8,304 matches
-
și-a încrustat viața în acest pămînt, s-a amestecat cu el și nu-i mai poți deosebi unul de altul. Eu, eu n-am înțeles pămîntul și el nu s-a înfrățit cu mine... Mînuța moale și catifelată mă smulge din visuri, trăgîndu-mă ușor: Nene, nene, hai să mergem la mașină! Mergem, puișor, am spus repezit și mi-am îndreptat privirea în altă parte. Dar puișorul era prea isteț și a zărit lacrima ce-mi umbrea privirea. Și, la rîndul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
imediat. N-a mai venit pe la mine și eu pur și simplu am uitat de discuție. În România însă, de o bucată de vreme, au apărut fenomene meteorologice în premieră. Tornade care dezvoltă forțe incredibile și care provoacă adevărate calamități. Smulg acoperișuri, le poartă zeci și sute de metri, după care le abandonează unde se întîmplă. Una din aceste tornade s-a abătut asupra acoperișului improvizat de profesorul Gugeanu. A smuls întreaga structură, a deplasat-o vreo 20 de metri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Tornade care dezvoltă forțe incredibile și care provoacă adevărate calamități. Smulg acoperișuri, le poartă zeci și sute de metri, după care le abandonează unde se întîmplă. Una din aceste tornade s-a abătut asupra acoperișului improvizat de profesorul Gugeanu. A smuls întreaga structură, a deplasat-o vreo 20 de metri și apoi aceasta s-a prăbușit peste o parcare. Din fericire, în parcare era o singură mașină, o Dacia 1300, cumpărată cu vreo trei decenii în urmă. Mai era și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ei și aceștia își dublau efortul pentru a-i crea durere. Floricica se atașa de animale mai mici, puișori de găină, mieluți sau purceluși. Îi mîngîia gingaș, îi ținea în brațe și chiar îi săruta delicat. Cînd tatăl i-a smuls berbecuțul din brațe și a obligat-o să-l țină ca să-l taie, fetița s-a împietrit și n-a plîns. Cînd însă a încercat s-o facă să și mănînce din acesta, fetița a refuzat categoric. A fost bătută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fumul și semnale sonore se alertau vajnicii romani că cineva se aventurează pe rîul lor. Ce urma este ușor de intuit. Vechile posturi de observație s-au transformat cu timpul în sătucuri mai mari sau mai mici, cu nume sonore, smulse dintr-o istorie lungă și presărată generos cu măreție. Torita Tiberina găzduiește mormîntul nefericitului Aldo Moro și domină valea Sabinei. Privirea mea cuprinde ținutul unde erau Sabinele, cu vedenii rodite de imaginația mea, stimulată și de primarul locului. Nu numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în duel acel nefericit cavaler fără prihană, de acea creangă s-a spînzurat ăla dus puțin cu sorcova. Ce mai, peste tot istorie veche și contemporană. Cu barca aceea Georges a plimbat-o pe actuala soție și acolo a fost smuls primul sărut. Cu certitudine că multe povești s-au transmis în timp cu adăugiri, cu romanțări și, ruginind, au căpătat o anume savoare. Deodată, cum mergeam noi leneși și visători, auzim un măcăit în cor. Era un cîrd de rațe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Olandezul întinde o mînă cu timiditate și o așează pe mîna mea. Copiii lui dorm în pace și eu am senzația că-mi sînt puțin obligați. O seară plăcută între trei nații diferite. Poveștile olandezului sînt seci și amănuntele le smulgi cu penseta. Colindase Asia și Africa și era păcat că nu era un bun povestitor. La rîndul lui, Jean ne spune povestea ursului carpatin de la Mănăstirea Neamț. Am urcat cu Dominique pe munte. Ne-am despărțit puțin și m-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cum se vorbește în dodii, cum se înjură cu zâmbetul pe buze, cum se ucide din priviri, cum se mimează umilitatea, cum se exercită puterea cu consimțământul tandru al victimei, cum se obține compasiunea, cum se cere iertare, cum se smulge o promisiune, cum se calcă o promisiune, cum se salvează un mariaj surpat, cum se poate obține orice pe bază de blândețe și farmec. Misterul feminității - care include, între altele, misterul discreției, al slujirii, al sacrificiului - ar trebui să se
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
viață și n-au făcut niciodată rabat de la ele, foarte autoritari și severi dar drepți. Educația primită mi-a călăuzit pașii în viață. Între anii 1940-1944 am făcut primele clase primare la Școala din centrul comunei. Apoi războiul ne-a smuls de acasa - mama, eu și fratele am fost evacuați cu căruță până la Marasesti iar după aceea cu trenul în Comuna Santesti, din Timiș - unde am stat până în 1945. Tatăl meu a fost concentrat în primele zile ale războiului ca ofițer
