6,835 matches
-
aflat în anturajul domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1820-1873), l-a cunoscut pe principele Țărilor Române, domnitor al Principatelor Române Unite (1859-1862) și al statului național român (1862- 1866), autorul unor importante reforme economice, sociale, culturale și politice ce au constituit temelia dezvoltării moderne a României. Distinsul și elegantul militar a fost sensibil la frumusețea feminină, cunoscută fiind aventura cu Cocuța Vogoride, soția caimacanului Nicolae Vogoride, și s-a îndrăgostit de prințesa Catargi Obrenovici. Istoricul Constantin Giurescu a descris-o pe Maria
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
sfântă, strălucind de o bucurie cerească. Era convins că Dumnezeu i-o trimite în gânduri ca să avanseze în faptele de pocăință. De aceea și-a ales drept caznă părăsirea chiliei pentru a trăi în vârful unui stâlp de piatră. La temelia acestuia veneau oameni bolnavi și se vindecau. Diavolul însă îl ispitea mereu, vedeniile îl urmăreau, Thaïs îi apărea, uneori, ispititoare, sub forma Elenei din Troia. Îndârjit, ar fi vrut să-i ucidă pe toți cei care au iubit-o pe
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
explica motivația. Următoarea parte va descrie modul în care fiecare proces motivațional poate fi înțeles prin utilizarea conceptului de sine ca bază a motivației (Scholl, Beauvais, Leonard, 2002). 3.3.4.1 Așteptările Conceptul de așteptare este o piatră de temelie a școlii cognitive a motivației. Teoria așteptării susține că individul alege un set de comportamente alternative, bazându-se pe forța motivațională a fiecărei alternative. Această forță motivațională este o combinație între așteptări (ex. probabilitatea percepută că un efort va duce
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
are un rol foarte important în ajutorul pe cate trebuie să îl dea școlii. Oricine lucrează în învățământ observă cum familia nu mai poate realiza socializarea primară prin care copilul să-și interiorizeze valorile civice fundamentale. Pe o astfel de temelie șubredă școala nu poate construi certitudini. Formarea ca cetățean se află sub influența societății și în special a familiei. Cu părere de rău trebuie să afirmăm că se constată în ultima vreme o depărtare a familiei de școală, o scădere
Arta de a fi părinte by Claudia Râmpu, Petru Laurenţiu Râmpu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1400]
-
Mihai Ungheanu, „Permanența Patriei”, CNT, 1976, 16; Dumitru Micu, „Permanența Patriei”, CNT, 1976, 19; Bucur Țincu, Despre permanența patriei, O, 1976, 28; Ioan Adam, Permanența ideii de patrie, T, 1976, 8; George Arion, „Suntem printre cei care așază pietrele de temelie” (interviu cu Dan Zamfirescu), FLC, 1977, 15; Mircea Muthu, „Să se știe de când...”, T, 1977, 10; Dan Mutașcu, „Independență și cultură”, SPM, 1977, 365; Papu, Clasicii, 9-12, 20-28; Mirela Roznoveanu, Literatura unei idei, LCF, 1978, 24; Anatol Ghermanschi, Marele drum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
civile geto-dace, având ca obiectiv apropiat paza și întreținerea podului de peste Jiu, s-a aflat în zona Mânăstirii Bucovățul Vechi - Coșuna și a fost împotmolit de viiturile râului. Cu ocazia restaurării din anul 1926 a mânăstirii, s-au văzut în temelii blocuri paralelipipedice din piatră cochiliferă de 1-1,5/0,5/0,4 m, zidurile fiind înălțate cu cărămizi ștampilate Numerus Maurorum 32; tot din cărămizi romane erau construite clopotnița și chiliile. Astfel de cărămizi de o calitate excepțională, provenind din
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
viitor veșnic. 10. TEMPLUL ȘI PREOȚIITC "10. TEMPLUL ȘI PREOȚII" În această perioadă templele dau totuși mărturie despre o religie colectivă. Tocmai din această epocă ne-a parvenit o experiență arheologică excepțională: un exemplu de supraviețuire și reconstrucție, identificabil datorită temeliei de sub renovările ulterioare. Spre deosebire de religia privată, construirea unui templu este un lucru care privește statul - adică pe rege. Ne-a rămas un singur document În această privință: un text În care regele Sesostrin I sărbătorește fundarea unui templu la Heliopolis
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
apare ca o Înlănțuire de spații tot mai mici pe măsură ce ne apropiem de altar. O structură complexă de magazii plasate În serie și Încăperile pentru preoți completează ansamblul cuprins În interiorul unui zid Împrejmuitor care separă spațiul templului de restul lumii. Temelia indică faptul că există un grup de persoane care trăiesc În intimitatea zeului - preoții care Își au aici propriile case. Pentru restul oamenilor sunt prevăzute nivele diferite de apropiere, În funcție de caracterul mai mult sau mai puțin deschis pentru public al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
