8,805 matches
-
și borcănelele de pe toaleta lui Viv zăngăniră și lunecară. Duncan trase fereastra și aranjă draperiile. CÎnd aprinse lumina, el și Alec clipiră. Lumina făcea ca toate lucrurile din cameră să pară și mai ciudate. Și această stare deveni și mai stranie decît era. Poate că din cauza atmosferei bolnăvicioase din casă... Duncan Își aminti clar de mama lui În perioada bolii, cînd taică-său trimitea după mătușa lui, apoi după doctor - oamenii intrau și ieșeau, șoptind În miez de noapte, agitîndu-se, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Bineînțeles c-atunci! zise Alec pierzîndu-și răbdarea. Așa vin ăștia! Nu știai? Atunci cînd te-aștepți mai puțin. Își curmă vorbele brusc. Duncan se uită la ușă, amintindu-și din nou de boala maică-sii, avînd din nou acel simțămînt straniu, așteptîndu-se pe jumătate să audă oameni vînzolindu-se prin hol... În schimb, auzi bufniturile neîntrerupte ale avioanelor, bum-bum-ul monoton al bombelor, urmat de funinginea care se rostogolea pe horn. Îl privi din nou pe Alec, și deveni tot mai neputincios. Căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai bine decît aceia care nici n-au auzit de catehism. Atunci trebuie să precizăm că întrebuințarea actuală a catehismului face mai mult rău decît bine sfintei Biserici? Dacă așa ar sta lucrurile, atunci acesta ar fi un rezultat destul de straniu al metodei în sine, care părea promițătoare. Tot ceea ce Sfîntul Pavel a spus despre legile lui Moise trebuie să se aplice acestor excepționale compendii de doctrine creștine: "Legea așadar este sfîntă, iar porunca este sfîntă și dreaptă și bună."53
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
seama îndeajuns; și cărora trebuie încă să le facem dreptate; iar viitorul o va face, dîndu-le strălucirea celor mai luminoase fapte ale istoriei Bisericii. Deși sublimul și frumusețea conținute de propunerea lui Pascal, demnă de Apostoli, o făceau să pară stranie și absurdă în ochii contemporanilor săi, Clerul din Germania a fost oripilat să o audă și s-a grupat împotriva Papei, îndreptîndu-se spre împăratul care era deja de partea sa prin legăminte; la ce altceva ne puteam aștepta? Iată, încă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cu adevărat o bucurie că și în rînduiala temporară a existat Clerul liber reprezentat de Grigore al VII-lea deși în aparentă opoziție cu el, în vreme ce Clerul care îi era sclav și adulator a fost adevărata cauză a ruinării sale". Stranie afirmație; și, totuși, ușor de dovedit. Este de ajuns să luăm în considerare ce s-a întîmplat cu baronii germani. Domnii saxoni și germani, supărați din cauza desfrînării sale și a extremei tiranii, s-au revoltat împotriva lui, plîngîndu-se de lentoarea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
183 II Timotei, II, 4. 184 Ceea ce învestea regele în feudalism se numea homo regis. Nu se poate găsi o manieră de exprimare mai clară și absolută pentru patronajul regelui asupra acestui om, devenit ca un bun propriu. Ce gînd straniu i-ar fi trezit Sfîntului Petru sau Sfîntului Pavel, sau lui Gură de Aur, sau lui Ambrozie transformarea lui homo Dei în homo regis?! Iar cuvîntul homo devenise sinonim cu soldat al acelor vremi, după cum se poate observa la Du-Cange
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pe lîngă marfa pusă la rece. Am urcat o cărare pavată cu dale albastre către un dîmb acoperit cu iarbă, de unde am privit În jos la o arie nesfîrșită de ferestre panoramice, curți interioare și bazine miniaturale. Împreună aveau un straniu efect calmant, de parcă parcelele acestea rezidențiale - britanice, daneze și germane - ar fi fost o serie de țarcuri psihologice care calmau și domesticeau populația de imigranți. Simțeam că, asemenea zonelor locuite de pensionari de pe coastele Floridei, din Caraibe și din Hawaii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
În ochi.) Două sute de oameni se află lîngă piscină cînd Începe un incendiu. Există frapiere, castroane cu punch, sticle de șampanie și apă minerală, cît să stingi un vulcan. Dar nimeni nu pare să fi mișcat un deget. Asta-i straniu. Nimeni n-a chemat poliția sau pompierii. Ce-ați făcut, doar ați stat aici și-atît? Hennessy Începuse să se sature de mine și stătea cu ochii pe mașina lui. Ce altceva să fi făcut? Era o panică Îngrozitoare, oamenii cădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
