10,007 matches
-
și a poame. „Am venit și eu la București”, spune ea și Își așază mâinile În poală. Ochii albaștri sunt tineri. Mâinile aspre te freacă cu busuioc după ce te-ai spălat În ligheanul smălțuit pus pe băncuța de lângă tufa de trandafiri ce Îmbracă aproape, fântâna. În fântână trăiește un balaur. Purtând cămașa albă și mirosind a busuioc intri În biserică. În timpul slujbei transpiri și Îți amorțesc picioarele. Ai vrea să ieși afară. Bat clopote și ard lumânări. Șerpi Își mistuie zvârcolirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Izvorul Nou, puhoi de lume se bulucește, unii pleacă, alții vin, iar printre ei, un milițian călare bagă În sperieți o țigancă care vinde semințe și, de spaima lui, se ascunde prin curți, lătrată de câini și zgâriată de spinii trandafirilor sălbatici. Bei și tu un țap cu sifon. Drumul spre casă Îl faceți tot pe jos și tot prin livezile de duzi și de zarzări. Deși e sufocant de cald, praful aspru este acum și fierbinte, pui paltonul pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
părea bine că mai avem un frate pe lângă Lixandru și că venea lumea și aducea plăcinte, iar mama În loc să le mănânce ea, ni le dădea nouă. La șase ani am făcut prima mea cusătură pe o bucată de cârpă, un trandafir și un pui, mama se ducea la lucru, eu adunam lemne aduse de apa pârâului și adunam buruieni și le tăiam și le dădeam la rațe. Grivei, câinele nostru, se tot ținea după mine, era un câine ciobănesc mare cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
l-a luat tata cu el la coasă, numai atunci o apucat să mă muște câinele lui Văsălie când eram băgat În părău după lemne și buruieni și numai după ce terminam treaba mă apucam de cipcă și mai coseam la trandafir și la puiul negru. Până când a venit vremea de școală și atunci tare mi-a plăcut că popa Banea care ne Învăța era om bun și eu mergeam ziua la școală și am scăpat, uite așa, șapte ani, de buruieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
femeie. Reapere În viața ta Gaetana. Zi de zi, seară de seară, lună de lună un buchet de flori În fiecare zi, În fiecare seară, de la ghioceii cruzi și violetele mirosind a pământ și a seră, până la floarea miresei și trandafirii de sfârșit de iunie. Plutind peste zăpezi, peste iarba parcurilor, peste asfaltul trotuarelor, zi de zi cu Gaetana, iubind nemărturisit, până la sfâșiere, și ochii negri ai Gaetanei, strălucind râsul ei biruitor, privirile ei triste recuperând neștiute amintiri, totul fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lucru mă tem, copile drag - obișnuia să-i spună maică-sa -, și anume când ai să te întâlnești cu primul spin în drumul vieții tale.“ De-ar fi fost aici ea, făcând ca din spinul acesta dintâi să înflorească un trandafir! „Dac-ar trăi mama, ar găsi o soluție în situația asta - își spuse Augusto -, care, la urma urmelor, nu e mai dificilă decât o ecuație de gradul al doilea. Și nu e, în fond, altceva decât o ecuație de gradul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu am băgat de seamă tăcerea. Doar atunci când am netezit tapetul pe perete și m-am lăsat pe spate, am văzut că se uitau fix la mine. Nu, nu la mine, ci la brațul meu stâng. Gura mică, precum un trandafir, a lui Debbie era strânsă într-o expresie de repulsie. Dar expresia fiicei mele a fost cea care m-a rănit. Am recunoscut-o imediat, deși nu o mai văzusem de ani buni. Era expresia pe care o avuseserăm noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
un cuvânt. Îmi părea rău că era supărată, dar trebuia să îmi iasă banii la numărătoare. Am luat-o de la capăt. De data asta suma mi-a ieșit bine. În seara următoare i-am adus lui Madeleine o duzină de trandafiri. Mi-a mulțumit, a spus că sunt frumoși și m-a rugat să dau jos vaza înaltă din dulap. M-am simțit ușurat. Mă neliniștisem din pricina nopții trecute, deși tot nu vedeam ce e în neregulă la un bărbat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mâna, întinzând iar monedele. Speranțele mele se împrăștie. Se îndreaptă spre chioșcul cu flori. Ce zici, Peter, crini sau lalele? Nu îmi sugerează garoafe. Acelea sunt pentru ziua mamei, în fiecare an. Această ocazie este unică. Nu zice nici de trandafiri. Sunt peste bugetul nostru. Deși lucrurile se vor îndrepta când se va pune iar pe picioare, să scapi din ghearele naziștilor nu a fost ieftin. Dar cine are nevoie de trandafiri cu crinii care sclipesc în amurg și cu lalelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