referă la viața comunității sacerdotale: sunt liste de primire și Împărțire a bunurilor, anunțuri ale sărbătorilor, jurnale de activitate, scrisori de afaceri, documente de luare În primire, inventare ale materialelor din templu. Avem astfel confirmarea a ceea ce reieșise din studierea temeliei de la Medamûd: sanctuarul este un complex atât religios, cât și economic, o casă a zeului (iar zeul locuiește cu adevărat acolo, ca un idol În care locuiește divinitatea astfel Întruchipată) ținută În ordine și Îngrijită de un personal eșalonat Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
primitivă, centrată pe forțele elementare ale naturii și ale reproducerii și Împărtășită Într-un anumit fel de celelalte populații ale vechii Italii cu care etruscii se aflau În contact, se dezvoltă o religie atât colectivă, cât și domestică așezată la temelia societății nobiliare a primei vârste istorice. 3. ELENIZAREA CULTULUI ȘI DEFINIREA PANTEONULUITC "3. ELENIZAREA CULTULUI ȘI DEFINIREA PANTEONULUI" Impetuoasa creștere a societății etrusce alături de contextuala apariție a formelor nobiliare În poziție dominantă (secolele IX-VIII Î.Hr.) și succesiva organizare În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lui Zeusxe "Zeus" Ammonxe "Zeus Ammon" din Siwah. Altfel, tânărul conducător macedonean aduce În timpul prezent o posibilitate de depășire a limitelor dintre uman și divin pe care civilizația greacă o cunoscuse numai În epoca originilor și, după cum atunci se așezau temeliile realității, la fel, astăzi, faptele sale pot da naștere unei lumi noi, pot crea noi orânduiri sociale și religioase. O premisă importantă a fenomenului În cauză a fost identificată adecvat În transpunerea tematicii eroice În figura omului Înțelept, Înzestrat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
armata romană dă numaidecât Înapoi și fuge În neorânduială până la poarta veche a Palatinului. Romulusxe "Romulus" Însuși, târât de mulțimea fugarilor, Își ridică armele spre cer și spune: „O, Jupiter Stator, supunându-mă voinței tale, am pus aici pe Palatin temelia orașului. Cetățuia, cumpărată prin trădare, a căzut În mâinile sabinilor, armata lor a și trecut valea care Îi desparte de noi și se Îndreaptă Încoace. Tu Însă, tată al zeilor și al oamenilor, Îndepărtează-i măcar de aici pe dușmani
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
A doua dintre ele pune în valoare talentul de polemist al autorului. În paginile cărții este etalată o scară sui-generis a „supușeniei” intelectualului față de putere, de la oportunismul profesionist la umilința sfioasă sau cinică, de la birocratismul pur la inerția revoluționară. Pe temeliile unei asemenea „sociologii a supușeniei” (cum o numește undeva el însuși), I. clădește un veritabil „Pantheon” al imposturii intelectuale postbelice. Verbul pamfletar este dublat pe tot parcursul volumului de conștiința unei misiuni morale implacabile: „Dacă și noi tăcem, nu se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
Suferințe (Din ziarul unui june) și Mici escursiuni apelează frecvent la tonul patetic wertherian, insistând asupra sensibilității bolnăvicioase a eroilor. Sedus de ritmul prozei, scriitorul se adresează legendelor și basmelor populare, de la care împrumută un șir de elemente specifice, constituind temelia a două legende în proză. Legendele sale, cea mai reușită dintre ele fiind Vidra și Simion, au îmbogățit galeria personajelor feminine voluntare din literatura noastră, prin portrete sugestive și pline de savoare folclorică (Vidra, Laura). O pasiune constantă a arătat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285778_a_287107]
-
critică aspră a acestor schimbări. Nici unul dintre ei nu a exprimat-o mai lucid decît Titu Maiorescu. Acesta a scos în evidență lipsa progresului organic și faptul că pașoptiștii au clădit instituții și o politică culturală de tip occidental pe temeliile unui barbarism semioriental. După părerea lui, toată această improvizație nu avea legătură nici cu trecutul, nici cu prezentul României. Nu era deci de mirare că era un eșec! Improvizațiile acestea au dus la "pretenții neîntemeiate", la "un trup lipsit de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga avea unele idei conservatoare, dar era în esență naționalist; păstra totuși legături strînse cu conservatorii, iar în februarie 1906 s-a adresat Congresului Partidului Conservator ținut la București. Le-a cerut boierilor și conducătorilor partidului să refacă legăturile cu temelia lor tradițională, țărănimea, și să o călăuzească. Deoarece numai printr-o astfel de colaborare putea România să-și rezolve problemele. Nici o improvizație liberală, nici orășenii nu puteau înlocui o asemenea simbioză 146. Dar viitorul lui Iorga în Partidul Conservator era
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