O să ne fie de mare folos părerea dumneaei... Mi-am petrecut după-amiaza pe balcon, cu gîtul ros de gulerul ortopedic, odihnindu-mi picioarele pe podeaua zgîriată. În solul Împrăștiat din hîrdaiele cu plante ornamentale, un geometru nebun schițase diagrama unui straniu dans al morții. Încă mai simțeam pe beregată degetele atacatorului și-mi stăruia În auz respirația lui șuierătoare, cu iz de whisky. În ciuda a ceea ce-i spusesem lui Cabrera, și eu eram curios să aflu cum pătrunsese atacatorul meu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Stau ciorchine În jurul piscinei ca niște agenți de la Hollywood. Ea oftă din rărunchi, moment În care mi-am dat seama că-și ținuse respirația. — Droguri găsești peste tot În vremurile astea, mai ales de-a lungul coastei. Se Întîmplă ceva straniu și nemaivăzut acolo unde se-ntîlnește marea cu uscatul. (Arătă spre pueblele din zare.) Oamenii se plictisesc rău de tot, iar drogurile Îi Împiedică s-o ia razna. CÎteodată Bobby se dovedește cam prea tolerant, dar nu vrea decît să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
prin cadrul ușii principale.) E una dintre cele mai aglomerate zile ale Clubului Nautico. Frank ar fi fost impresionat. — Am vorbit azi-dimineață cu señor Danvila. Se prea poate să vă vedeți cu fratele dumneavoastră. — Cu Frank? (Numele avu un ecou straniu, ca și cînd s-ar fi propagat printr-un aer mult mai rarefiat.) Cum Îi merge? — Lucrează În grădina Închisorii și i-a mai revenit culoarea-n obraji. Vă transmite toată dragostea lui și vă mulțumește pentru pachete, pentru rufe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lîngă mine. Încă mai simte. L-am urmat către scară, trecînd pe lîngă dormitoarele neaerisite, pline de graffiti și puțind a vopsea. Îl credeam pe cuvînt că nu era el de vină pentru incendiul de la casa Hollinger și, În mod straniu, mă simțeam ușurat. Cu toate schimbările lui bruște de direcție și cu toată energia risipită, n-avea În el nici urmă de răutate, niciun grăunte din violența Întunecată și tăinuită ce se găsea În genul de psihopat care fusese În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Își Încuie ușile de la intrare și-și deconectează sistemul nervos. Pot să-i eliberez, Charles. Cu ajutorul tău. Putem să Începem aici, În Residencia Costasol. — Bobby... (I-am susținut privirea fascinantă a ochilor albaștri ca marea, În care citeam un amestec straniu de amenințare și speranță.) Eu n-am ce să fac În privința asta. Eu am venit aici să-l ajut pe Frank. Știu, și l-ai ajutat. Dar acum ajută-mă pe mine, Charles. Am nevoie de cineva să rămînă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
imaginez cum ar reacționa niște locuitori nou-sosiți la aceste interioare nemișcate, rupte de lume În spatele sistemelor de securitate și al senzorilor. Deșertul exterior al Residenciei Costasol se reflecta În deșertul interior al acestor Încăperi aseptice. Gravitația redusă a acestei planete stranii le-ar fi amorțit creierele noilor locatari și i-ar fi izolat În fotoliile lor, cu privirea agățată de liniile orizontale ale ecranelor tv ca și cum ar fi Încercat să-și stabilizeze mințile. Forțînd o fereastră sau o Încuietoare de ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
umerii, În timp ce se holba la sfîrcurile ei În plină creștere. Ascunse pe sub prosop, mîinile Îi zăboviră pe sînii și fesele ei, apoi Îi adunară și-i răsuciră părul, lăsîndu-i-l pe ceafă Într-o coadă grea și umedă. Era o tăcere stranie În micul dormitor, de parcă toată casa aștepta răspunsul nostru. Mi-am dat seama că nici eu, nici Crawford nu mai respiram. Pieptul lui era nemișcat, iar mușchii feței păreau gata să-i iasă prin pielea de pe obraji. De obicei atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
care a acoperit dintr-odată tot spațiul, a acoperit chiar și mortăciunea aia nevăzută și scârboasă care zăcea între mine și ei. Tac și eu. Mă îndrept spre camera mea cu pași ușori, să nu îi tulbur din nemișcarea lor stranie de statui care s-ar putea dez lănțui dintr-o clipă în alta. Nu am timp să mă frământ acum în legătură cu reacțiile disproporționate ale părinților mei. O să le treacă. Vreau să rămân singură, să-mi pun caseta cu Yes ( Fragile
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
el și marea vuiește acum destul de tare, Eduard îi aude vorbind. — Nu vrei să rămâi cu mine la mare? îl îmbie femeia pe băiat. Copilul se joacă pe plajă cu mingea. E bronzat și se agită în truna. în mod straniu, Eduard simte tot ce simte acel copil. Vântul îi șuieră prin păr, cu o asprime care îi place, îl face să se simtă bărbat. — îți dai seama ce minunăție, continuă mama copilului, te joci toată ziua pe plajă, nu numai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
