6,840 matches
-
răi, înseamnă a ajuta pe cititorul care meditează asupra vieții sociale să găsească drumul cel drept: «Tovarășul Malencov - zice și tovarășul Corneiciuc (Pravda, 11.X.1952) - analizând problema tipizării - a dezvăluit esența ei filosofică și a chemat pe creatori pe tărâmul literaturii și artei la muncă, la studiul aprofundat al vieții, a făcut apel să luptăm fără cruțare împotriva putregaiului, minciunii, să scoatem la iveală calitățile sufletești și trăsăturile tipice pozitive ale caracterului cetățeanului sovietic de rând, să creăm imaginea sa
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
poate fi chiar rară, mai greu întâlnită (...).Am respectat noi, scriitorii literari, acest adevăr? Nu întotdeauna, și nu destul. Există o frică de individualizare sau o stângăcie în a individualiza la creatori, iar la redactori, critici și alți militanți pe tărâmul literaturii, o frică de a accepta o individualizare curajoasă, originală a eroilor. De aceea se merge uneori spre șablon, spre zugrăvirea aproape identică a unui «tip» fără caractere individuale sau cu trăsături individuale specifice, neadâncite. Tipul de tânără odraslă a
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
o figură de tipul Maidannicov, deoarece Marin Preda este unul dintre prozatorii noștri cei mai capabili să realizeze o asemenea sarcină. Pentru aceasta însă, Marin Preda trebuie să-și însușească amănunțit experiența câștigată în ultimii ani în toată țara pe tărâmul colectivizării și să se înarmeze temeinic din punct de vedere ideologic și politic, pentru a se orienta în problemele vieții țărănești cu mai multă siguranță decât a făcut-o în Desfășurarea. Și tot ce a înfăptuit mai bun în această
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
parte a sa, scris de pe poziții de fapt cosmopolite. El urmărește nu smulgerea unor buruieni ce dau să năpădească noul ci înăbușirea și strivirea însuși a noului (...) Literatura noastră în genere și cu atât mai mult mlădițele noului răsădite pe tărâmul ei, trebuie ajutate să crească iar nu călcate în picioare de unii critici «dați cu lac», care-și închipuie că sub egida luptei libere de opinii își pot permite orice. V-am împărtășit aceste gânduri ale mele, deși sunt din
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
artistică într-adevăr remarcabile - te îndeamnă să te gândești, între altele, și la faptul că anumite motive firești ar fi putut să-i determine pe atâția alți poeți, care-s departe de vârsta de argint, să-și revendice pe acest tărâm prioritatea. În tot cazul, încercările tinerilor poeți de a cânta dragostea au început să fie încununate de anumite succese. Ne gândim, afirmând aceasta, la poemul Studenta de Aurora Cornu (apărut în Viața românească, nr. 10. 1953), poem care se arată
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
din coloanele gazetelor, prin amărăciunea nedisimulată izvorâtă din alternanța trecut viitor, și între aceste perspective, în final, un adaos neconvingător, (o poantă!) aproape ironic, despre militantismul poetului la timpul prezent: Mulți flăcăi și de la noi, în zare, Înșelați, zac pe tărâm străin Ochiul rece-al stelelor, uitare Picură puțin câte puțin. Oricum însă, am învins, băieți, Cât de greu ne-ar fi nu ne mai pasă, Sărbătoarea-ntregii tinereți Ne adună-n noua noastră casă!(...) Dragi prieteni nu vă amăgesc, Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
literare a anului 1953. Dar până să descifrăm conturul viitorului an, având în memorie faptele și întâmplările scriitorilor din anii panoramați în aceste pagini, propun cititorului un experiment: să-și împrospăteze memoria cu fapte și întâmplări mai vechi, petrecute pe tărâmul literar între 1944-1949 tocmai pentru a sesiza și mai limpede evoluția și saltul spre 1954. Întoarcerea în timp n-o voi face eu, ci un document din vreme scris și semnat de Mihail Novicov 82: „Ne închipuim a fi în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de muncă încordată de la 23 August 1944 până azi? În ce măsură ajută literatura noastră la crearea viitorului? Iată câteva întrebări pe care publicul cititor, iubitorii de carte din uzine și de la sate, învățătorii, studenții, profesorii, îndeobște oamenii legați de munca pe tărâmul cultural, ni le vor pune, nouă scriitorilor, criticilor, tuturor oamenilor activi în acest domeniu. Există unele realizări, dar publicul așteaptă mai mult. Cred că trebuie semănat din vreme, pentru ca să ne bucurăm de o recoltă bogată în 1954. Astfel, nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a fost cercetător științific la Institutul de Cercetări pentru Cereale și Plante Tehnice Fundulea - București. În perioada 1962-1970 a îndeplinit sarcina de vicepreședinte al Comisiei de radiobiologie al Academiei Române. De-a lungul a peste patru decenii de activitate pe tărâmul științei, A.P. a efectuat lucrări de genetică, ameliorarea plantelor și producerea de sămânță la principalele plante agricole. În prima parte a activității sale științifice, A.P. a inițiat lucrări de genetică aplicată, începând din anul 1929 la Stațiunea experimentală agricolă Târgu
