10,986 matches
-
dorit vreodată să plecați din țară? Am reușit să obțin, miraculos, scriind cereri, scrisori-sticle aruncate-n mare, câteva burse de studiu, la Perugia, în Umbria mea visată, descrisă din imaginație, înainte de a pași pe drumurile sale, tocmai pe temeiul acestor proiecții interioare. Cererea , adresată Magnificului Rector al Universității pentru străini din Perugia, mi-a fost admisă, spre uimirea mea fericită, într-un octombrie, și după lungile și obositoarele aprobări ale forurilor de partid ( eram tânăr redactor la "Steaua", în 1976, mi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
traumă: conștiința literară post-hipnotică, din care va irumpe poezia poeziei, ca ființă post-hipnotică. Dintr-o astfel de lume, de fapt, nimeni nu se poate trezi numai o dată, ci la infinit, printr-o acceptare a trezirilor multiple, extrapolate la infinitatea tuturor proiecțiilor posibile. Și toate astea se petrec aievea, în lumea globalizată și prin acceptarea tuturor nivelurilor de realitate simultane, în condițiile în care nici vorbă nu poate fi de clivaj al personalității, ci de asumarea unor noi forme de psihism și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
sa teoretică asupra criticii și istoriei literare este Tehnica criticii și a istoriei literare. Pentru Călinescu, "critica și istoria sînt două înfățișări ale criticii în înțelesul cel mai larg". Și, în continuare, "este cu putință să faci critică curată fără proiecție istorică, cu toate că adevărata critică de valoare conține implicit o determinațiune istorică, dar nu e cu putință să faci istorie literară fără examen critic. Cine exclude criteriul estetic din istoria literară nu face istorie literară, ci istorie culturală. Așadar, putem încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
o asemenea afirmație. „Monoteismul“ dacic a cedat până la urmă În fața concluziei că dacii par să fi fost totuși politeiști, ca majoritatea popoarelor antice. S ar putea de altfel ca ceea ce i se atribuie lui Zalmoxis să nu fie decât o proiecție În spațiul getic a concepțiilor pitagoreice grecești (nimic mai naiv de altfel decât să acceptăm ad litteram informațiile antice privitoare la alcătuirea lumii; acestea nu sunt realități, ci „imagini“, deseori puternic deformate și chiar inventate. Este greu, iar uneori imposibil
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Nu făceam decât să mă zgâiesc la el. Nu mai simțeam nimic. Totul dispăruse, cu excepția vocii lui Miller. - Uneori aceste spirite devin cine ești. Miller îmi studia reacția. Nu era nici una. - Înțelegi asta, domnule Ellis? Că aceste spirite pot fi proiecții ale eului tău interior? - Cred...că sunt avertizat... - De cine? - De...tatăl meu? Cred că tata vrea să-mi spună ceva. - Din informația pe care mi-ai furnizat-o, e foarte posibil. - Dar...ceva ...pare să-l oprească ...cum ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pereților de boscheți. Timpul trece totuși prea încet. Malagar este o instituție culturală foarte importantă în regiune. În fiecare lună, aici au loc colocvii de filozofie (Les Dimanches philosophiques de Malagar), dezbateri, conferințe, expoziții tematice de artă, cocteiluri muzicale etc. Proiecții de film de Fellini, Tarkovski, Bergman, Dreyer... Mi-ar plăcea să petrec vara aceasta aici. Urmează o masă campestră în spatele vilei ilustrului înaintaș. Brânzeturile sunt formidabile, vreo 14 feluri, unele mai gustoase decât altele, preparate în fel și chip. Vinuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Mult mai fastuos decât Prado, celebrul muzeu din capitala Franței emană prin toți porii săi regalitatea. În curtea interioară, coborâm sub piramida de sticlă, unde se află un imens punct de triaj al vizitatorilor, birouri de informații, vestiare, săli de proiecție, magazine cu albume, scheme și pliante ale muzeului, chiar și o infirmerie. Oamenii sunt ajutați, îndrumați spre sălile favorite. Știu din experiența noastră anterioară, de la Prado, că a rătăci prin muzeu în speranța să apuci să vezi cât mai multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și minieră care a dat un anume profil și orașului Dortmund, dar atenția noastră e disipată deja pe felurile de vin, bere, pește și homari care se găsesc din abundență pe mesele bufetului improvizat într-o aripă a sălii de proiecție. Unii au reușit să se aghezmuiască binișor. Noroc că hotelul la care vom fi cazați e la câțiva pași de Bibliotecă... La Astron Suite-Hotel - uriaș, supermodern - primim, fiecare, nu câte o cameră, ci un adevărat apartament: sufragerie cu bar, tejghea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și o cunoaștere „pe scurtătură”, concentrată, esențializată, sintetică - evident, la nivel senzorial, prin atributele ornamentale, de suprafață - a lumii islamice. O întâlnire cu „celălalt”, la care sunt invitate să contribuie toată imaginația și forța de autosugestie a vizitatorilor, stimulate cinematografic. Proiecțiile se derulează în construcția cea mai impunătoare a pavilionului, imitând un con piramidal cu patru niveluri. Mi s-a părut un tort alb, presărat pe margini cu zimți de ciocolată. Un tort din care nu și-ar putea tăia o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
