7,950 matches
-
în intervalul lumină, priapism și nimfomanie, numele în îngustime și în moștenirea ei, stația electrică de transformare Tîrgu Frumos, fetița bob de fasole mirabil, în teacă roșie, mi-au pus fularul ca să-mi ascundă fața și s-au depărtat, altul răsare cu un băiețel luat pe sus, conexiuni de familie cu iarna uscată, fără zăpadă, a plouat și a înghețat, n-auzi că, științific și mitologic, trupurile sînt cu elementul acela ombilical, Africa de Est și grădina raiului? ce-au căutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
se îmbie prin dealuri, stația Valea Boju, ce bou a fost și Cantemir ăla, "a fost un adevărat cărturar"! îmi vine să zic corturar! studentul Göring la filologie, cînd aud de Cantemir îmi vine să trag cu pistolul! "Steaua sus răsare"! și Ajunul s-a dus de cînd! nici un ban! Valea Florilor, petarda din tren peste picioare, ridică privirea, de partea cealaltă gîlma rotunjită în biserică de lemn, bîrnele lustruite, mai degrabă încurcăm în sforțarea pămîntului să se urce la cer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ea, misiune imposibilă, autobuz de provincie rășluind trei granițe, lăsat pe două vămi, toate din România! ne ții în oglinda retrovizoare de interior, în față se înghesuie, granitul mamei sovietice cu eroismul fiului mort în război, victorie în monumente, a răsărit alături crucea, tricolorul troiței, marea taină în hieratism național, droage prin curți, Balcania, chiar Muntenia, așternuturile Galați pe lunca în miriște, Cîșlița-Prut luciul apei în zece metri, în cincisprezece, roade la șosea, bicicleta culcată în iarbă pe el, locuri rele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
amenințaseră temporar Constantinopolul, ei se deplaseză către vest și ocupă Iliria. Acolo,în anul 400, regele Alaric își ridică o armată și pătrunde pentru prima dată în Italia de Nord. La început nu sînt decît scurte incursiuni: armata lui Alaric răsare din senin pe malurile nordice ale Adriaticei, jefuiește cîteva orașe, apoi se retrage la bazele sale ilire. Încetul cu încetul, însă, în timp ce puterea imperială dă dovadă de neputință, instalarea vizigoților se permanentizează. Vandalul Sti-licon, pe care Teodosius îl așezase alături de
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
se zbat pentru un trai mai bun. Iar dacă se zbat, nu știu cum să o facă, “se zbat ca peștele pe uscat”. Au fost femei care au renunțat la pregătirea profesională în scopul de a-și crește “floricica” (copilul) care a răsărit în pragul iernii. Este minunat! Însă, dacă nu și-au continuat studiile când copilul a început să meargă la grădiniță, și s-au complacut în situația indusă de “destin”, atunci este o problemă, care se poate resimți pe tot parcursul
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
o plonjare în abis. Umanitatea însăși, calitatea de a fi om, este condiționată de trăirea întru și pentru neam: "Ca să fii om, trebuie [...] să faci parte dintr-un neam și să perfecționezi în tine tocmai caracterele națiunii în care ai răsărit" (Mehedinți, 2002, p. 147). Reiese că deznaționalizarea, evadarea din captivitatea etnicului, dacă ar fi posibilă, ar echivala cu dezumanizarea. Între națiuni [neamuri, etnii] nu e nimic", postulează Mehedinți (ibidem). Concluzie care a format una din axele intime ale crezului generației
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a răzbătut dincolo de trecutul plin de cruzime, sânge și sacrificiu, rămânând unul din miturile intangibile ale tradiției japoneze, suferind mai ales un plus de lumină spre libertate și rodnicie pentru a risipi norii și a readuce zorile în Țara Soarelui Răsare. Saltul din feudalism, recuperarea în doar câteva decenii a rămânerilor în urmă, participarea la înfrângerea Germaniei în Primul Război Mondial au transformat Japonia într-o mare putere economică și militară, extinzându-și influența și chiar controlul în Extremul Orient, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Orient, în Asia de Sud-Est și în Regiunea Pacificului. Înfrângerea în cel de al Doilea Război Mondial și semnarea actului de capitulare aruncase, efectiv, Japonia în dezastru, insuccesul terminându-se cu pierderi mari umane, materiale și politice. Numele țării este Țara Soarelui Răsare, provenind din cuvintele Dai (mare), Nihon sau Nipaon. Arhipelag situat pe paralela 360 N, Japonia este formată din cca. 3.900 de insule, având o suprafață de 374.744 km2; suprafața este în mare parte ocupată de terenuri împădurite (67
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
