6,880 matches
-
lumina interpretărilor reducționiste, România literară, nr. 11, 1990. Grigurcu, Gh., "Evocându-l pe Eugen Barbu", în România literară, nr. 51-52, 2004. Herescu, N. I. , Neschimbătorul Caragiale, publicat în Almanahul ziarului "America", 1961, pp. 245-255, reprodus în Herescu, N. I., Dreptul la adevăr publicistica exilului, Ediție îngrijită și prefată de Nicolae Florescu, Editura "Jurnalul literar", 2004, pp. 174-179. Ilie, Loredana, "Comicul absurdului la Caragiale", Annales Universitatis Apulensis, Philologica, Tom 1, Alba Iulia, 2002, pp. 107-114. Ilie, Loredana, " Atitudinea comică și personalitatea caragialiană", în Buletinul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
toamnă, Caradàle și Budalàle, Toxin și toxice, Cerințe absurde, O lichea, Energie și sațiu, Monumentele lui Brătianu, Dim. A. Sturdza (Cornel Regman, Caragiale pamfletar și parodist în Selecție din selecție, Editura Eminescu, 1972, pp. 36-47). 9 I. L. Caragiale, Opere, III, Publicistică, ed. cit. p. 628. 10 I. L. Caragiale, Opere, 1, Proză literară, ed. cit., pp. 104-105. 11 Idem, pp. 358-359. 12 Al. O. Teodoreanu, "Momentele" pe scenă, reprodus în Hronicul Măscăriciului Vălătuc, Editura Junimea, Iași, 1989, p. 235. 13 Paul Zarifopol
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de Al Rosetti, Șerban Cioculescu, Liviu Călin, vol. 2. Momente, schițe, notite critice, Editura pentru Literatură, București, 1960, p. 298. 28 N. I. Herescu, Neschimbătorul Caragiale, publicat în Almanahul ziarului "America", 1961, pp. 245-255, reprodus în Herescu, N. I., Dreptul la adevăr publicistica exilului, Ediție îngrijită și prefață de Nicolae Florescu, Editura "Jurnalul literar", 2004, p. 178. 29 Merită remarcată întâietatea lui Titu Maiorescu și în privința raportului dintre arta caragialiană și politica vreunui partid. În cunoscutul articol, Comediile d-lui I.L. Caragiale, lămurea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Opere, I, Proză literară, ed. cit., p. 683. 160 Idem, p. 684. 161 Ibidem. 162 Idem, p. 685. 163 I. L. Caragiale, Opere, I, Proză literară, ed. cit., p. 858. 164 Șerban Cioculescu, op. cit., p. 339. 165 I. L. Caragiale, Opere, III., Publicistică, ed. cit., p. 149. 166 Mihail Sadoveanu, Hanu-Ancuței, Țara de dincolo de negură, Editura Agora, București, 2005, p. 68. 167 I. Valjan, Teatru, Generația de sacrificiu, prefață de Despina Valjan și Ion Potopin, Editura Minerva, București, 1985, p. 148. 168 Paul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
2, Editura "Jurnalul literar", București, 2002, p. 35. 34 I. L. Caragiale, Opere, I, Proză literară, ed. cit., pp. 496-498. 35 Idem, p. 854. 36 Vasile Fanache, op. cit., p. 236. 37 Garabet Ibrăileanu, op. cit., p. 255. 38 I. L. Caragiale, Opere, III, Publicistică, ed. cit., p. 796. 39 Problematica acestui capitol a fost tratată și în articolele: Loredana Ilie, Pe urmele lui Mitică, "Jurnalul literar", serie nouă, an XV, nr. 13-18, iulie-august 2004, p. 8, Loredana Ilie, Caragialismul în perioada interbelică, "Annales Universitatis
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Florin Iaru, Ion Simuț, Al Cistelecan, Vasile Gogea etc., avem în vedere și capitolul Modelul și strategiile din studiul lui Constantin Trandafir, Efectul Caragiale, ed. cit., pp. 163-200. 116 După cum preciza Caragiale însuși în Câteva păreri (I. L. Caragiale, Opere, III, Publicistică, ed. cit., p. 67). 117 Iorgu Iordan, Limba "eroilor" lui I. L. Caragiale, ediția a II-a, Societatea de Științe Istorice și Filologice, București, 1957. 118 Ștefan Cazimir, Caragiale universul comic, Editura pentru Literatură, București, 1967. 119 Iorgu Iordan, op. cit., pp.
