KorAP: Find »[drukola/base=stâncă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...270 271 272 ...427 >

10,656 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214

privea neliniștit și se gândea că nu putea să existe o legătură între insula aceea solitară în asfințit și soarta tatălui său. Dar vântul - care se stârnise după ce căpitanul izbucnise în râs - îi împingea în altă parte, spre colțurile de stâncă ce se iveau din mare, și marinarii nu i se puteau opune. La un moment dat, un curent puternic păru că trece pe sub chila corăbiilor. Oamenii erau neliniștiți din cauza relei faime a insulei, din cauza serii care se lăsa. Cineva repetă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
devastat, spuse preotul, romanii au celebrat rituri magice, au adunat laolaltă mobilele, le-au dat foc, iar deasupra rămășițelor au presărat sare. Dar un oraculum a visat că, într-o noapte de iarnă, un cutremur va face să se clatine stâncile aflate sub oraș; oamenii vor fugi strigând, un val înalt cât terasa Pharos-ului va veni făcând un zgomot puternic cât o sută de tunete, va acoperi portul de răsărit, va lovi insula Antirrhodos, și Timonium-ul, și palatele, și portul regal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
consuli; iar la puțin timp după aceea, Cornelius Cinna, a cărui familie fusese aliata lui Caius Marius; și Valerius Soranus, un nobil samnit. Toți au fost descoperiți și uciși. Augustus a spus că se simțea ca un tigru pe o stâncă, înconjurat de o haită de molohi: și a căsătorit-o la Julia cu cel mai bun prieten al lui, omul care îl ajutase să cucerească imperiul, tatăl meu. Amiralul Marcus Vipsanius Agrippa era trecut de patruzeci de ani, fusese căsătorit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
spelunca, termen pe care dialectul local l-a transformat în Sperlonga. Din pietrele din spelunca țâșneau câteva izvoare cu apă rece. În locul acela, cu neputință de zărit de pe uscat, se putea ajunge pe un singur drum, bine păzit, tăiat în stâncă. „Nici un om nu se poate avânta în coborârea aceea dacă nu vrea să moară pe loc“, spuneau marinarii. Neîncrederea nevrotică a lui Tiberius s-a potolit când acesta a descoperit că nu avea în spate un loc deschis, ci un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
nu se poate avânta în coborârea aceea dacă nu vrea să moară pe loc“, spuneau marinarii. Neîncrederea nevrotică a lui Tiberius s-a potolit când acesta a descoperit că nu avea în spate un loc deschis, ci un perete de stâncă. De aceea a amenajat un triclinium de vară, umbros și inatacabil. Se spunea că în locul acela, cu o mie de ani în urmă, navigase Ulixes. Într-adevăr, în fundul golfului se înălța muntele magic al Circei, vrăjitoarea: mons Circaeum. Tiberius a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
într-o nișă, imensul trup al lui Polyphemos zăcea beat, adormit, iar Ulixes se apropia ca să-l orbească cu țepușa înroșită. În colțul opus, preotul Laocoon și fiii lui se contorsionau în strânsoarea șerpilor-de-mare. În mijloc, apa care țâșnea din stâncă alimenta un bazin circular, dar din apă se ivea, într-un enorm grup de marmură, monstrul Scylla. Sculptura, aleasă cu siguranță de Tiberius, era probabil o reprezentare a repulsiei sale tot mai mari față de femei: chipul era zâmbitor și suav

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
suav, însă frumosul tors feminin se lățea, de la talie în jos, într-o învălmășeală de tentacule care-i cuprindeau pe marinarii lui Ulixes pentru a-i rupe în bucăți. În acea spelunca, moartea trecu pe lângă Tiberius când îi aduseră prânzul. Stânca se surpă și stârni o ploaie de pietre; toți fugiră, unii fură loviți; împăratul se mișca încet, căci corpul îi era îngreuiat de mâncare. Un ofițer se năpusti spre el pentru a-l proteja; îl împinse într-un colț și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
vorbit cu el, le spuse Drusus puținilor prieteni care le rămăseseră. Mi-a povestit cum a murit tatăl său. Pe neașteptate a debarcat pe insulă un ofițer, unul dintre cei care săvârșesc ticăloșii, cu oamenii lui. Gracchus stătea pe o stâncă și privea marea, singur. Ca să supraviețuiască, fiul său împletea coșuri de răchită, așa cum făcea de șaptesprezece ani. Ofițerul i-a spus lui Gracchus că Julia era moartă și că doar el mai rămăsese în viață. Fiul lui a lăsat coșul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
