6,823 matches
-
scăpa din mormânt 240. Ceremonia Înmormântării se Încheie cu așezarea oaselor În stâlpii funerari, confecționați din trunchiuri de copaci golite pe dinăuntru, Împodobite cu semne totemice. Oasele mari și craniul se sfărâmă, ca să ocupe cât mai puțin loc, apoi În strigătele bărbaților și vaietele femeilor, stâlpul totemic este ridicat În poziție verticală și Înfipt Într-o groapă făcută din nisip, dansându-se jurul său În semn de adio241. La Înmormântare participă Întreaga comunitate, fiecare manifestându-și durerea prin strigăte și văicăreli
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
apoi În strigătele bărbaților și vaietele femeilor, stâlpul totemic este ridicat În poziție verticală și Înfipt Într-o groapă făcută din nisip, dansându-se jurul său În semn de adio241. La Înmormântare participă Întreaga comunitate, fiecare manifestându-și durerea prin strigăte și văicăreli, prin crestarea corpului, rudele apropiate și văduva fiind supuși mult timp la anumite opreliști. Văduva Își unge trupul cu argilă albă, În semn de doliu, și timp de un an nu are voie să vorbească, folosind doar limbajul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
știe cântecul, și nimeni altul. În nord-vestul Australiei dansurile și cântecele poartă numele aceluia care leau creat, drepturile lor de folosință exclusivă fiind apărate prin reguli precise. În Australia, conducătorul corului cântă „povești” alcătuite dintr-un text neîntrerupt și din strigăte ritmice pentru crearea tensiunii dramatice. Cântecul greierului totemic din regiunea râului Finke, din partea sud-vestică a deșertului Simpson, se execută la o ceremonie În fiecare an, Într-o noapte cu lună plină, de către toți membrii tribului, care conform tradiției se cred
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cultural maori, mult apreciat și peste hotare (SUA, Canada), cu dansuri și tradiții seculare. Atrage 504 Smithsonian, Terra, p.207. 339 atenția fețele lor tatuate, costumația simplă, tematica dansurilor, Însoțite de bătaia din palme și lovirea armelor, sunete de fluiere, strigătele de luptă, expresivitatea mișcărilor și ritmul deosebit. Cele mai importante centre ale culturii maori, apărute În ultimele decenii În Noua Zeelandă sunt: Waimangu, Waiotapu, Tiketere 505. La Waiotapu se găsesc, alături de gheizere și piscine cu nămol fierbinte, și mărturii ale străvechii
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de imortele, fructe, obiecte artizanale, ilustrate, păpuși, statuete, orez cald, ceai aburind, castane prăjite, semințe, nu lipsesc nici frigăruile pentru cei cu apetit matinal, peștele prăjit, etc. Mirosurile de toate felurile se Împletesc strident, printre smiorcăielile copiilor somnoroși, pedanteriile adulților, strigătele răgușite ale ghizilor, râsetele colorate ale tinerilor, chicotelile Îndrăgostiților, murmurul mandrelor șoptite de pelerini... Se apropie ora cinci dimineața, fiecare și-a găsit un locușor pe terasă de unde așteaptă miracolul luminii dintre frunțile Încărunțite ale steiurilor bazaltice. Pentru câteva clipe
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
în cameră pe întuneric, cu fereastra deschisă și ascultau dacă sunt și cum sunt strigate. Uneori „strigatul fetelor” avea urmări neplăcute. Tatăl sau frații fetei criticate, înarmați cu ciomege, topoare sau furci porneau în noapte în direcția dincotro se auzea strigătul și căutau pe strigător. Dacă îl loveau, îl loveau fără nici o cruțare. Probabil acesta a fost motivul care a făcut ca obiceiul să nu se mai păstreze până în zilele noastre. O dată cu reînvierea naturii, ca un semn că a venit primăvara
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
și mai frumos. Westminster. Tom privi cu uimire construcția enormă.(...) Sărmanul Tom se apropiase încet, timid, până la santinele, bătându-i inima, cu o licărire de speranță, când deodată zări prin grilajul aurit un spectacol care era să-i scoată un strigăt de bucurie. De cealaltă parte a grilajului, era un băiat drăguț, pârlit de soare, înnegrit de sporturi și de exerciții în aer liber. Veșmintele lui de mătase și saten, erau împodobite cu obiecte scânteietoare; purta la șold o săbioară și
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
Michel Carassou și René Mougel, Paris, 1997; L’Écrivain devant la révolution, Paris, 1997; L’Être et la connaissance. Essai sur Lupasco, Paris, 1998; ed. (Ființa și cunoașterea. Încercare asupra lui Lupașcu), îngr. Vasile Sporici, pref. Michael Finkenthal, Iași, 2000; Strigăt întru eternitate, îngr. Geo Șerban, București, 1998; Benjamin Fondane et les „Cahiers du Sud”. Correspondance, îngr. Monique Jutrin, Gheorghe Has și Ion Pop, pref. Monique Jutrin, București, 1998; Versuri, Chișinău, 1999; Iudaism și elenism, îngr. și pref. Leon Volovici și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
toată diversitatea tematică» (adică, probabil, în ciuda diversității tematice). În a doua coloană a articolului semnat de D. Micu se spune că «nu vom găsi la Aurel Rău versuri clocotitoare de patos, cu izbucniri violente de mânie și de indignare, nici strigăte de entuziasm nestăpânite», și că aceasta ar fi caracteristic pentru poezia tânărului clujean. Iată deci continuarea ideii neformulate direct, după care personalitatea implică existența unei singure coarde lirice. De altfel, versurile din volumul lui Aurel Rău dezmint afirmația criticului. D.