resimt o undă de insatisfacție. Dar cu o vizibilitate mai bună, n-ar fi avut parte nici de-atât: o după-amiază caldă, cu soare, ar fi anulat aura de excepție a gestului celor doi temerari. Așa, robinsonada lor nebunească pare proiecția cumulată a tuturor orgoliilor masculine din Trenul Literaturii (aici, da, frustrare!). VITALIE CIOBANU: Suprafața „platoului de filmare” în care ne găsim e prea mare și denivelată, imposibil de cuprins dintr-o privire, de aceea, am senzația, anxioasă, că multe îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care îi dă o mână de ajutor, se dovedesc niște prooccidentale declarate și nu ezită să împroaște cu ironii conducerea Sankt-Petersburgului, „gorod-gheroi”. Își scot pachetul de țigări din poșetă și se servesc una pe alta cu bricheta. Fata îmi pare proiecția peste timp a mamei sale, o „reproducere” aproape fidelă. Intru în vorbă cu ele. Concluzia pe care o formulează: nu sunt bani, dar nici voință pentru reparația și întreținerea clădirilor din oraș. Într-o pauză, discut cu ghida despre filmul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
valoare, te face să redevii om, să înaintezi nu numai pînă la Santiago sau la Finistere ci mai ales pînă în adâncimile sufletului și conștiinței proprii acolo unde dialoghezi direct cu Dumnezeu. Poate că toate acestea reprezintă mai mult o proiecție a unui vis, a unui ideal al meu, dar aș vrea să nu mă înșel în pofida faptului că mulți dintre cei întâlniți nu sunt creștini sau nu sunt practicanți ai religiei creștine. în seara aceasta, contra sumei de 8 euro
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
drept vorbind, atacând poate inima taurului, cum să te faci ceva anume? Nu-i vorbă, de la un moment dat ar putea fi și o chestiune de opțiune, dar e numai o iluzie să crezi că destinul urmează voinței sau unei proiecții deliberate. Voința poate interveni, eventual, în sens invers. Lui Rimbaud, știm bine, i-a reușit ruptura de scris. N-am citit vreo biografie de-a lui, dar orice biografie ar trebui să răspundă la următoarea întrebare: ce conotează această ruptură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
atât pentru sine, cât pentru celălalt, care trebuie convins. În felul acesta, el își construiește propria poveste sau, dacă vrei, povestea propriei ființe oglindite în și de celălalt, sau, mai exact, în și de text. Celălalt este el însuși o proiecție. Astfel, dimensiunea creativă a criticii se găsește în orice interpretare, așa cum se găsește și subiectivitatea lui, orizontul lui cultural, experiența-i hermeneutică. Am spus despre critic, la începutul acestui răspuns, că trebuie să identifice un sens? E vorba despre un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tovarășul sau tovarășa, Patria și Poporul. Boul și vițelul. Dimpotrivă! Am fost chiar șocat de participanții rebeli ai acelui cenaclu. Țin minte că a fost o ședință de cenaclu de "tip occidental". Jocuri de lumini, semiîntunericime, bar cu de toate, proiecții cinematografice, dar mai ales luări de cuvânt dintre cele mai "rebele"! Fiind un tip ușor adaptabil nu cred că mi-ar fi lipsit Maramureșul mai mult decât eu lui! Oricum Maramureșului îi datorez totul. Eu, ca om al acestuia, precum și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
meteoritul, am avut și eu dar au trecut de la sine în câteva mii de ani! Oricum, materialul de bază pentru artist, indiferent de arta pe care o practică, indiferent de epocă, este omul, această ființă uriașă și îngrozitor de mică, această proiecție a lui Dumnezeu care e, în același timp, o biată gânganie care încearcă să zgâlțâie tronul divinității ca să se cocoțeze el acolo. Ne putem împrieteni cu câinii, cu papagalii, cu urangutanii sau cu pisicile. Dar nu ne putem înfrăți decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu ar mai reveni la stadiul actual niciodată. Omul este singura ființă cu duh, restul animalelor deține numai viață. Viața nu-i suficientă pentru împlinire. Cum au împărțit lumea asta, totuși, Cain și Abel? Că așa cum spui tu noi suntem proiecția crimei de la începuturile lumii, nu-i așa? Am sintetizat chestiunea într-un textuleț pe care l-am întitulat "Dumnezeu rău înlănțuit" și care sună cam așa, ca o sentință: "Nu dați omul/ pe mâinile oamenilor:/ nu au milă". Cain îl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