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
influența poporanistă. Această influență n-a afectat însă esența programului literar al revistei. Dacă în domeniul culturii, al creației cultural-artistice, ideile poporaniste au avut un rol însemnat, militând pentru afirmarea unei literaturi care să reflecte realitatea noastră specifică românească, pe tărâm politic, însă, acestea au răspândit unele aprecieri greșite, neștiințifice, care au influențat orientarea ideologică și programatică a unor cercuri politice în momentul când se impunea înfăptuirea unor fundamentale obiective general-democratice în țara noastră. Plecat din satul de răzeși moldoveni, unde
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
II. În 1972 înființează primul Centru de Cofochirurgie din Iași, iar în 1973 obține titlul de doctor în științe medicale. Prezent în viața universitară ieșeană timp de aproape patru decenii, timp în care a depus o activitate deosebită, atât pe tărâm didactic cât și clinic și științific, prof.dr. Leonid Teodorescu se pensionează în 1983. O parte considerabilă a activității sale a constituit-o cea adresată cercetării științifice. Autor al lucrărilor: Curs de otorinolaringologie (1967), Noțiuni de otorinolaringologie (1981) și Orientări în
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
Una este luna.” în relație complexă: în folclor și literatură mâinile au importanță specială. În basmul românesc, zmeii reprezintă o expresie a naturii anorganice fără mâini, impetuoase, o sugestie a lumii minerale (aramă, fier, aur, topaz, diamant), a bogățiilor de pe tărâmul celălalt, precum și un simbol al forțelor telurice latente, al focului și dezlănțuirilor meteorologice. Din punct de vedere psihologic, zmeul este individul de tip gladiator, lipsit de inteligență, dar redutabil fizic, întrucât nu are mâini, ființă ce poate fi înfrântă doar
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
unire sexuală, căsătorie între cer și pământ, în interiorul omului, cerul este sursa oricărei manifestări umane. În tradiția biblică este identificată cu Divinitatea, în Apocalipsă, cerul este locuința lui Dumnezeu și se crede că există nu număr finit de ceruri, fiecare tărâm fiind suprapus și, în imaginarul despre lume, există o legătură printr-o deschizătură, pe care o străbat Călăuzele. În Paradisul lui Dante sunt șapte ceruri planetare, cu stele fixe și în afară de cele șapte ceruri mai sunt două, puncte de un
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
o schiță pe tema unei reîntâlniri târzii, o descriere a Ceahlăului. Astfel, este firească apariția în 1912 a unei proze remarcabile, În voia valurilor. Subtitlul Icoane din Siberia focalizează atenția asupra suitei de tablouri, unele de un exotism original, „întors” - tărâmul explorat neavând nimic din farmecul obișnuit al „primitivității” -, altele de un adânc umanitarism, dezvăluind un infern concentraționar, dar toate de un realism halucinant. În profunzime, însă, proza posedă robusta armătură a unui subiect unitar. Coborârea pe fluviul siberian este un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
diverse soiuri, siberieni get-buget ori coloniști de toate națiile, mai fiecare cu o „poveste” a sa, tragică sau grotescă, stranie sau absurdă. În sfârșit, stă într-un progres notabil al proceedelor narative și descriptive - memorabile sunt descrierea Obiului revărsat, a tărâmului arctic cu aurora sa boreală, a taigalei, adevărat poem în proză -, în mânuirea dialogului, în folosirea altor registre, precum jurnalul intim, scrisoarea, documentul „oficial”. Valoarea panoului e minată, totuși, de o serie de episoade cvasiidentice sau nesemnificative, cu personaje neindividualizate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
Lodge (Nice Work), Julian Barnes (Staring at the Sun, The Porcupine), Peter Ackroyd (The Plato Papers), Kazuo Ishiguro (The Unconsoled, Never Let me Go), Alan Brownjohn (The Long Shadows) și lista poate continua. Nu întodeauna avem de-a face cu tărâmuri științifico-fantastice. De cele mai multe ori e vorba de o lume aparent normală. Distopia începe cu defamiliarizarea familiarului. Prezentul cunoscut, exagerat și bine înnegrit, e proiectat într-un viitor nedeterminat. Mână în mână cu defamiliarizarea merge spaima maximalizată. Se conturează o lume