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93320]
-
religioase din care am dat cîteva exemple totul este în mod evident artificiu : începînd de la întrunirea solemnă în cursul căreia inițiatorul pretinde (dar poate că, pînă la un anumit punct, și crede) că este vizitat de protectorul său supranatural, îl smulge din corpul lui și îl aruncă cu violență în cel al novicelui întins sub o rogojină, în timp ce sună fluierul, emblemă sonoră a duhului respectiv, pînă la confecționarea măștilor articulate și a automatelor, care ar manifesta prezența și comportamentul duhurilor, și
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
tot, acela căruia i se cere un sacrificiu, În ideea nobilă de a nu avea „pretenții teritoriale“, de parcă România visează cine știe ce teritorii de pe aiurea. Nici nu avem astfel de pretenții ci, de fapt, datoria de a aduna frânturile poporului român smulse de vicisitudinile istoriei, reunindu-le Împreună cu tot ceea ce le aparține: cultura și pământul moștenite și apărate din moși-strămoși. Dacă părinții noștri n’au putut-o face, dacă nici noi nu putem astăzi, să nu Îngreunăm sarcina urmașilor noștri, agățându-le
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să lase urme adânci; și totuși, ea calcă ușor pe pământ, e o protectivă pentru mediu. Acțiunea ei e negentropică. Paradoxul dintre ea și efectul vieții ei e Însă aparent, căci bărbatul Își Împlinește negentropia - mai multă decât a femeii - smulgând-o mediului, deci degradând. Și, În acest sens, planeta era la Început negentropică, masculină, iar acum entropică, feminină; iar ne amintim de Adam și mai tânăra Evă. Am spus Adam? Trebuia masculul În genere; și promit ca, peste vreo lună
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de pildă, o poate face - pagubă’n ciuperci! -, dar superiorul nu, căci ce rost ar fi avut strădania plantei de a extrage negentropia din energia cu atâta trudă căpătată? Sau a animalului, a omului mai abitir, care trebuie s’o smulgă plantei? Rostul nu poate fi decât echilibrarea entropică Într’un ansamblu cu lumea paralelă, „plasa“ iscusită, ansamblu care, el Însuși În schimbare, va genera o altă lume paralelă cu prima paralelă devenită Între timp manifestare, și așa mai departe deîndată
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-și facă cuib și veverița să culeagă rodul; și eu bineînțeles, la vânătoare... Că treaba se face cu mult mai Încet decât am spus-o acum nu infirmă scenariul, dar e pentru că omul se opune, investind energie, adică negentropia, ordinea smulsă din zid de acele vietăți. Altfel spus, libertatea se obține numai luptând. Dar asta presupune abolirea oricărei alte activități, la fel de necesare vieții, fapt posibil doar pe termen scurt: cât ține o revoluție, saltul calitativ propriu-zis. Între două salturi calitative, e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de urmașii celor ce făcuseră troienilor faimosul și fatidicul dar, care-și căutau libertatea. Așa că, În anul 1877 haraciul reprezenta un simbolic 1% din bugetul României, și tot simbolic transferat unei armate care avea deja puterea și resursele de a smulge independența. Aș vrea să fie o păcăleală gândul ce-mi dă târcoale, că haraciul nu poate totuși dispare, cel mult devine ceva insidios, cerut de toți aceia care... ne dau sfaturi; și că nu adăugăm nimic movilei căreia aceia Îi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de gândire, ori frazele retezate. Poate sunt eu deformat de o viață În care m’am exprimat În scris. Dar, odată trecută experiența aflu - eu nemulțumit, interlocutoarea mea fericită, chiar felicitată -, uzând de intuiția mea pisicească, că așa se poate smulge - nu pentru ea, dar pentru ascultător și, desigur, pentru „subconștientul colectiv“ În care ajunge În cele din urmă - mai multă informație și, desigur, sinceritate. Nu de asta m’am temut sau mă voi teme de acum Încolo căci sunt, sau
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Întreg; motiv pentru care Bizanțul a ajuns la rafinamentul tratamentului oricărui potențial concurent la tron: „doar“ orbirea ori scurtarea nasului... Și s’au găsit Împărați care au preferat moartea dată de săgeata otrăvită primită În braț, tăierii acestuia. Vulpea Își smulge piciorul prins În capcană... Moravurile se schimbă: apare lefegiul, a cărui viață, mai precis leafă, e mai ieftină decât armura, mai ales că aceea Îl face pe luptătorul căzut de pe cal client sigur al rafinat de macabru denumitului „merçi dieu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
