7,992 matches
-
statelor europene, precum și cele ale Statelor Unite ale Americii, Braziliei și Mexicului să participe la o conferință diplomatică oficială. Șaisprezece țări trimit un total de 26 de delegați la Geneva. La 22 august 1864, conferința adoptă prima "Convenție de la Geneva" „pentru ameliorarea condițiilor răniților de pe câmpurile de luptă”. Reprezentanți a 12 state au semnat convenția: Baden, Belgia, Danemarca, Elveția, Franța, Hessa, Italia, Olanda, Portugalia, Prusia, Spania și Württemberg. Convenția este compusă din zece articole, stabilind pentru prima dată reguli legale care garantează neutralitatea și
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
de luptă”. Reprezentanți a 12 state au semnat convenția: Baden, Belgia, Danemarca, Elveția, Franța, Hessa, Italia, Olanda, Portugalia, Prusia, Spania și Württemberg. Convenția este compusă din zece articole, stabilind pentru prima dată reguli legale care garantează neutralitatea și protecția soldaților răniți, personal medical pe câmpurile de luptă și instituții umanitare specifice conflictelor armate. Convenția definește două criterii pentru recunoașterea societăților naționale aparținând Comitetului Internațional: Imediat după adoptarea Convenției de la Geneva, s-au format primele societăți naționale în Belgia, Danemarca, Franța, Oldenburg
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
de pachete, în principal către lagărele Dachau, Buchenwald, Ravensbrück, și Sachsenhausen, un ajutor deosebit de modest într-un război soldat cu 61 000 000 de morți (peste 16 000 000 militari și peste 45 000 000 civili), sute de milioane de răniți, dizlocați, refugiați, etc. La data de 12 martie 1945, președintele CICR, Jacob Burckhardt a primit un mesaj de la Obergruppenführerul SS (generalul) Ernst Kaltenbrůnner, care accepta solicitarea CICR de a permite delegaților să viziteze lagărele de concentrare. Acest acord prevedea însă
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
1996, arhiva CICR din această perioadă a fost deschisă pentru cercetare academică și publică. La 12 august 1949, au fost adoptate anumite revizuiri ale celor două Convenții de la Geneva și a convenției adiționale „pentru ameliorarea condiției membrilor Forțelor Armate Marine răniți, bolnavi și naufragiați”. Această redenumită „A doua Convenție de la Geneva”, a devenit succesoarea Convenției a X-a de la Haga. Convenția de la Geneva din 1929 „legată de tratamentul prizonierilor de război” poate fi considerată a fi a doua Convenție de la Geneva
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
refugiaților din Grecia și Turcia. Prima misiune a Ligii într-un dezastru la scară mare a avut loc în urma unui cutremur petrecut în Japonia în 1923 care a ucis 200.000 de persoane și a lăsat mult mai multe persoane rănite sau fără adăpost. Datorită coordonării Ligii, Societatea de Cruce Roșie din Japonia a primit bunuri de la organizațiile sale surori în valoare totală de aproximativ 100 de milioane de dolari americani. Altă acțiune a Ligii a fost crearea organizațiilor de tineret
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
acestor două organizații a fost deosebit de problematică deoarece, pentru a fi recunoscută ca Societate Națională, conform articolului 5, paragraful 2 b)Societatea „"trebuie să fie constituită pe teritoriul unui stat independent unde este respectată Convenția de la Geneva pentru Ameliorarea Condiției Răniților și Bolnavilor pe câmpurile de luptă."” ori "Societatea Palestiniană de Semilună Roșie" (PRCS) nu aparține unui stat, iar „respectarea Convenției de la Geneva pentru Ameliorarea Condiției Răniților și Bolnavilor pe câmpurile de luptă", este inexistentă în respectiva Autoritate Autonomă Palestiniană și
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
pe teritoriul unui stat independent unde este respectată Convenția de la Geneva pentru Ameliorarea Condiției Răniților și Bolnavilor pe câmpurile de luptă."” ori "Societatea Palestiniană de Semilună Roșie" (PRCS) nu aparține unui stat, iar „respectarea Convenției de la Geneva pentru Ameliorarea Condiției Răniților și Bolnavilor pe câmpurile de luptă", este inexistentă în respectiva Autoritate Autonomă Palestiniană și cu deosebire în zona Gaza (vezi cazul soldatului israelian prizonier Șalit). La data de 14 ianuarie 2007, al treilea protocol adițional a intrat în vigoare. Între
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie () [Corola-website/Science/306799_a_308128]
-
Paparizou avea 16 ani, grupul s-a destrămat. Pe 29 octombrie 1998, 13 prieteni apropiați ai lui Paparizou au murit într-un incendiu în clubul de noapte „"Gothenburg"”, incendiu care a cauzat moartea a 63 de persoane, plus 200 de răniți. Paparizou și-a implorat anterior mama să o lase la petrecerea din club, dar i-a fost interzis acest lucru. După ce și-a pierdut prietenii, Paparizou a decis să abandoneze cântatul, ea începând să ia lecții la școala "Art Performing
Elena Paparizou () [Corola-website/Science/306809_a_308138]
-
una din fotografii Cho este înfățișat purtând două arme iar în manifestul său se descrie protector al celor slabi și își exprimă admirația pentru masacrul de la liceul din Columbine. În total au fost 33 de decese și 29 de persoane rănite. Printre victime s-a aflat și profesorul israelian de origine română Liviu Librescu împușcat în timp ce-și ținea cursul în clădirea Norris Hall de la Universitatea Virginia Tech.