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
142402. 175 V. Ion Bogdan Lefter, Primii postmoderni: Școala de la Târgoviște, Editura Paralela 45, Pitești, 2003. 176 Mircea Nedelciu, Efectul de ecou controlat, Editura Cartea Românească, București, 1981, p. 11. 177 Idem, p. 16. 178 Eugen Ionescu, Război cu toată lumea, Publicistica românească, ed. îngrijită și bibliografie de Mariana Vartic și Aurel Sasu, vol. II, Editura Humanitas, București, p. 66. 179 Eugen Ionescu, Nu, ed. cit., p. 56. 180 Idem, p. 97. 181 Idem, pp. 100-101. 182 Mircea Nedelciu, Și ieri va
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
BĂRBULESCU, Marta (6.VI.1937, Păunești, j. Vrancea), poetă și prozatoare. Este fiica Georgetei (n. Pintilie) și a lui Gheorghe Gavrilă, funcționar. Face liceul teoretic „Mihail Kogălniceanu” din Galați. Debutează publicistic în „Iașul literar”, în 1963, iar editorial, cu două cărți de poezie, Jocul anilor și Poarta viselor, în 1967. Între 1991 și 1999, conduce cenaclul „Orfeu” de pe lângă Biblioteca „N. Iorga” din Ploiești, unde editează opt culegeri pe care le și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285632_a_286961]
-
și al unei lumi crepusculare, în care valorile încetează să mai ofere teren ferm. Urmărind să caracterizeze mediul cosmopolit, prea frecventele sintagme și fraze spaniole, italiene, franceze sfârșesc prin a da impresia de afectare, accentuată și de numeroase citate. Și publicistica lui F. conține părți ce rezistă. Reporter talentat, el a știut să limiteze concesiile făcute Puterii, iar entuziasmul în fața construcțiilor gigantice e în mare măsură contrabalansat de realismul relatării vieții muncitorilor de pe șantiere. În Diluviul sau Apele lui Saturn, acțiunile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
în care a activat și ca secretar literar și director de scenă. Când armata germană ocupă capitala, L. se refugiază la Iași, făcând aici, în ziarul „România” (1917-1918), cu a cărui administrare se vede însărcinat, o combativă, nu rareori exaltată publicistică. În 1911 se afla alături de C. Banu între cei care editează revista „Flacăra”, una dintre publicațiile de elită ale vremii, ilustrându-se ca un destoinic secretar de redacție; în urma unor neînțelegeri, în 1914 demisionează. În 1916 scoate „Ziarul meu”, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
crede. Uneori, poantele pe care le aruncă, aluziile persiflante, jocurile de cuvinte sunt izbutite, adesea însă, trase de păr și fără un bob de sare, nu-l servesc deloc. Încercările sale literare se vor resimți de această facilitate. Surprinzător, în publicistica de atitudine L. ține în mână alt condei: nervos, agresiv, patetic. Însuflețirile de care se lasă cuprins pot lua, în „preumblările” prin Transilvania, Banat, Bucovina, expresia indignării sau trădează o emoție ce îi umple ochii de lacrimi. Ghidușul se dă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
Fundațiilor Regale”, „Arta și omul”, începe în 1934 o colaborare de durată la „Gândirea”, unde publică, printre alte eseuri, Charmion sau Despre muzică, reluat în volum în 1941. Două articole din 1935, în „Națiunea” și „Luceafărul literar și critic”, preced publicistica politică, de coloratură elitistă, dar cu recursuri la argumentele ideologiei de extremă dreapta, din „Sfarmă-Piatră”. Între timp, imaginea scriitorului se consolidează în conștiința contemporanilor prin volumul de eseuri Limite (1936), laureat de Societatea Scriitorilor Români, al cărei membru devenise în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
Devine redactor la „Gazeta literară” (1954-1957), la „Viața militară” (1958-1959), la Radiodifuziunea Română (1960-1962), referent literar la Centrala Cărții (1962-1963). În 1963 este transferat la Craiova, de unde în 1967 revine în capitală, ca redactor la publicații ale armatei. Debutează cu publicistică în ziarul „Patriotul” din Arad (1948) și cu poezie în „Scrisul bănățean” (1952), iar editorial, cu volumul Puiul de moț (1954). A colaborat, mai ales cu versuri, la „Tânărul scriitor”, „Gazeta literară”, „Contemporanul”, „Steaua”, „Tomis” ș.a. De la poemul epic Puiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288310_a_289639]