fi rostit o sentință: — Îi scriu lui Tiberius. Ea singură, din toată Roma și din tot imperiul, putea îndrăzni să-i scrie împăratului; numai ea putea fi sigură că o scrisoare a ei, ocolind toți spionii, avea să ajungă pe stânca din Capri, în mâna lui Tiberius. În anii lungi ai văduviei sale incoruptibile, demnitatea Antoniei, care avea un nivel de viață demn de o împărăteasă, printre imensele bogății din a sa domus, grădinile superbe, sutele de sclavi și de liberți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
de procese, exilări, execuții, confiscări. Cât despre Sertorius Macro, mândria lui de muntean, inspirată de enorma putere dobândită, cu toate beneficiile ce decurgeau din ea, îl făcu să înalțe în orașul natal un amfiteatru grandios, în mare parte săpat în stâncă, a cărui acustică extraordinară poate fi admirată și astăzi în amfiteatrul dezgropat. În templul lui Hercules, pe care Sertorius Macro și-l alesese ca protector, a fost ridicată o statuie impunătoare a zeului, reprezentat ca un războinic așezat, ridicând o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Nu mai spuse nimic tot restul drumului. Mitul unei insule inaccesibile ajunsese să-l obsedeze pe Tiberius. Neîncrezător, ridicase Villa Jovis după o idee arhitectonică nemaiauzită: construise un edificiu în trepte, sprijinindu-l pe coasta și vârful celei mai sălbatice stânci de pe insulă, înconjurată de surpături de netrecut. La capătul unui lung urcuș se deschidea pe neașteptate o piață; ajunși acolo, tribunul împiedică înaintarea escortei cu un gest brusc și hotărât și își opri calul exact în fața atriului cu patru coloane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
Se gândi că și fratele său, Nero, mersese pe acolo. Începură să urce; la fiecare curbă, la fiecare palier, în dreapta și în stânga se deschideau galerii și porticuri acoperite, se zăreau săli cu un du-te-vino silențios de curteni. Încăperile urmau forma stâncii abrupte și comunicau unele cu altele prin porticuri și balcoane. Peste tot, Augustinienii vegheau nemișcați, cu privirea opacă. Tribunul înainta hotărât. — Aici vor fi camerele tale. Gajus se gândi că, măcar un timp, nu știa cât, avea să trăiască. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
degete care se unesc în palmă; iar în fund, unde e încheietura, acolo stă împăratul“, povestise un ambasador, mărturisind că, din pricina emoției, vorbirea lui chibzuită se prefăcuse în bâlbâială. În exteriorul aulei se ivi pe neașteptate un drum săpat în stâncă, perfect drept, ce dădea spre minunatul peisaj al golfului. — E interzis să-l străbați, spuse tribunul. Numai împăratul merge acolo. Nu se mai auzeau glasuri. Ultimul rând de scări, cel mai înalt, era pustiu. La distanțe egale se vedeau statui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
dușmanilor îi provoca o satisfacție ce mergea până la lascivitate, și nici un mijloc, oricât de atroce, nu i se părea excesiv. Acum se avântase psihic într-un șir de masacre de neoprit; fiind un om singur, se izolase și fizic pe stâncile din Capri. Să stai alături de el era foarte riscant. Îl privi pe tânărul Gajus; acesta vru să-l salute, însă ura îi uscă gâtlejul. Pentru prima oară în viața lui, se aplecă, apucă marginea tunicii și, tăcut, cu un gest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
ondulat pe ceafă, al ultimului fiu al lui Germanicus. Gajus înălță capul; împăratul nu spuse nimic și îl expedie cu un gest. Era la fel cu gestul cu care îl alungase Maștera în prima zi. Tribunul îl însoți până la ieșire. Stânca lui Tiberius Coborând în tăcere, Gajus nu știa că multă vreme nu avea să i se îngăduie să urce ultimele trei niveluri. Catapultat într-o curte restrânsă, exclusivistă, ținută sub control asemenea unei închisori, unde singura bucurie o reprezentau viciile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
reduse la cele indispensabile. Nu cunoștea pe nimeni; își spuse că nu putea să întrebe și să facă confidențe nimănui. Întreaga insulă era proprietatea imperiului, ca și Pandataria și Pontia; nici un străin nu putea debarca acolo. Marea lovindu-se de stâncile inaccesibile era ca un zid lichid. Douăsprezece edificii înconjurau Villa Jovis, o capitală mică, absurdă. Dar Gajus se plimba prin galeriile vilei, fără să treacă de granița reprezentată de atrium. Date fiind condiția lui ambiguă de oaspete prizonier, tragica moștenire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
nu-i rezervase o cameră umilitoare și sărăcăcioasă, ca aceea pe care i-o impusese Maștera, iar el se simți ușurat și aproape recunoscător - și se plimba privind, cu ochii care nu reușeau să vadă, frumusețea schimbătoare a grădinilor, a stâncilor abrupte, a golfurilor, cu pasul acela distrat pe care și-l formase în casa Liviei. Simțea ochii celor care îl supravegheau ațintiți asupra lui, dar, zi după zi, își forma în minte o arhivă de chipuri și comportamente, începea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
