8,522 matches
-
a circulat În ultimele luni Într-un context particular, o dată cu vestea parvenită În Occident despre retragerea premiului Uniunii Scriitorilor pe anul 1984, care Îi fusese acordat spre sfârșitul anului trecut. De la Geneva, corespondentul nostru, Victor Moroșan, ne-a trimis următoarea relatare: Editura Steidl din Göttingen anunța de curând pentru această toamnă o suită de apariții editoriale, cu nume de rezonanță În spațiul european occidental. În lista scriitorilor se află Günter Grass, Franco Buono, Günter Wallraff și, nu pe ultimul loc, prozatorul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
au suferit de pe urma cenzurii și persecuțiilor comuniste, ci și de câțiva dintre cei care se afirmaseră, ei Înșiși, prin nu puține compromisuri și complicități, În chiar anii durei rigori partinice. Interesantă mi s-a părut, din acest punct de vedere, relatarea unui altfel de martor al epocii, reprezentând o categorie aflată, În perioada de Început a regimului comunist, la mijlocul „indecis” al categoriei „tovarășilor de drum”, ezitând În adeziunea „deplină” la un regim deloc Îngăduitor cu ezitările. Domnul Iosef Eugen Campus se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
diferențe politice, ne apropiasem instantaneu, nu doar din cauza identității noastre balcanice. Castoriadis m-a fermecat cu replica și căldura personalității sale, dar m-a și apărat public În dezbaterea În care Tatiana Tolstoia opusese negrei mele viziuni despre comunism o relatare excesiv umoristică, doldora de caraghioslâcurile deceniilor sovietice. Replica din sală a lui Castoriadis ar fi putut, la fel de bine, fi și a lui Paul: „Moartea nu e comică”. Urmărindu-l, imaginam ce ar fi putut deveni Paul În „putreda” democrație capitalistă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
relațiile sale cu profesorii, studenții și amicii, și nu avea vreo reținere a Împărtăși unor oaspeți aproape necunoscuți secvențe penibile din popasurile pariziene ale autorului Sentimentului românesc al ființei, titlu pe care Îl ironizase, de altfel, și În scris. În relatarea sa, mai curând condescendentă decât revoltată, Noica juca rolul de fidel apărător al Marelui Fiu de la Scornicești. „Ce ai, mă, cu Ceaușescu și cu Securitatea?”, l-ar fi Întrebat, cu o uimire aproape cucernică, vechiul camarad și amic. Noica purta
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Cititorul va găsi referințe la lecturi și la operă, la prieteni și la dilemele sale În legătură cu muzica și cu poezia, la productiva insomnie și la anxietatea sa, la obsesiile sale despre români, evrei și europeni, despre apartenență și Înstrăinare. O relatare fragmentată a vieții unui suflet agitat, a unei minți tulburate și tulburătoare: gânditorul ca blasfemator, provocator de controverse, vinovat copil al unui secol tragic. Traducere de Delia Radu (Conjunctions, nr. 31/1998; Familia, nr. 3/1999) Bérenger la Bardtc "Bérenger
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
surprinzător, am fost și eu invitat. Pe motive „etnice”, bănuiesc. Elegant, cordial, detașat, Saul Bellow nu lăsa să se bănuiască tensiunea În care se desfășura, de fapt, vizita, cum avea să rezulte nu doar din romanul menționat, ci și din relatările celor care avuseseră ocazia să discute direct cu oaspetele. Bellow trăia „un fel de psihoză... că este mereu urmărit pe stradă, că peste tot sunt microfoane”, povestește, recent, În Observatorul cultural (119/2000), doamna Antoaneta Ralian, traducătoarea sa În română
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nedreptățile istoriei și ale cotidianului. Atunci Însă, la Începutul anilor ’80, ne refeream amândoi, fără atâtea conotații suplimentare, la respingerea clișeului literar, ca și a celui social-politic. Episodul (Lipova, să-i zicem) avusese o consecință dramatică: o lungă și extraordinară relatare autobiografică, ce Îmi era destinată. * Din paginile mari, de registru aritmetic, ale scrisorii venite de la Berlin la București aflam că „eliberarea de matcă” avusese, de fapt, În cazul corespondentului meu, o mai tenebroasă valență decât a mea. „Doar cu Bach
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
desigur, când trecutul poate fi evaluat fără iluzii și narcisism, dar fraternizarea spontană cu umiliții și obidiții de oriunde Paul a menținut-o la toate vârstele și În toate Împrejurările. Citind și recitind În colivia mea bucureșteană, În anii ’80, relatarea autobiografică venită de la Berlin, deloc nu mă gândeam la CONSPIRAȚIE. Mai curând, la „emanciparea” de matca ei. Nu altfel avea să se Întâmple, În deceniile următoare, cu alte scrisori de la Paul, În colivia mea newyorkeză. Lunga epistolă-confesiune din 1983, caligrafiată
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