-
iar între 1966 și 1971 Facultatea de Filologie, secția română-italiană, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. În 1968 face parte din prima echipă redacțională a revistei studențești de cultură „Echinox”, din 1969 fiind secretar general de redacție, când și debutează cu publicistică, susținând totodată rubrica „Muncile lui Dedal”. După licență este redactor la „Tribuna”, lucrând aici până la sfârșitul prematur. Debutează editorial în 1973 cu romanul Sepia (Premiul Uniunii Scriitorilor), apărut în colecția de proză îndrumată de D. R. Popescu. Colaborează cu proză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289398_a_290727]
-
se lărgește în Polemici implicite (2003). Prin adjectivul din titlu M. își propune discutarea ideii, nu a emitentului ori a susținătorului ei, altfel spus, o polemică impersonală, cu finalitate exclusiv constructivă. Eminescu ocupă și aici interesul de prim-plan - studiul publicisticii, ideea că poemul Călin (File din poveste) nu e un basm, reacții la contestatarii mitului Eminescu -, însă culegerea cuprinde și articole, uneori în stil didactic, despre C. Negruzzi nuvelistul, Alecu Russo (valorificarea aspectelor epice și lirice ale operei), Creangă (limbajul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288083_a_289412]
-
decembrie 1923 - mai 1924 face o călătorie de studii la Praga, împreună cu prietena și colega ei Valeria Mitru (viitoarea soție a lui Mihail Sadoveanu). Vrea să studieze arta dramatică la Paris, dar nu primește încuviințarea lui Mihail Sadoveanu. Se dedică publicisticii literar-artistice, gravitând în jurul revistei „Adevărul literar și artistic”, la care va debuta în 1932 cu reportajul Trei zile de congres la Bratislava. Colaborează la „Viața românească”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Însemnări ieșene”, iar mai târziu la „Iașul literar”, „Tânărul scriitor”, „Utunk”, „Gazeta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
a-și putea supune unei analize profunde și lucide trăirile erotice, dramele cunoașterii. Un farmec aparte îl au scrierile memorialistice. În Planeta părăsită (1970) domină amintirile copilăriei, încadrată în universul miraculos al vârstei. O secțiune distinctă în sumar o constituie publicistica axată pe întâmplări cotidiene, unele cu inflexiuni afective, altele cu tăiș ironico-satiric la adresa aspectelor reprobabile ale vieții. În Destăinuiri (1989) autoarea portretizează personalitățile pe care le-a cunoscut îndeaproape: G. Topîrceanu, Jules Cazaban, Demostene Botez, George Enescu, Ion Marin Sadoveanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
limba și civilizația română, ca profesor-invitat, la Universitatea din Bordeaux). Debutează în 1966 în „Analele Universității din Timișoara” și în „Orizont”. Debutul editorial îl reprezintă volumul Realism și devenire poetică în literatura franceză (1974; Premiul Uniunii Scriitorilor). Are o activitate publicistică susținută, chiar dacă relativ parcimonioasă (scriitorul s-a manifestat mai degrabă ca eseist decât ca industrios cronicar al producției editoriale curente și s-a abținut de la practicarea „gazetăriei” culturale propriu-zise) în „Orizont”, „Caiete critice”, „Vatra”, „România literară” (unde a deținut o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
centenarul I.L. Caragiale și 150 de ani de la nașterea lui Victor Hugo: doi scriitori pe care realismul socialist și ia revendicat ad integrum. Deoarece cunoaștem tipicul unor asemenea companii, nu insistăm. Tot la început de an, Contemporanul reînvie un procedeu publicistic frecvent în perioada romantismului democrației, anume ancheta literară printre scriitori, des întâlnită în coloanele gazetelor din perioada 1944-1946. Tribuna poporului, Democrația, Tinerețea, Scânteia tineretului ș.a. mai apoi și în Contemporanul, Revista literară, Flacăra. Întrebarea aparent inofensivă, cum este și aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