moartea. Iar azi, când au puterea, trăiesc numai pentru a da satisfacție urii lor“. Cu o cordialitate neașteptată, libertul îl invită la o plimbare într-un loc extraordinar; Gajus acceptă cu un surâs blând. După puțin timp ajunseră la o stâncă ieșită în afară, aflată chiar deasupra mării. În apa albastră se vedeau vârfurile altor stânci. Libertul îl îndemnă să privească, iar el se aplecă. — Să cazi de aici înseamnă să mori, zise libertul. Gajus se întoarse și surprinse o urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
o cordialitate neașteptată, libertul îl invită la o plimbare într-un loc extraordinar; Gajus acceptă cu un surâs blând. După puțin timp ajunseră la o stâncă ieșită în afară, aflată chiar deasupra mării. În apa albastră se vedeau vârfurile altor stânci. Libertul îl îndemnă să privească, iar el se aplecă. — Să cazi de aici înseamnă să mori, zise libertul. Gajus se întoarse și surprinse o urmă de zâmbet; în el nu era însă bucurie, ci sadism. Procesele, continuă libertul, nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
cu cârligele de abordaj și îl ucid cu lovituri de vâslă. Ochii tânărului de deschiseră larg, dar în secunda următoare, ca și cum nu ar fi înțeles, el se aplecă prostește și privi locul care avea să intre în legendele locale ca „stânca lui Tiberius“. Spuse zâmbind: — Dacă te uiți în jos te ia cu amețeală. Libertul, care se uita nu în jos, ci la el, răspunse iritat: — Să ne întoarcem, se pornește vântul. Astfel, spionii care îl urmăreau îi raportară lui Tiberius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
ducea să se întindă în exedra, locul cel mai inaccesibil din vilă, situat deasupra mării, unde, simțindu-se protejat de abis, reușea chiar să adoarmă. Se spunea totuși că un pescar cu temperament napolitan, capricios, izbutise să se cațăre pe stâncă până sus, înșelând vigilența paznicilor, și să ajungă pe terasă pentru a-i oferi mândru împăratului cel mai frumos sparus auratus, un pește teleosten, din care nu mai fusese prins vreun exemplar în marea aceea. Tiberius pusese însă să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
neliniștită, în timp ce Gajus, care îi suporta prezența cu un zâmbet complice, se dedica soției sale, inventând o mulțime de jocuri, și Claudilla râdea, și râsul ei umplea vila. Într-o zi însă, pe când se odihneau în triclinium - aflat pe o stâncă transformată într-o mică insulă, ce comunica cu vila printr-un pod îngust și devenise locul jocurilor lor zilnice, lipsite de orice rușine -, iar el ținea în brațe trupul micuț al miresei, care, încăpățânată până la mojicie la început, acum zâmbea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
de explicit; patul deasupra căruia stătea faimosul, scandalosul tablou cu Atalanta și Meleagrus, care costase - se exagera, desigur - un milion de sesterți; săli mici, unde puțini privilegiați se adunau pentru jocurile erotice colective ale sclavilor tineri; o piscină săpată în stâncă, adâncă atât cât să te poți distra cu băiețandrii aceia. „Face baie cu peștișorii lui“, rânjeau curtenii. Unii îndulceau cu ipocrizie povestirile, zicând că așa se comportaseră și Socrates, iar apoi Plato, și Alcibiades, și Alexandros. Se spunea că Tiberius

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
nu reuși nici măcar să-și miște buzele. Tiberius își continuă încet plimbarea, târându-și picioarele cu glezne umflate. Ultima noapte de august În înaltul insulei Capri, la Villa Jovis, băteau multe vânturi, care veneau noaptea de pe mare, învolburând apa în jurul stâncilor. Veni și noaptea caldă a celei de-a douăzeci și patra aniversări, ultima noapte de august; dintre toate vânturile din Capri, nici unul nu adia printre stânci. Marea era atât de liniștită și de neagră, încât nici dacă s-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
la Villa Jovis, băteau multe vânturi, care veneau noaptea de pe mare, învolburând apa în jurul stâncilor. Veni și noaptea caldă a celei de-a douăzeci și patra aniversări, ultima noapte de august; dintre toate vânturile din Capri, nici unul nu adia printre stânci. Marea era atât de liniștită și de neagră, încât nici dacă s-ar fi aplecat n-ar fi auzit vreun zgomot. Se trezi și începu să vorbească în gând cu mama lui moartă, îngropată pe cealaltă insulă, mai mică, unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]