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
prea servilă, Și dă sentința morții. Se pregătesc călăi. Zadarnic vreți la ziduri să împușcați lumina! Vă intre bine-n minte tot ce-auziți acum: din glasul lui Vâșinski, din Pind, Carpați și China se strânge o furtună, un singur strigăt: NU! Doina CIUREA - Profesoara. În: Viața românească, nr.3, mart., 1952 Cu Eminescu și Coșbuc, departe Urcat-am culmi de vers, de-atâtea ori, De Creangă ne-a vorbit... Din a lui carte Am spus povești la foc, în șezători
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în orientarea opiniei publice, vom face mai bine dacă asociindu-ne luptei organizate a proletariatului mondial împotriva cursei înarmărilor, vom arăta străduință și disciplină. Ca niște adevărați docheri care lucrăm în porturile unde sosesc ideile, să refuzăm și noi descărcarea strigătelor de război”. - Cuvinte și cuvinte. În: Flacăra, nr.40 (144), 7 oct. 1950: „Dintr-o parte și alta auzim cuvinte și cuvinte. Peste Atlantic președintele Truman declară: «Trebuie să convingem pe inși că noi avem curajul să ne folosim de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
place lui Suze la ea. De fapt, ăsta e singurul subiect asupra căruia nu ne Înțelegem deloc. Am ceva și pentru tine, Becky. Jess caută În rucsac și scoate un maldăr de cîrpe jegoase. Janice se trage Înapoi, cu un strigăt de mirare. — Ce-s astea, draga mea? — Becky și cu mine o să le facem fașe pentru șters copilul, spune Jess. — Să faceți fașe pentru copil? Mama pare complet bulversată. — Dar, draga mea, sînt la Boots cîte vrei. Poți să iei
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
la mine Karen și Dawn, de-asta au Încercat să scape de mine... Celălalt lift așteaptă cu ușile deschise și, sub imboldul unui impuls, mă urc În el. Ajung la parter și ies cît pot de repede din hol, ignorînd strigătele lui Karen și Dawn, exact la țanc ca să-l văd pe Luke dispărînd În Mercedesul condus de șoferul companiei. Fac semne isterice unui taxi, mă urc și trîntesc coșul pe scaun. — Unde vrei să mergi, iubito? mă Întreabă taximetristul. Trîntesc
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
place deloc cum sună și, dintr-o Încăpere Îndepărtată, aud țipetele unei femei. Mi se strînge stomacul cînd o aud și, cu mare efort, reușesc să nu-mi duc mîinile automat la urechi. În orice caz, nu era neapărat un strigăt de agonie. Probabil că țipa pentru simplul fapt că nu vede la televizor sau ceva de genul ăsta. Mă apropii de recepție, respirînd precipitat. — Bună ziua, spun. Numele meu e Rebecca Brandon și trebuie s-o văd pe Venetia Carter imediat
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
hotărât să înlăture „glodul”, să opună ezitantului „poate” pe imperativul „trebuie”. Un drum, o „cărăruie” cu „troscoțel” și „nalbe”, un „tren negru” gonind pe „șesul nesfârșit al gândului” orientează, aparent, spre contemplație; programul etic al poetului reclamă însă verbul ofensiv, strigătul în crescendo, apt să spargă „veacuri de zid”. Câtă vreme Copacul (întocmai invocat într-un sonet barbian) vrea să atingă cerul, omului-om, bătut de „toate ploile”, mușcat de „toate vânturile”, îi stau bine sfidarea, cutezanța: „Piciorul meu a încercat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
sufletesc, acum în leneșe pânze de ape, inegală, silnică și neobișnuit de verbală. E. LOVINESCU SCRIERI: Poezii, Orăștie, 1911; Sărbătoarea morții (1914-1915), Arad, 1915; Neguri albe, Alba Iulia, 1920; România, Brașov, 1920; Versuri, Arad, 1925; În robia lor, Arad, 1926; Strigăt pentru depărtări, Timișoara, 1927; Cuvinte către țăran, Arad, 1928; Mâine, Craiova, 1928; Printre oameni în mers, Sosnowiecz, 1933; Horia, Varșovia, 1935; ed. București, 1937; Minerii, București, 1937; Țara, București, 1937; Maria Doamna, București, 1938; Peste prăpăstii de potrivnicie, București, 1938
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
pe care le adună, de la momentul copilăriei la maturitatea deznădăjduită. Poemul exprimă răul, exorcizează ratarea, și murmură spre autoloniștire, shantih... In mod paradoxal, pornind de la întuneric, degradare hidoasă și disperare, The Waste Land aduce pace și lumină. Poemul debutează cu strigăte disperate, cadavre dezgropate, hypocrite lecteur, mon semblable, mon frère!, pentru a se încheia în șoapta de liniște dorită, care parcă e reală odată ce e rostită. Așa cum spunea criticul Eliot, poezia "comunică înainte de a fi înțeleasă". Pornim de la haosul emoției exacerbate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