destinate îndestulării spirituale a burghezo-moșierimii și falsificării realității crude și nedrepte, reviste ca Realitatea ilustrată sau ca Magazinul se creau după calapodul cunoscut al consoartelor lor apusene, potrivii mentalității și intereselor monopoliste (...). Apariția revistei Flacăra constitue un succes grăitor al publicisticii și tehnografiei noastre noi. Urmând exemplul revistelor sovietice cu caracter similar (Ogonioc, de pildă), Flacăra izbutește să ilustreze în paginile sale fragmente însemnate din istoria zilelor noastre”. Am găsit, pe parcursul cercetării presei, numeroase referiri la alt canal de răspândire și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
aceasta, deși nici participarea scrisă, atâta cât o făcea sau putea s-o facă, nu cred că mulțumea condeiul său de gazetar activ; dovadă că, în acest an, prezența sa în presă este mult mai frecventă; și nu numai în publicistică, ci și în apariții editoriale. Mai ilustrativ mi se pare cazul lui Cezar Petrescu, dar mai ales al lui T. Arghezi. Primul se asociază cu Mihail Novicov, fost director în Ministerul Artelor (1946-1948), fost director al Școlii de literatură și
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Aurel Mihale ș.a. De aceea, de câte ori va avea ocazia, va completa tabloul realizărilor prozei realist-socialiste și cu narațiunea lui Marin Preda. În plus face și recomandări ori completări bio-bibliografice, interesante azi pentru istoricul literar. Asemenea recomandări au fost rare în publicistica lui Petru Dumitriu: în afara lui Marin Preda, a mai descoperit „talent și autenticitate” la prozatorul Remus Luca42 și la poeta Aurora Cornu 43. Dar să revenim - devansând ordinea cronologică a comentariilor critice despre Desfășurarea - la opiniile de cititor ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
semn care anunță că, totuși, ceva-ceva se mai schimbă în universul liricii, este apariția lui Tudor Arghezi printre poeți. Se pare că pedeapsa de „crimă la adresa poeziei” i-a fost suspendată după cinci ani și jumătate de „detenție” - recte embargo publicistic. Așa se face că în noiembrie îl regăsim pe Tudor Arghezi în revista care-l găzduia pe vremuri cu respect și generozitate, în Viața românească. Aici, poetul publică trei poezii: Secera, La cosit și Giuvaere, punând pecetea-i caracteristică pe
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
anterioară în acest gen de activitate, trebuind să se pregătească așa-zicând din mers. Aceste condiții specifice de dezvoltare sunt mai evidente tocmai în cazul lui Traian Șelmaru, ale cărui preocupări de critică literară au derivat treptat din cele larg publicistice, evoluând în strânsă legătură cu ele. Culegerea Pe drumul culturii noi oglindește cu destulă fidelitate specificul acestei dezvoltări. De la articolele cu caracter general cultural de prin 1946-1947, la a căror lectură se simte și acum mirosul prafului de pușcă, vehemența
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
noastre. (...) Justețea orientării politico-ideologice a criticului, conștiința clară a scopului și necesității luptei pentru o nouă cultură și literatură și împotriva a tot ce tinde să împiedice realizarea acestui scop determină o altă însușire valoroasă a activității sale: combativitatea. Lucrările publicistice și de critică literară ale lui Traian Șelmaru prezintă atracție pentru cititor, îl conving și-l mobilizează din pricină că autorul nu se mărginește să formuleze și să susțină anumite teze juste ideologicește, ci ia o atitudine totodată împotriva tezelor false. Articolelor
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]