Masacrul de la Virginia Tech () [Corola-website/Science/306913_a_308242]
-
crime de război și a fost executat prin spânzurare pe 24 octombrie 1946. În Uniunea Sovietică a fost instituită Medalia pentru Eliberarea Pragăi pentru onorarea participanților la ultima luptă de pe frontul de est. Aproximativ 850.000 de militari prizonieri, uciși, răniți sau capturați și tot armamentul distrus sau capturat. A-F: ISBN 0-8133-1429-1, G-O: ISBN 0-8133-1430-5, P-Z: ISBN 0-8133-1431-3
Ofensiva Praga () [Corola-website/Science/306930_a_308259]
-
albastre nu au practic prădători naturali. Există un singur caz documentat în "National Geographic Magazine" de balenă albastră atacată de orci în largul ; deși orcile nu au reușit să ucidă animalul imediat în cursul atacului, balena albastră a fost grav rănită și probabil a murit în urma rănilor după atac. Până la un sfert din balenele albastre identificate în Baja prezintă cicatrici în urma atacurilor de orcă. Balenele albastre pot fi rănite, uneori fatal, în urma coliziunii cu vasele oceanice, și pot să se încurce
Balenă albastră () [Corola-website/Science/306912_a_308241]
-
Franța și Regatul Unit - au fost rapid înfrânți sub loviturile teribile ale "blitzkriegului" german. Dacă numeroși militari ai grupului expediționar britanic au fost repatriați de la Dunkirk, armata franceză a capitulat, după ce înregistraseră 90.000 de morți și 200.000 de răniți. Luptele de-a lungul frontului de vest au încetat, iar germanii au început pregătirile pentru invadarea Regatului Unit - Operațiunea Leul de mare. După înfrângerea "Luftwaffe" în Bătălia Angliei, invazia insulelor britanice a fost anulată. În vreme ce cele mai multe armate germane erau adunate
Frontul de vest (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/307805_a_309134]
-
De asemenea, în „De-abia plecaseși” de Tudor Arghezi interogația retorică din ultima strofă transmite cititorului lupta ce se dă în sufletul poetului, între glasul inimii care o vrea înapoi pe ființa iubită („de ce-ai plecat?”) și glasul orgoliului rănit („De ce-ai mai fi rămas?”).
Interogație retorică () [Corola-website/Science/307852_a_309181]
-
pentru a respecta granițele de dinainte de război, stabilite în 1975 prin . Ultimul schimb de prizonieri de război a avut loc în 2003. Războiul a cauzat numeroase pierderi omenești și economice - aproximativ jumătate de milion de victime pentru fiecare parte, fără răniți - însă nu a adus nici despăgubiri de război și nici schimbări teritoriale. Conflictul este comparat adesea cu Primul Război Mondial, prin prisma tacticilor de luptă similare: război de tranșee, cuiburi de mitralieră, atacuri la baionetă, utilizarea sârmei ghimpate, atacuri frontale
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
în 25 ianuarie 2010. Războiul dintre Iran și Irak a fost cel mai amplu conflict militar convențional din istorie dintre două țări în curs de dezvoltare. Pierderile Irakului au fost estimate la 105 - 200 000 de morți, 400 000 de răniți și 70 000 de prizonieri. Mii de civili de ambele părți au fost omorâți în urma raidurilor aeriene și bombardamentului cu rachete balistice. Schimburile de prizonieri au început în 1990, totuși mulți nu au fost eliberați decât după mai bine de
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
a avut loc asupra medicinei. Medicii iranieni, confruntându-se adesea cu cazuri de plăgi craniene împușcate și pacienți aflați în comă datorită acestora, au pus la punct tehnici chirurgicale care au permis salvarea multor vieți și recuperarea ulterioară a celor răniți. Noutăți tehnologice au apărut și în cursul confruntărilor militare, cum ar fi utilizarea pe scară largă a sateliților de spionaj. De asemenea, a fost primul conflict militar convențional în care s-au utilizat pe scară largă dronele combatante, nu numai
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
care experții irakieni sperau să dezvolte arme bacteriologice proveneau din SUA. Invazia și ocupația ulterioară a Irakului au costat SUA peste 100 de miliarde de $, 4400 de militari americani și-au pierdut viața și alți 30 000 au fost grav răniți. De asemenea, 150 000 de irakieni și-au pierdut viața. Peste două milioane au luat calea exilului. Din cauza violențelor, războiului și distrugerilor, pentru mulți irakieni viața a devenit de nesuportat. Nivelul de trai a scăzut la cote de neimaginat, față de care
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