marea primordială, dar nu se poate bucura de ea. El privește înapoi, într-o suită de citate care mai de care mai diferite, repetă poruncile zadarnice ale tunetului și se dă bătut. Viața nu poate câștiga. Poemul întreg este un strigăt de disperare. Iubirea a fost ștearsă de pe fața pământului și nu poate fi recuperată. Încarcerat în singurătate, vulgaritate și spaima de a se confesa, de a capitula ("înspăimântătoarea cutezanță a capitulării de o clipă" iubirea), Eliot și-a exprimat întreg
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e suferința, nu există câștig fără pierdere. LV. Ai rime seducătoare în unele poeme, însă multe dintre versuri merg pe un ritm al sufletului și al sensibilității. Muzica vorbelor e la tine mai degrabă ca un balsam, decât ca un strigăt. Mă gândesc la unii poeți, care construiesc rime pe o silabă și o prepoziție, un pronume și o conjuncție, jerbe de sunete, artificii de cuvinte. Tu alegi un dincolo-de-cuvânt... MK. În volumul meu recent The Chine fac și eu toate
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și glumele pe musafiri. Filosofia lor era să-și trăiască viața cu orice risc, viața uneori fiind plătită cu teama de moarte. Mama le spunea celor doi copii: Nu-L uit pe Dumnezeu, rămân cum m-a făcut... Ascult supusă strigătele și poruncile inimii... suntem cum suntem pentru că Dumnezeu vrea, nu cred în drac, Dumnezeu e mai tare ca dracul... În concepția celor două femei, Dumnezeu era aliatul lor, Dumnezeu le poruncea să se îmbăieze, să-și ungă corpul cu elixir
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
forma epică, în care el își prezintă imaginea intermediară între el însuși și ceilalți; forma dramatică, în care prezintă imaginea sa în raport imediat cu ceilalți. (...) Forma lirică este cel mai simplu veșmânt verbal al unui moment de emoție, un strigăt ritmic asemănător celor care odinioară îl însuflețeau pe bărbatul ce trăgea la vâsle sau rostogolea pietre către vârful unei pante. Cel care scoate acest strigăt este mai conștient de momentul emoției sale decât de el însuși pe cale de a încerca
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ceilalți. (...) Forma lirică este cel mai simplu veșmânt verbal al unui moment de emoție, un strigăt ritmic asemănător celor care odinioară îl însuflețeau pe bărbatul ce trăgea la vâsle sau rostogolea pietre către vârful unei pante. Cel care scoate acest strigăt este mai conștient de momentul emoției sale decât de el însuși pe cale de a încerca această emoție. Forma epică cea mai simplă se naște din literatura lirică atunci când artistul întârzie și insistă asupra lui însuși ca asupra centrului unui eveniment
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Se atinge forma dramatică atunci când vitalitatea, care cursese și se învolburase în jurul personajelor, umple fiecare personaj cu o asemenea forță încât acest bărbat și această femeie primesc o viață estetică proprie și intangibilă. Personalitatea artistului, tradusă mai întâi printr-un strigăt, o cadență, o impresie, apoi printr-o povestire fluidă și superficială, se subtilizează în fine până la a-și pierde existența și, ca să spunem așa, se impersonalizează. (...) Artistul, ca și Dumnezeul creației, rămâne în interior, sau în spate, sau dincolo, sau
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de către personaje: oroarea acțiunilor lor", scrie Eugène Vinaver în Conversații despre Racine (Entretiens sur Racine, Nizet, 1984). Hermione cunoaște identitatea victimei sale, dar nu-și dă seama, în momentul în care ordonă crima, că nu va putea supraviețui acestui omor. Strigătul ei, când află moartea lui Pyrrhus, dovedește imensitatea disperării sale în fața actului ireparabil pe care chiar ea l-a înfăptuit. 7.7. Un nou resort tragic: admirația față de virtute Corneille și Racine nu adoptă același punct de vedere în cazul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
interesul și plăcerea noastră; ne smulge lacrimi, dar acest fel de lacrimi delicioase, care sunt atributul cel mai dulce și exprimarea firească a sensibilității noastre: nostri pars optima sensus. Juvenal, Satira XV. De câte ori nu a fost admirat felul în care strigătele, gemetele, suspinele acționează asupra celorlalți oameni! Acestea sunt hotărârile suverane ale naturii. Dacă Poetul își alătură ei vocea, câtă forță nu va avea ea? Vocea lui îi va învăța pe oameni adevărul acesta important, că făcând răul, ei culeg ce
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]