reîntâlnit pe Kertész la Berlin. Îl văzusem la prânz, pe stradă, dar nu l-am oprit, părea prea bucuros să prindă un taxi (spre casă, bănuiesc). Detaliile coșmarești ale bâlciului deșertăciunilor publice s-au revelat pregnant În acea seară În relatarea soției sale, forțată să rămână și acum santinela implacabilă, de zi și de noapte, În ocrotirea scriitorului. Aveam să Înțeleg, curând, că nici la New York nu va mai veni cuplul, cum fusese programat, așa că la festivitatea Premiului YIWO 2003 (Institutul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
micului text. Ea a fost aceea care și-a somat soțul să scrie cartea. Această istorie „implicită” a unui narator anonim evită persoana Întâi, exprimându-se indirect, prin ceea ce se vede, se istorisește și se inventă, ca și prin tipul relatării. Este, spunea autorul, ca și cum ar fi folosit ca laitmotiv povestirea lui Jack London În care lupta dintre haita de lupi și elan (cerbul nordic) este reconstituită doar prin urmele pe zăpadă ale etapelor Înfruntării. Povestitorul se separă de poveste, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
coincidență, am văzut În programul universității că În acea seară era prevăzută proiectarea filmului dumneavoastră.” Fictivul Spino, reincarnat În vechea ipostază de medic italian și devenit fictiv expeditor, din America, al fictivei scrisori adresate regizorului portughez Fernando Lopes, oferă o relatare deloc fictivă a serii de vizionare. „În seara proiectării filmului la Bard College (mă așezasem discret În ultimul rând), așteptam să-l revăd pe Tabucchi, fără să am vreo dorință să mă fac recunoscut. Nu era multă lume, doar vreo
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ele, în chenar negru, știrile oficiale de sfârtecarea țării. Conțineau în amănunt dezbaterile Consiliului de Coroană de la București, din care citindu-le înțelegeai că regele se opusese cedării, dar Consiliul așa hotărâse, să nu lase armata să lupte. Totul era relatarea mascaradei, care se numea Consiliu de Coroană, care trebuia să salveze prestigiul terfelit al regelui. Toți oamenii cu cap citeau printre rânduri și vedeau cine era adevăratul vinovat de tot ce se întâmplase și comentau fără nici o teamă pe stradă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lasă să fie inclusă în mlaștina desnădejdei, fără a fi măcar semnalată printr-o imagine sau o aluzie, așa cum era condiția pusă de Horia Sima, pe care Nicolae Petrașcu trebuia s-o urmărească în redactarea caietelor. Și acum, în încheierea relatărilor asupra cuprinsului caietului nr. 3, redăm articolul lui Nicolae Petrașcu cu titlul: „Misiunea Europeană a Căpitanului” care, așa cum ne informează redactorul, a fost citit de autor în calitate de secretar general al Mișcării Legionare, în ședința aniversară a grupului Rostock, cu ocazia
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
hotărât mutarea lui în alt lagăr, la Dachau, în așa-zisa închisoare. întrucât asupra acestei perioade există mai multe opinii diferite în cărțile scrise de diverși memorialiști legionari, chiar și de Horia Sima, preferăm să dăm ca cea mai veridică, relatarea, din 25 Mai 1948, a lui Nicolae Petrașcu, la Securitate, într-o declarație autobiografică foarte amplă în volumul 31 din Dosarele Securității 14.900, pag.07-14; chiar dacă la alte perioade ar fi avut vreun interes să nu spună adevărul, aceasta
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
la vremea aceea. Despre tragedia familiei Avramescu relatează acum un „martor”; un român supraviețuitor al gulagului sovietic, doctorul român Alexandru Tatulescu în numărul 5/2004 din Dosarele Istoriei. în declarațiile sale din 1948 de la Securitate, Nicolae Petrașcu a ocolit sistematic relatarea contactelor avute cu generalul Avramescu, întrucât desigur aflase ceva despre cele întâmplate acestuia și declararea acestor întâlniri nu ar fi făcut decât să-i îngreuneze situația atât lui cât și a generalului, despre care nu se știa nimic precis la
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
unui organism politic, care să strângă toată lumea fostă legionară și alte personalități și elemente valoroase, neîncadrate încă în nici o formațiune politică, toate animate de dragostea de țară și având un fond de oameni cinstiți și necompromiși sub nici o formă. Din relatările lui părea că discutase undeva „sus” această problemă și primise o confirmare. După arestarea lui Nicolae Petrașcu și eliberarea lui din decembrie 1945, la o convorbire cu Dr. Noveanu, acesta afirmă că încă este posibilă realizarea lui, pentru că acesta ar
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
