare. Reducerea profunzimii cunoașterii vizibilă astăzi conduce inevitabil la insuficiență profesională, ceea ce trebuie evitat cu orice preț. În acest scop, este necesar ca studenții să aibă capacitatea și motivația de a se forma prin ei Înșiși și În permanență, demonstrând dezvoltarea competențelor În
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
lor toți înaintașii autoarei, și anume universul aromânesc arhetipal. C. M. aduce însă în prezentarea acestei lumi un plus de meditație, de sensibilitate și de subliniată reflecție existențială. Se conturează astfel o geografie de suflet inconfundabilă, o imagine complexă, de mare profunzime, a unui univers ce se estompează lent, în timp, cu neputință a fi recompus de cei ce nu l-au cunoscut aievea. O lume-stampă, pe care poeta o așază sub un moto desprins din reflecțiile lui Pasteur: „Je ne demande
CARAGIU MARIOŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286094_a_287423]
-
evident în ceea ce se poate numi „literatură moldoveană”, prin modul de a percepe natura și sensul vieții, atât în poezie, cât și în proză. A rămas de altfel, în plan biografic, ieșeancă de-a lungul întregii vieți. Nostalgia traiului patriarhal, profunzimea trăirilor, liniștea care acoperă furtunile din adâncuri, contemplarea anotimpurilor și a viețuitoarelor fac parte din alchimia sufletească a spațiului care l-a dat pe M. Sadoveanu. Umorul gentil al scriitoarei a fost deseori apropiat de cel al lui G. Topîrceanu
CAZIMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]
-
este o documentație uriașă, o viziune critică acută, bazată pe tradiție, adică ținând mereu seama de perspectiva istorică. C. și-a ales mai întâi două mari repere, doi scriitori fundamentali, Eminescu și Creangă, a căror operă a studiat-o în profunzime. Ei reprezentau adevărate puncte cardinale. Autorul urmărește, în mare, cronologia, marcată de „epoci” (Epoca veche, Descoperirea Occidentului, Romanticii, Epoca domnitorului Cuza, Epoca domnitorului Carol) și de marii creatori (Vasile Alecsandri. Poezia oficială, Poetul național M. Eminescu). Pentru secolul XX, el
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
de bază a instruirii programate este, probabil, mai veche decât școala însăși, văzută în forma sa formalizată. Mai precis, principiul după care cel care învață trebuie să treacă la un nivel superior abia după ce a acumulat cunoștințe și stăpânește în profunzime segmentul anterior reprezintă unul dintre stâlpii de bază ai oricărui proces de învățare. Instruirea programată presupune dispunerea materialului de învățat în secvențe de pași proiectați pentru a conduce elevii la un scop final. Pașii respectivi sunt, în mod normal, foarte
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
pe identificarea unui răspuns corect. Astfel, seminarul socratic pornește de la ideea că este mai important ca persoanele care învață să își pună întrebări și să construiască multiple răspunsuri în loc să caute, cu obstinație, „răspunsul corect”; înțelegerea tinde să fie una de profunzime, participanții urmând să ajungă la aceasta prin dialog. Cursanții au posibilitatea de a examina cu toții un fragment de text, după care se pun întrebări care îi ajută pe cursanți să gândească critic, să înțeleagă multiplele dezvoltări ale textului; în seminarul
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
se pun în contrapondere: astfel, prin contrast, dacă dialogul se bazează pe colaborare, multiple fețe ale problemei fiind analizate, dezbaterea se fundamentează pe opoziție, două părți încercând să demonstreze una alteia că greșesc; ascultarea în dialog folosește pentru înțelegerea, de profunzime, a înțelesurilor comune, pe când dezbaterea urmărește să evidențieze diferențele; dialogul permite schimbarea punctelor de vedere ale participanților, sprijină această schimbare, pe când dezbaterea trimite spre păstrarea lor; dialogul încearcă să suspende credințele proprii în vederea schimbării, în vreme ce dezbaterea presupune întărirea acestor credințe
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
evidente: cel mai important dintre acestea privește relativa dificultate de introducere a metodei; Metzger spune că „seminarul socratic nu merge de la început bine; prima zi este clar haotică, iar când elevii au devenit entuziaști, entuziasmul nu i-a condus la profunzime” (Metzger, 1993, p. 246). 2.8. Tehnica plusurilor și minusurilortc "2.8. Tehnica plusurilor și minusurilor" Participanții la un stagiu de învățare sunt împărțiți în două tabere. Fiecare dintre componenții unei tabere își va alege un coleg din cealaltă tabără
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
acestei tehnici (Johnson și Johnson, 1995), controversa creativă produce rezultate pozitive pentru participanți, rezultate definite de trei câmpuri de cercetare: (a) realizarea - controversa creativă producând raționamente de înaltă calitate, rezolvarea de probleme și luarea deciziilor, dezvoltarea creativității și implicarea, de profunzime, în rezolvarea sarcinilor etc.; (b) relațiile interpersonale - controversa creativă determină o interrelaționare mai exinsă și de calitate între cursanți; și (c) sănătatea psihologică - controversa creativă produce o stimă de sine crescută la participanți, competența socială și abilitatea de a controla
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Controversa decizională este o tehnică propusă tot de Johnson și Johnson (1995), autorii controversei creative, doar că, de această dată, accentul se pune pe dezvoltarea unor etape de natură colaborativă. Controversa decizională aduce grupurile în situația de a înțelege în profunzime problema cu care se confruntă și de a lua o decizie realistă în funcție de obiectivele grupului ca întreg, obiective acceptate de către toți membrii. Tehnica presupune șase pași ce trebuie urmați: 1. stabilirea contextului de cooperare - așa cum evidențiază autorii printr-o metaforă
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
pe K. Wheatley și W. Flexner, ne oferă o clasificare a acelor întrebări, utilă pentru cadrul didactic care dorește să utilizeze această metodă la clasă: - întrebările directe de cercetare: sunt cele care privesc în mod evident subiectele dezbătute; - întrebările de profunzime sau direcționate pe probleme (sunt cele de tipul „de ce”, care încearcă să evidențieze motivațiile aflate în spatele unor răspunsuri emise de către unii elevi/studenți în grup); într-adevăr, atunci când lucrează într-o echipă, cursanții noștri au frecvent tendința de a exprima
Știința învățării. De la teorie la practică by Ion Negreț-Dobridor, Ion-Ovidiu Pânișoară () [Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]