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și răul cresc laolaltă. Dovada este capitolul 4, care descrie un Ned rătăcitor, paralel celui ucis de Dyer cu secole înainte. Povestirea ne încurcă programat, dar ecourile lirice, repetate înadins și ele, ne vin în ajutor. "Țărâna" ne amintește de tărâmul nopții. O frază, printre altele, poate caracteriza întreg romanul: Ce simți când te scufunzi în apă cu ochii larg deschiși și gura căscată, ca să vezi și să simți gustul fiecărei părticele din coborâre? Odată starea de spirit instalată, propozițiile, incidentele
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui Tim o pomenea ("Ave! Strălucitoare Cecilia...") sunt un fragment din Purcell, care a murit chiar în ajunul lui 22 noiembrie, ziua Sfintei Cecilia. Se recurge masiv la tehnica motivului repetat, care dă coerență textului în T.S. Eliot. Chiar și tărâmul pustiu e invocat de câteva ori. După o vreme lungă și fără de vise, de adaptare la școală, apare visul cu muzicianul William Byrd. Acesta din urmă explică: Cred că sensul morții mele este să mă întorc la izvorul întregii muzici
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Noi suntem creația. Noi suntem muzica. (p. 67) O mare oboseală se degajă. Viteza și comunicarea nu mai pot alerga în ritmul știut de noi. Romanul lui Ackroyd găsește un mod de a le opri, creând această distopie utopică, acest tărâm despre care nu ne putem hotărî: e mai bun, e mai rău? Lecția cărții este că nu putem discuta dacă e mai rău ori mai bun, nu despre asta este vorba aici. E o altă lume, alternativă, pe care trebuie
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
istorisire. Lirismul verbului e nesemnificativ. Pe primul loc e patima în sensul de întâmplare. În universul imaginat de Huxley în distopie, care e în același timp infernul și paradisul literaturii SF, inteligența e descurajată să iscodească. Textul e derutant pentru că tărâmul închipuit de Huxley reprimă înțelegerea, deși romanul despre aceste ființe care nu sunt încurajate să gândească este scăpărător. Ironia lui Huxley este un mod de gândire, dar și manieră literară și ipostază a sensibilității. Ținta ironiei lui Huxley este în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e deznădejdea. Povestirea însăși este fără speranță și prin urmare dezarmant de directă, lipsită de inventivitate verbală, ceea ce e extrem de relaxant în Brave New World, după un roman ca Ulysses. Ape and Essence se complică, dar complicațiile Desperado abia încep. Tărâmul pustiu care se profilează în viitor (amenințarea bombei atomice) apare la mulți alți scriitori. El a devenit o mină de aur pentru romane de succes și pentru filme premiate. Maimuțele care înlocuiesc omul (și descind direct din caii lui Jonathan
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a scris cele cinci drame exact când Harold Pinter debuta). E de remarcat că, la fel cum William Butler Yeats care l-a avut ca secretar literar pe Ezra Pound și a scris poezie chiar și după ce Eliot a publicat Tărâm Pustiu a rămas un poet de răspântie dar nu a devenit unul modernist, Eliot a continuat să scrie drame poetice moderniste chiar și după ce Harold Pinter a adus în scenă teatrul postmodern. Asistăm la o succesiune firească a generațiilor. Premiul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o clinică și să-l trateze pe Pinter de dependența de critică. Cu puțin noroc, poate devine abstinent, învață să râdă iar și scrie chiar și o piesă bună. Nu putem să nu ne amintim de reacțiile adverse stârnite de Tărâm pustiu la apariție, în 1922. Poemul a fost numit "vaca sacră a poeziei engleze" și alte atribute virulente, ceea ce nu i-a scăzut valoarea cu nimic, dar nici nu i-a convins pe detractori ca începea o epocă nouă. Se
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
N-am deloc de gând să-mi văd de treabă, să-mi scriu piesele și să fiu cuminte. Sunt decis să rămân o minte independentă și politică în același timp. Capitolul 3 Poezie 3.1. T.S. Eliot: Intensitatea lirică modernistă Tărâm pustiu (1922) e poemul veacului, așa cum Ulysses (1922) de Joyce este romanul veacului. Țara pustie (tradusă de Ion Pillat) a început să fie citită de poeții români abia după anii '70, dar de atunci încoace, ca și în Anglia, ea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Land este de o coerență uluitoare, la fel ca Ulysses, în ciuda criticilor care au accentuat răsuflarea sacadată a vocilor, afirmând că sensul total le scapă. Eliot a scris pe voci, dar a simțit și a închegat textul cu vocea lui. Tărâm pustiu este o crucificare lentă, desăvârșită cu mare concentrare și bucurie a creației. Pe rând, narațiunea alunecă din ratare în ratare. În cele cinci părți călătorim alături de un protagonist ascuns și mai ales de vocile pe care le adună, de la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]