petrecuse doi ani în România. Oarecum captivat de personalitatea, uneori contradictorie a Anei Pauker, face un studiu de reală valoare istorica în cartea tradusă la editura Polirom din Iași în 2002, Gloria și decăderea Anei Pauker. În paginile ei găsim relatări interesante, care motivează poziția lui Teohari Georgescu și Anei Pauker față de legionari, precum și ce au avut de suferit ulterior aceștia, pentru această poziție. Astfel la pag 67 se afirmă cu susținere documentară, că Ana, în primăvara anului 1945 a dat
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de violență, pe care îl anticipase majoritatea populației evreiești, junta militară a lui Ion Antonescu (instaurată la putere patru luni mai târziu) a fost responsabilă pentru o îngrozitoare baie de sânge și mai departe la pag. 50 se face o relatare interesantă cu privire la modul cum au fost tratate deținutele comuniste, înainte și apoi în timpul celor patru luni de guvernare legionară: «Eram terorizate» ... își amintea o deținută închisă alături de Ana Pauker. Ni se permitea să ieșim la aer o singură oră pe
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
unde lucrează la o tipografie clandestină a Mișcării Legionare și a tipărit în ilegalitate o gazetă și manifeste legionare; are și un proces, despre care iarăși nu s-au găsit nici un fel de mențiune. d) Nu s-a găsit nici o relatare despre munca de un an și ceva, prestată la Berlin într-o editură, în primul refugiu în Germania. Declarație Subsemnatul Nicolae Petrașcu, de profesiune profesor secundar, declar următoarele: Sunt născut în Comuna Sâmbăta de Sus, Jud. Făgăraș în 11 noiembrie
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
răspuns. D) Nicolae Petrașcu și moartea lui Nuti Pătrășcanu Considerăm că cele descrise la punctele A, B, C, sunt destul de elocvente despre cum se trăia în Cazimcă și acum să-l urmărim mai de aproape pe Nicolae Petrașcu tot din relatările lui Popa Aurel. Al patrulea „locatar” al celulei noastre a fost adus pe targă, neputând merge singur, din cauza unui reumatism acut care îl făcea să urle de durere la orice mișcare. Acesta era Nicolae Petrașcu, comandantul general al Mișcării Legionare
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
hotărârea. Nimeni nu l-a condamnat pe profesorul Petrașcu. Atât că o piatra grea s a pus pe inima noastră”. Desigur că mulți din cei care și-au scris memoriile și au trăit acele ore de încordare maximă ne redau relatări oarecum diferite, dar toate converg pe aceleași linii. Pentru obiectivitatea studiului dăm și cele publicate de un mare dușman al Legiunii Petre Pandrea, care avea dreptul să scrie chiar în Aiud, și chiar în timpul reeducării, deci are oarecum valoare de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
O.g. nr. 327350. (Anexa 11.12.) Astfel situația lui devine oarecum stabilă, din punct de vedere financiar, căci cu cei cca. 625 lei începând de la 16.06.1967, plus salariul soției, avea asigurat un minim de existență. Cităm din relatările fiului său Horia: „în perioada 6 XI - 1 XII 1967 tata a fost din nou internat în sanatoriul Avrig, pentru a-și ameliora sănătatea în condiții destul de bune în aer submontan. în luna iunie - iulie 1968 mama și tata au
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
el mulțumirea că-și poate trăi viața liniștit în sânul familiei. Am rămas înmărmurit când mi-a spus soția că a murit D-nul Petrașcu și că soția lui ne transmite să nu mergem la priveghiu sau la înmormântare. Din relatările participanților la înmormântare au rezultat următoarele: Nicolae Petrașcu, în ziua în care a fost găsit mort, rămăsese acasă, întrucât nu avea serviciu. Când soția sa a plecat la lucru i-a spus să curețe niște cartofi pe care dânsa îi
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
care în decurs de câteva săptămâni sau cel puțin cu câteva zile înainte marchează subiectul, producându-i stări pur și simplu de nerecunoscut pentru cei apropiați. Aceste manifestări parcurg o creștere continuă, ajungând la paroxism în momentul exploziei autodistructive. Din relatările membrilor familiei și a prietenilor apropiați (soția, Livia Petrașcu, născută Banea, cumnatul Mitu Banea, cumnata Ancuța Bânda, născută Banea, fiul cel mare, Mihai Petrașcu, prietenul Gheorghe Brahonschi și alții) nu au putut observa nici o modificare de comportament în conviețuirea zi
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în așa fel, ca aparența unei sinucideri să fie cât mai aproape de perfecțiune. în succesiunea „autoagresiunilor” apare și folosirea cuțitului cu ajutorul căruia Nicolae Petrașcu nu-și taie gâtul așa cum arătase, printrun gest, cu vreo câteva zile înainte cumnatului său (vezi relatarea lui Mitu Banea) și cum în studiul lui Lettieri D. J. (1974) „A SocioClinical Scale for Certifying Mode of Deth” pag. (119-140) este specificat ca zonă preferată în cazul sinuciderii cu lame tăioase, ci și-l înfige în piept, dar
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]