marea! Un Don Quijote ridicol, cu veleități de Don Juan, care nu mai ține min te numărul fetelor care i-au trecut prin pat, cum nu le mai ține minte nici trupurile și nici măcar chipurile. în schimb, își amintește, în mod straniu, de singura care l-a părăsit fără vorbă și fără regret, deși, conform scenariului, el și numai el avea dreptul să proclame despărțirea, atunci când, în sfârșit, ar fi devenit în scris personajul exemplar al romanului ei.“ Privi marea încruntat. Marea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o ușoară briză adusă de câțiva nori ca niște bolovani atârnând din cer. Din când în când, se oprea și se așeza pe micile metereze de piatră ale gardurilor. Adierile de vânt aduceau de pretutindeni mirosul de mare. în mod straniu, chiar și pe strada unde locuia, unde nu se vedea țipenie de om, casele fremătau de viață. Era noaptea de înviere. Mirosul de mare se amesteca în aer cu mirosul de cozonaci, friptură de miel și sarmale. Eduard tresări simțind
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
chef de conversație. Voia să fie lăsată în pace și să vadă tablourile. Se ridică în picioare și se apropie de peretele din față. Chipurile încadrate de rame simple, subțiri, aproape invizibile, îi păreau vag familiare, în mod cu totul straniu. Și, în ciuda faptului că erau desenate neconvențional, deformând întru câtva realitatea, îi păreau foarte reale și foarte vii, ca și cum respirau tăcut la unison cu ea, în aceeași încăpere. Dădu încruntată înconjurul sălii și se întoarse, ca trasă de o ață
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cel mai mult și mai mult îmi plăceau Genesis. Nu i-am mai ascultat de mult... Tăcu. Cotrobăi prin geantă și își scoase cu gesturi precipitate ochelarii pe care și-i puse imediat pe nas. Simțise în mod cu totul straniu că în colțul ochiului stâng stătea să cadă o lacrimă. Amintirile disparate care îi invadaseră mintea în acea seară o trăseseră cu forța într-un tunel prin a cărui beznă povâr nită alunecase neajutorată, din ce în ce mai adânc, și apoi o azvârliseră
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
strădui să redau ceea ce bănuiesc că va fi Însemnat pentru el cea dintâi și de ce anume. Pe măsură ce Înaintez În vârstă observ, că diferența vădită și profundă dintre atitudinile noastre față de natură - mai cu seamă În privința formei copacului - avea o identitate stranie În scop, un fel de sistem de rădăcini Îngemănate, un tipar paradoxal, plin de Întretăieri. Tatăl meu făcea parte dintr-o generație de oameni ale căror vieți fuseseră marcate fără drept de apel de războiul din 1914-1918. Era convențional și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
proporții de pe la 1890, precum și stilul și animația popotei companiei de artilerie a nobilimii. Nimic din toate acestea nu face din el o persoană ieșită din comun. Însă, pe lângă livada lui miniaturală și sacră, avea și alte ciudățenii personale. Cea mai stranie era fascinația lui pentru filosofie. Ea ocupa cam trei sferturi din lecturile sale, majoritatea alese din marii filosofi germani și din pragmatiștii americani. Celălalt sfert era poezie, Însă din nou aproape exclusiv versuri romantice nemțești sau franțuzești, foarte rar englezești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
opuse. Era ca și cum și-ar fi lăsat unul dintre pomii de spalier să crească În voia lui, o Încălcare blasfemătoare a celei de-a unsprezecea porunci: Să cureți toți pomii. Pentru mine aceasta a fost Întotdeauna deosebirea esențială dintre noi; stranie totodată, misterioasă din punct de vedere genetic. Adoram ceea ce lui Îi provoca repulsie. Propriile mele „livezi“ au fost, din clipa În care le-am văzut pentru prima dată, dumbrăvile și crângurile uitate și din ce În ce mai pustii ale vestului Angliei, iar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
au fost incalculabile și continuă să rămână astfel: locul unde a poposit o sămânță intelectuală care acum, ajunsă copac, umbrește Întregul glob pământesc. Sunt un eretic În ce-l privește pe Linnaeus și nu mi se pare nimic mai puțin straniu, sau mai corect poetic, decât ca el să fi Înnebunit spre sfârșitul vieții. Nu contest valoarea instrumentului pe care l-a pus la dispoziția științelor naturii - care, de fapt, nu era altceva decât o extensie abilă a sistemului aristotelic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]