trăise în Japonia aproape cinci ani și imediat după Primul Război Mondial. El a publicat mai multe lucrări, dintre acestea evidențiindu-se cartea Japonia, în două volume o prezentare amplă a vieții, obiceiurilor, oamenilor din această țară prietenă, "Țara Soarelui Răsare", din unele timpuri trăite în Japonia de autor. A apărut, totodată, în limba română cartea Basme japoneze, o culegere de 2o de povești, urmată în anul 1939 de Trilogia lui Gheorghe Bădulescu, fost atașat militar în Japonia un număr de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
s-a dezvoltat în anii 1880 ca stațiune de vară pentru locuitorii din interior. În anii 1920, industriașul american din domeniul chimiei Irenée du Pont a construit la Varadero vile pe o mare parte a peninsulei. Până în anii 1950, au răsărit mari hoteluri și cazinouri, care atrăgeau și personaje de la Hollywood. Reședința Du Pont, în stil spaniol, actualmente un hotel și restaurant numit "Las Americas", domina capul de la extremitatea estică a plajei principale. Tururile turistice erau exclusiv pentru oaspeții hotelului, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
Primăvara la intrarea în Ambasada română, unde înfloriseră flori superbe. 1992, Suedia. Recepție pentru o delegație română, condusă de dl Ion Goriță. 1994, Suedia. Lucian D. Petrescu împreună cu un crescător de reni. 1994, în nordul Suediei, unde soarele apune și răsare în același minut. 1994, în nordul Suediei. 20 martie 2006. ADIRI (Asociația de Drept International și Relații Internaționale) și Fundația "Nicolae Titulescu". Reuniune comemorativă pentru Corneliu Mănescu, fost ministru de externe a României, care ar fi împlinit la 8 februarie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
renunțare a vegetalului în favoarea florii și a florii în favoarea seminței. Semințele reprezintă esența; fructul reprezintă doar ambalajul seminței oricât de aromat și de gustos ar fi el: „În viața plantelor, acest principiu este vizibil mai des atunci când dintre frunzele verzi răsare floarea. Trecând de la frunză la floare, planta suferă o diminuare considerabilă a propriei ei vitalități. Comparată cu frunza, floarea este o entitate supusă prin excelență morții. Și totuși, moartea florii este cu totul altceva decât a frunzei, care e mai
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
tîmpeniile sale și Ion era furios. Se adunaseră în mijlocul satului cu toții, în zi de duminică și, fiindcă n-aveau bani pentru băutură, se apucaseră de vorbă. Noaptea i-a acoperit, stelele s-au aprins și luna întîrzia, parcă anume, să răsară. Eu jur, spune tontul, că am fost mut o săptămînă. Așa este, întărește un alt pămîntean. L-au descîntat, l-au afumat cu păr de cîine și degeaba. Mai bine ai fi rămas mut, să nu mai aud prostiile astea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
acu' cît îl țin puterile. Părinții băiatului observau că Natașa crapă de sănătate și de chef de viață, pe cînd Dorel obosea văzînd cu ochii. Treabă multă la avere multă. Zorii te prindeau la o mulțime de îndatoriri și cînd răsărea Soarele erai deja sleit de puteri. Cînd Soarele era sus, cocoțat pe dealul dinspre Răsărit, atunci se trezea Natașa. Se freca la ochi alene și striga alintată: Băietu', ce-i dai fetei să pape? Surpriză, spunea vesel Dorel. Dar mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
eu. Are douăzeci și unu de ani, neîmpliniți încă. Geluțu Bumberică, că așa îl cheamă, sau pe aproape, că nu vreau să-l deconspir de tot, a crescut la o casă de copii de excepție. Spun de excepție pentru că de acolo au răsărit capete luminate care au intrat în galeria marilor români. Îngerașul era și însurat cu o fată, asistentă sanitară, și avea și un copil. Fără casă și cu un singur salariu, al soției. Doamne, cîtă suferință este în lume! Domnule primar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dă peste cap. Observ dificultatea și intervin cu îngăduință, mîngîi micul omuleț și-l invit în casă. În loc de încurajare, am provocat o adevărată panică în căpușorul cu ochi superbi. Hai, spune-ne ce știi. Încerc să-l ajut: Steaua sus răsare... Nu asta. Scociorăsc în memorie altă colindă, dar omulețul face semn cu căpușorul că n-am nimerit-o. Iau la rînd toate colindele pe care le știu, dar primesc imediat negația. Puțin obosit, mă stropșesc ponderat: Dar care, bre? Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lui, ăla cu scaunul... Eram încă copleșit de vis și chiar mă temeam de vreun accident, dar nu le-am zis nimic, ca să nu-i sperii. Drumul a fost plăcut, visul s-a spulberat și am recăpătat buna dispoziție. Soarele răsărea majestuos, pe lac era și un bătrîn pensionar, domnul Costică Nechifor. Acesta adusese și sculele de pescuit pentru toți, cel mai mare ac nu depășea un centimetru. Am zis aleluia la balaur și mi-am pregătit ochelarii ca să vad peștele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