experți, cercetători, oameni de afaceri și bineînteles fumători! Evenimentul a promovat conferințe, seminarii, "degustări" de havane însoțite de cafea și rom cubanez -, clase de fabri-care manuală a havanelor, lansări de noi mărci în cadrul Târgului comercial, vizite la fabrici de tutun, proiecții de filme documentare de specialitate... Nu puteam să închei acest capitol fără câteva aprecieri ale unui celebru fu-mător de havane, Fidel Castro! În volumul de interviuri "Cien horas con Fidel" al publicistului Ignacio Ramonet (Havana, 2006), la pagina 641, "El
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
de ani de la stabilirea sa în Cuba, a 80 de ani de la editarea romanului " Adio arme" și a 55 de ani de la primirea premiului Nobel pentru literatură, au fost organizate mai multe acțiuni comemorative colocvii internaționale, expoziții, reeditări de cărți, proiecții de filme bazate pe scrierile sale... Am fost prezent la toate, fiind un admirator al lui "Papa" din adolescență, devorându-i nuvelele și romanele, uitând sa mai plec din sălile de cinema unde rulau "Adio Arme", " Pentru cine bat clopotele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
rozé Chianti, gin, campari, tequila. Într-o zi cu 3-4 prieteni se consumau la Finca 4-5 sticle de băutură, ceea ce îl făcea pe amfitrion să înceapă să cânte deși nu avea voce. Cu musafirii juca uneori cărți și alteori organiza proiecții de filme. Închiria filme de la firmele din Havana și SUA sau împrumuta de la ambasada americană din Havana, în special documentare de 16 mm, cu subiecte sportive și scene din al doilea război mondial. După masă, când nu avea musafiri, dormea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
manifesta în lume al lui Ion Caraion se poate spune că avea un corespondent în cele două fețe ale lirismului său: una „întunecată“, „nesociabilă“, și alta „radioasă“, „prietenoasă“, dacă e să simplificăm, una marcată de viziuni sumbre, de grimase, de proiecțiile „nevrozei“ („noi am scris cu nevroză pe ziduri“ e un vers memorabil al lui Caraion), iar alta deschisă candorilor, gingășiei, grațiosului și ludicului, trăsături per ceptibile, acestea din urmă, nu numai în poeziile sale pentru copii (care de altfel nu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cultivă tonul elegiac. Dar nu exclud nici sarcasmele, umorile negre, exasperările, furiile, pendularea între râs și plâns, în vechiul spirit din Aritmetică sau din Libertatea..., volume de altfel încorporate în Nevoia de cercuri. Acum poetul își reprezintă un „personaj“, o proiecție a ideii sale despre condiția umană. Acest personaj este un ins din rasa „păguboșilor“, a celor care pierd în permanență, dăruindu-se totuși tuturor luptelor, tuturor experiențelor anulatoare, acceptând să piară ca soldat anonim, fără glorie, îngropat sub „cartușele lumii
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
secțiunea Omul și "Reflectul", eroul eminescian este văzut sub aspectul dublului său:"Eroul eminescian stă mereu sub teroarea rupturii. El își caută sau își descoperă dublul, ori multiplele dedublări, în făpturile întâlnite în jur, în femeile sau bărbații iubiți, în proiecțiile fantastice sau onirice și chiar în propria lor ființă, scindată, uneori până la conștiința acută a schizoidiei. A atinge dublul, a te contopi cu el, a i te substitui uneori, a-l presimți, a-l cunoaște, a-l lăsa să te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ajunge la necesitatea unei "istorii a eminescologiei" care să releve "conștiința de sine a acestui domeniu de cercetare". O istorie literară care să se axeze pe o "viziune", ca o hartă ide ală ce ar reprezenta "nu altceva decât acea proiecție ideală a imaginii de sine a unei comunități în planul arhitecturii imaginarului colectiv, ea însăși fiind furnizoare a unui tip de legitimitate distinctă". Un astfel de ghid de lectură oferă Iulian Costache în studiul său, pentru opera eminesciană pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a transformat gândirea proprie în destin". Semnificativ în acest sens, ține să precizeze exegetul, este însuși numele său: Toma Nour, "combinație care semnifică o dublă neîncredere: a lui Toma, ca individ particular, și a lui Nour, ca ființă cosmică. Această proiecție în infinit este caracteristică întregii gândiri artistice eminesciene și se vădește și în conceperea romanului" (Din nou despre Geniu pustiu). O situare a "istoriei faptice și erotice într-o istorie mitică a poporului român", află Dan Mănucă în dramaturgia eminesciană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]