convingere adică. În care Univers ar trebui să văd o mișcare veșnică. Doar că Însuși acest Univers nu e decât un vast bibelou, câtă vreme nimeni n’a Încercat, și nici nu prea văd cum ar putea-o face, să smulgă oarece energie, din rotația Pământului barem... Mai mult, veșnicia mișcărilor dintr’Însul e o aparență datorată unui timp de observație umană infim În raport cu viața lui. Dar las asta pe mai Încolo, ca să privesc În imediata vecinătate, așa cum ar face și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
medicinale, deci vandabile ori, avându-le, economisitoare a câtorva gologani -, mulțime de plozi care visează, În schimbul lor, vreo gumă de mestecat dacă nu cumva vreo țigară ori ceva mai rău, respectiv oameni În toată firea - săraci ori mai degrabă zgârciți -, smulg crăci Întregi dintr’un arbore neînzestrat de Natură cu lemnul tare al stejarului, dar nici cu Înălțimea ramurilor, la neîndemâna vreunui culegător precum acelea ale bradului. Rana rămasă În trupul teiului e poarta prin care lemnul său atât de fragil
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Ca funcție. C’ar trebui să suplinesc Natura prin fabrici de oxigen, fabrici de absorbit CO2-ul etc. Și sunt convins că nu putem administra, din toate punctele de vedere, un spațiu la fel cum făcea Natura Înainte de a i-l smulge. Doar că arborele citadin e numai un „prototip“ care se vede multiplicat la scara miilor și zecilor de mii În pădure. În aceea „dată Înapoi“ unor proprietari Îndrituiți dar și necunoscători În ale silviculturii. Pădurea are un rol social (vezi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sălbatice. Dar ce cere ea În schimbul câștigului selecționerului? Energie liberă. De unde, câtă vreme nu există nici perpetuum mobile, darmite ceva obținut ex nihilo? Din mediu desigur, care plătește, deși nu este interesat, cu degradarea, singura cale prin care se poate smulge energia liberă din ceva. Cu atât mai mare, degradarea adică, cu cât selecția se transferă din planul pur calitativ, În acela cantitativ, al unei producții tot mai mari de biomassă, aceea care extrage, pe lângă de pretutindenea energie solară, care chiar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
local al apei. Care vânturi ori nu bat dintr’acolo, ori adună pe cerul nostru prea mulți nori. Se Întâmpla asta și odinioară, dar apa - prea multă - era reținută de pădure; nu se grăbea ca acum, prin țara lui Papură-vodă, smulgând păpușoii și culcând grâul abia pârguit, direct În râurile care dau peste maluri, nedovedind s-o care Îndărăt În Ocean. Deh! bietele râuri au fost “croite” pe vremea pădurii... Aha! Tăind pădurea, am dat apă la moară circuitului larg al
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acela care sunt sigur va ști să aleagă din efemer esența perenă. De ce am ales numele „Civica“? Simplu: cives, adică cetățean, e acela care fără să știe măcar face ecologie, trăind Într’un spațiu pe care, chiar de l’a smuls Naturii, Îl guvernează/administrează tot conform acelorași reguli. Ale Naturii. Căci și el, cives, e și rămâne cât va trăi o parte a Naturii. Și veți regăsi, În comentariile mele, chiar politice, aceeași viziune ecologică (nu ecologistă, care Înseamnă deja
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Iașii celor 7 coline, 7 cetăți, din care 5 Încă În picioare, 5 universități și mulțime de institute de cercetare. Cu nume la plural, voievodal. De bun augur adică. Cine sfidează istoria nu poate avea viitor. Iată de ce m’am smuls 5 minute din laborator pentru ca, peste o distanță de câteva minute, nu 127 de kilometri, să mă aflu În fața microfonului radioului ieșean, alias Moldova, ca reprezentativ și el pentru Întreaga provincie și nu numai. Sine ira et studio. „Puncte de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Jugoslavia, NATO poartă un război În toată regula, mai puțin cinstea, inclusiv mediatic, căci de la Machiavelli Încoace, scopul scuză mijloacele, chiar minciuna generalizată, menită a arunca praf În ochii credulilor. Inclusiv Încercarea de a fisura unitatea sârbilor sau de a smulge Muntenegrul. Inclusiv Încercarea de asasinat al unui șef de stat. Inclusiv Încercarea de a demoraliza, prin bombardarea de-a valma a zonelor rezidențiale și a obiectivelor civile, Între care spitale și școli, pepiniere gândește el ale viitorilor luptători. NATO distruge
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]