eroul nu avea să le mai vadă niciodată. Soclul statuii are 6 metri înălțime, în el existând o criptă a Sacrificiului, în care se intră prin Poarta Nemuririi (confecționată și ea tot din bronz) cu basorelieful reprezentând Sacrificiul: un călăreț rănit mortal căzând în brațele unui înger care-i încununează fruntea cu lauri. În interiorul criptei se afla o candelă, iluminată electric, care veghea veșnicia celor înscriși pe listele săpate în marmură de pe părțile laterale ale soclului. Pe cele patru laturi ale
Statuia Cavaleristului în atac din Iași () [Corola-website/Science/307918_a_309247]
-
lor, nivelul de înzestrare, abuzurile, conducerea și atitudinea trupei și a comandanților militari, acțiunea și comportamentul activiștilor de partid și a altor responsabili ai regimului. Cercetătorii și-au asumat obligația de a evalua dimensiunea represiunii, în urma căreia a rezultat morți, răniți, arestați, molestați, pierderi de bunuri materiale etc. Chiar dacă cercetarea nu și-a propus să stabilească vinovații pentru săvârșirea de abuzuri și crime, atunci când faptele au fost evidente și clare ele au fost descrise ca atare în lucrări și studii. Unul
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
oficiale privind dezvoltarea procesului revoluționar și consolidarea drumului României către o societate democratică, pluralistă în anul 1990; - stimularea și valorificarea memorialisticii, a programelor de istorie orală, cu accent pe capacitarea personalităților din mediile asociațiilor de revoluționari, participanți activ la evenimente, răniți sau arestați. Metodele folosite pentru îndeplinirea acestor obiective au ținut cont de situația specială existentă ca urmare a numărului mic de cercetători, a constrângerilor bugetare și a legislației restrictive privind accesul la documentele încă nepredate la arhivele publice. Cercetarea științifică
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
Județeană Dâmbovița, Biblioteca Universității Valahia, Biblioteca Universității Dimitrie Cantemir, Biblioteca Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității, Biblioteca Senatului României etc, cât și unor asociații, printre care amintim: Asociația Memorialul Revoluției 16-22 Decembrie 1989 Timișoara; Asociația Sibiu Decembrie '89; Asociația Răniților din 22 Decembrie 1989 - Sibiu etc. De asemenea, publicațiile editate de IRRD au fost distribuite și altor biblioteci universitare, departamentale și județene, cât și ambasadelor UE și NATO. Totodată, publicațiile Institutului au mai fost difuzate și în cadrul unor manifestări cu
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 () [Corola-website/Science/308314_a_309643]
-
contact cu voluntarii armeni din România, și se înrolează și el în aceste detașamente care plecau pe frontul Caucazian pentru apărarea patriei. În perioada anilor 1915-1916, ajunge în Armenia și face parte din grupul sanitar din Ecimiadzin care îngrijea soldații răniți și bolnavi armeni. După ocuparea Armeniei de către Rusia, Mampré Biberian se retrage la București, împreună cu voluntarii armeni din România. Stă aici puțin timp, plecând în toamna anului 1916, în orașul Tiflis, apoi în anul 1918, se întoarce în Turcia și
Mampré Biberian () [Corola-website/Science/308408_a_309737]
-
II-lea, mama sa fiind Åsta Gudbrandsdatter. Când Harald avea doar 15 ani, regele Olaf a fost ucis în timp ce își apăra tronul de Knut cel Mare în 1030 în Bătălia de la Stiklestad. Harald a luat parte la Bătălie și deși rănit a reușit să scape și să părăsească ulterior Norvegia în exil. A fost ajutat de un grup de războinici, exilați și ei la moartea lui Olaf. În 1031 Harald și oamenii săi au ajuns în Rusia Kieveană unde au slujit
Harald al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/308436_a_309765]
-
Cavaleria a învins douăzeci de batalioane, a luat 2.500 de prizonieri, capturând 67 de steaguri , precum și patru tunuri. Lupta s-a încheiat cu înfrângerea completă a armatei austro-saxone. Austriecii și saxonii au pierdut aproape 9.000 de soldați (inclusiv răniți), au fost luați 5.000 de prizonieri, inclusiv patru generali, și au fost 66 de tunuri capturate. Prusacii au pierdut în jur de 5.000 de soldați.La ora 9 dimineața, Prințul Carol a ordonat retragerea completă din Reichenberg. Prințul
Războiul de Succesiune Austriacă () [Corola-website/Science/308445_a_309774]
-
să părăsească poziția. Generalul Sion a încercat să le vorbească, să-i încurajeze. Totul era însă în zadar, ostașii retrăgându-se sub focul tancurilor inamice și al mitralierelor care loveau în plin. Tot câmpul luptei era acoperit de morți și răniți. La orele 13, în timp ce generalul Sion încerca, împreună cu câțiva subordonați să ajungă în dispozitivul diviziei germane, a fost somat să se predea. Unul dintre ofițeri, maiorul Busuioceanu a strigat: «Domnule general, rușii sunt aici, fugiți». Era însă prea târziu. Generalul
Ioan Sion () [Corola-website/Science/307422_a_308751]