rememorează imagistic locuri și edificii, face, adică, prin opera sa, o și mai mare ispită a Istoriei. În această haină ademenitoare se îmbracă și noua carte a lui Vasile Ilucă, autorul care se dovedește unul din cei mai slabi atunci când răsar în fața lui ispitele Istoriei. Auzind cântecul sirenei, el singur se dezleagă de catarg și se aruncă în valurile tumultoase ale trecutului, căruia i se oferă total, ca unei mari iubiri. Rezultatul? Nu dispariția îndrăgostitului, ci o revigorare a sentimentelor sale
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
prin ceață, am început să întrezăresc un chip...Doar un chip...Lumina unor ochi azurii, blajini și înțelepți, țintea insistent spre mine. Apoi, izvorât ca din altă lume, chipul a prins a căpăta contur. Din barba albă ca neaua a răsărit o față zâmbitoare, brăzdată de vremuri. Deasupra frunții înalte, caer coliliu...Am rămas înmărmurit. N-am îndrăznit să deschid măcar gura. Îl priveam doar înfiorat. După un răstimp, i-am auzit vocea. Părea că vine de departe, ca un ecou
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
dăruind mănăstirii Zlataust o bucată de loc, spune: „Am miluit sfânta mănăstirea lui sfetii Ioan Zlataust din Iași cu o bucată de loc domnescu din locul târgului nostru al Iașilor, din țarina târgului de peste Ciric, care loc se hotărăște despre răsărit tij (de asemeni) cu locul lui Sfetii Ioan Zlataust ce iaste de danie și de miluire de la ctitorul ei Constantin Duca vodă”. Ei, ce părere ai, mărite Spirit, de așa încurcătură? - Ai dreptate, dar noi trebuie să luăm în seamă
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mine, cheamă-mă!... Am rămas cu ochii țintă spre înaltul turnului clopotniță al Spiridoniei, de unde venea glasul Spiritului domnesc, cu gândul că poate îl voi vedea aevea...Priveam uitat de mine, încât la o veme un punct luminos mi-a răsărit în străfundul ochilor...Nu-mi mai dădeam seama dacă visez sau sunt treaz. O căldură moale a început să-mi mângâie pleoapele...Fără să vreau, am dus palmele la ochi. Lumina a dispărut, dar i-am simțit prezența pe mâini
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ghici de cânepă avea / Și cu el mândru pocnea / Din ghici tata când pocnea / Se pornea boul de cea / Carul alene scârțâia./ Toamna când plugul ara / Ce mai brazdă răsturna / Cu grâu de aur tata pământul săruta /Grâul după ploaie răsărea / Și creștea, mări creștea / Creștea cum crește primăvara Dunărea ./ Tatăl meu era plugar / Avea boi avea și car / Un ghici de cânepă avea / Și mândru el pocnea./ Din ghici tata când pocnea / Se pornea boul de cea / Carul alene scârțâia
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
răsărit a satului, numită « răzeși ».Pământul lor păstra caracteristicele unei moșii medievale, începând de la pârâul ce curge prin mijlocul satului (unde a fost o moară de apă), iar mai aproape de zilele noastre avea acolo o moară mecanică. Se continua spre răsărit pe un șes cu izvoare, urcând « coasta » lui Tabacaru până pe platou unde era gospodăria preotului, cu « salonul », unde Ștefan și soția Eufrosina, organizau baluri. Avea și batoză pentru treierat cereale, purtată de o locomobilă, apoi de un tractor ce funcționa
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
de unde urma să apară bazbuzicii. S-a întâmplat pe la miezul nopții. Au venit dinspre Gârceni sau Dumbrăveni și s-au oprit pe Dealul Crucii, îndreptând câteva reflectoare puternice către sat. Atât tot. Până dimineață a fost liniște. Abia după ce a răsărit soarele au început să coboare Dealul Crucii cu tancuri, autocamioane, căruțe și tot felul de atelaje. și puzderie de ruși. De cealaltă parte, pe Dealul Morilor, nemții mai urcau încă în grabă, de frică să nu fie prinși din urmă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Maria, Emilia, și toți ceilalți ? - Ca de obicei. Au foarte mult de muncă în pregătirea campaniei de primăvară cu semințele, cu arăturile și celelalte munci ce se fac acum primăvara. Grâul l-au pus de astă-toamnă. Spuneau băieții că a răsărit și e frumușel, sunt ceva speranțe a se face bun. Stau mai slab cu mijloacele de arat. Baza lor e în două văcuțe, care le-am văzut cam slăbuțe, și mai au și viței. M-am uitat și eu atent
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]