reînvingoratei Ligi culturale. Iorga nu s-a abătut niciodată de la țelurile Universității de Vară: "Sîntem convinși că sîntem o națiune cu o unitate admirabilă și o cultură originală comună tuturor. Nu trebuie să ne uităm niciodată tradițiile culturale. De pe această temelie trebuie să oferim națiunii române o cultură modernă de valoare corespunzătoare. Din cultura aceasta va țîșni o energie copleșitoare; iar într-o zi, urmașii noștri vor trage din toate acestea concluziile cuvenite"215. Autoritățile austro-ungare îi împiedicau pe românii "de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pe "calul de curse" (Iorga). Cu alte cuvinte, Iorga nu a fost invitat să facă parte din delegația română la Conferința de Pace, o umilință amară pentru luptătorul care jucase un rol atît de important în realizarea și în punerea temeliilor intelectuale ale României Mari. Alexandru VaidaVoievod și politicienii ardeleni care uniseră recent Transilvania cu România erau șocați; nu erau încă obișnuiți cu interesele meschine de partid și cu politicianismul de la București, dar aveau să se învețe. De partea ungară, toți
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
țării noastre. Ei creează o atmosferă respingătoare, o duhoare pestilențială de hoituri. Din nefericire, pentru salvarea acestor creaturi corupte există o justificare teoretică cu valoare de dogmă, adică faptul că trebuie să considerăm această drojdie dubioasă a orașelor noastre drept temelia vieții națiunii. Binecunoscuta politică de a crea urgent și cu orice preț o burghezie stabilă. Dar, din cauza marii noastre grabe, n-am acceptat procesul lent și i-am înlocuit pe cetățeni cu niște nemernici"106. Cuvinte profetice: ce păcat că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
reveriilor lui Iorga și la concluziile sale excentrice și exaltate. Erau aceste inconsecvențe bazate pe imoralitate? Nu. Aceste atitudini devin consecvente dacă nu uităm că Iorga încerca să apere România Mare în cadrul idealurilor lui sămănătoriste. România Mare și sămănătorismul constituiau temeliile lumii lui. Ele erau pentru el apogeul moralității și al conștiinței. Erau oare posibile aceste premise? Serveau pozițiile lui Iorga interesele României? Iorga credea sincer că da. El nu era avid în atitudinile sale, așa cum erau mulți dintre contemporanii săi
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Era imaginea apolitică a celui mai mare ardelean al secolului al XX-lea. Exista posibilitatea cooperării între acești doi oameni cinstiți și adevărați patrioți, dar erau și piedici. Cultura lui Iorga era mai ales de orientare franceză, bazată pe o temelie latină și greco-bizantină; mediul din care provenea Maniu era german transilvănean, plus că era greco-catolic. Iorga insista asupra "odioasei sale culturi subgermane și maghiare" și asupra mediului său catolic transilvănean chezaro-crăiesc. El considera morala creștină și constituționalismul lui Maniu drept
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
România ar fi putut rezolva de una singură. Criza îl va aduce curînd pe Hitler la putere. În cazul nostru, ea va duce la prăbușirea zorzoanelor parlamentare pe tot cuprinsul "Pămîntului nimănui al Europei", cu excepția Cehoslovaciei, unde instituțiile democrate aveau temelii sănătoase. Depresiunea a sădit sîmburele îndoielii chiar în solidele democrații parlamentare, cum ar fi Franța. Iorga îl cita pe A. Tardieu, care scotea în evidență deteriorarea democrației parlamentare. Iată ce scria Iorga: "Nu un nenorocit ca mine, care luptă aici
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
familia celui dintîi. Poate că acest lucru explică mai bine decît orice înverșunarea controversei. Dat fiind tot ce știm despre Iorga, nu este deloc de mirare că oricine îndrăznea să nu fie de acord cu el în privința interpretării istoriei românilor, temelia naționalismului său cultural, intra inevitabil în conflict cu ego-ul și vanitatea lui. Iorga nu avea deloc un caracter conciliant. Nu putea lăsa fără răspuns o tentativă de uzurpare a monopolului său asupra interpretării istoriei românilor, astfel că trebuia să se
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a pretențiilor lor le ajută la fel de puțin ca și vehemența polemicilor. Nici acceptarea docilă de către un public prostit o vreme nu le face vreun bine. Deoarece există în literatură o regulă de fier prezentă și în artă, care stă la temelia tuturor societăților omenești și nimeni nu o poate eluda: tot ceea ce se adresează oamenilor trebuie să rămînă uman. Iar ceea ce este uman, indiferent de formă, trebuie să-și păstreze structura umană de bază". Iorga încheie în stilul său din trecut
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mai glorios dintre soldații francezi. Doar timpul îi va judeca teribilul act". Ca luptător naționalist, Iorga privea lucrurile în perspectivă și în profunzime: "dar armata nu înseamnă națiunea, în acest moment îngrozitor trebuie să ne retragem pe (tărîmul) spiritului, deoarece temeliile spiritului nu pot fi distruse", el constituind "o căutare a libertății și a dreptății"5. În aceeași zi, apelul făcut la radio de un alt istoric-politician naționalist îi dădea o replică lui Iorga ca un ecou, ca într-un dialog
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]