an. Această ocazie este unică. Nu zice nici de trandafiri. Sunt peste bugetul nostru. Deși lucrurile se vor îndrepta când se va pune iar pe picioare, să scapi din ghearele naziștilor nu a fost ieftin. Dar cine are nevoie de trandafiri cu crinii care sclipesc în amurg și cu lalelele care ard ca flăcările? Când am început din nou să mergem, bărbia lui era mai ridicată și spatele îi era mai drept. Își ridică mâna și își aranjează pălăria într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
simtă În nări chiar și acum, după o mie de ani, pentru că se asocia În mintea sa cu mirosul zăpezii proaspete. Pe fiecare masă, pe fețele de masă de un alb imaculat, stătea o vază de sticlă, cu un singur trandafir Înalt și drept. Pereții erau acoperiți de tablouri cu peisaje calme, de păduri și lacuri. Se Întâmpla uneori ca la o masă Îndepărtată, din colțul ghivecelor cu flori, să stea un ofițer britanic slab, care prânzea singur. Ședea țeapăn, șapca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de tablouri cu peisaje calme, de păduri și lacuri. Se Întâmpla uneori ca la o masă Îndepărtată, din colțul ghivecelor cu flori, să stea un ofițer britanic slab, care prânzea singur. Ședea țeapăn, șapca lui cu cozoroc odihnea la picioarele trandafirului. Unde vor fi ajuns tablourile cu lacuri și păduri? Și În ce colț de lume o fi prânzind acum ofițerul singuratic? Unde ai ajuns tu, Efraim? Ierusalimul - un oraș plin de nebunie și aleanuri. O tabără de refugiați, nu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
din atmosfera camerei de zi afară, în peisaj, transformându-l în închipuire într-o împrejurime armonioasă și îngrijită. Veranda, susținută de trei coloane, forma un gang umbros care ducea spre o peluză largă, împărțită în două de un răzor de trandafiri. În mijloc se afla un măr. Pe crengile lui aveau să crape mugurii în corale roz și bujorii își înclinau cu greu capul pe gardul din scânduri încrucișate care separa grădina de un drum peste câmp. În spatele acestuia creștea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ședeam cu brațele încrucișate în fața caietului deschis, ale cărui file rămâneau albe și goale. VIItc "VII" Șirul de case de pe o parte a străziitc " Șirul de case de pe o parte a străzii" Stam la fereastră, mă uitam la răzorul de trandafiri dintre coloane, la peluza de iarbă cosită și la gardul de-a lungul căruia înfloreau flox-ul și lupinii, priveam dincolo de drumul ce traversa câmpul, la barele întinse. Săpăturile începuseră, se construise o moară de măcinat cereale, un soi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe noi cum stăteam în ușa camerei noastre; în spatele lui mergea mama, cu fața ei de marmură. Pe urmă W. s-a așezat în fotoliu, a deschis Biblia, a citit fără să citească, și noi priveam de la fereastră răzoarele de trandafiri, de flox și de gălbenele, ne duceam cu ochii până departe peste peluza de iarbă și merii bătrâni, ca să ne putem întoarce capul de la el, să nu fim nevoiți să vedem silueta aceea prăbușită și să ne asigurăm că în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
din țevile de eșapament în grădina noastră, motiv pentru care aveam să „degenerăm“, ca romanii care băuseră odinioară vin din pocalele lor de plumb. Peluza era veștedă, copacii despuiați de frunze și, printre colonade, smocuri de paie acopereau tulpinile de trandafiri. Cu o cuvertură de pânză am acoperit cele două pupitre de pe care strânsesem tot și, așa lipite unul de altul, păreau o singură suprafață. Această suprafață albă care ocupa aproape întreaga lungime a camerei noastre am subdivizat-o cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
binoclu și să se întoarcă la perspectiva pe care i-o oferea câmpul, să observe păsările în tufișuri și copaci, să se uite la căprioarele din cercul de sticlă, cum pășeau seara ieșind din pădure pe ogoarele însămânțate, să fotografieze trandafirii când înfloreau și când se veștejeau. Dar făcea și ce îi recomandase Gaston D.: duminica prăjea pulpă de vițel și de oaie la grătar, și o zi întreagă arăta de parcă am fi putut s-o luăm de la capăt, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
întuneca treptat; camera de zi era acum exilul lui, luminată călduț de lampă, dar și de focul din cămin, unde revenea seară de seară dintr-o lume exterioară ostilă, era tăcut și cărând cu el o nesfârșită oboseală. Vara punea trandafiri în vaze, culegea un buchet de lupini și de nemțoicuțe în care mai înfigea și câteva margarete galbene și o frunză de ferigă, fiindcă lui W. îi plăceau așa de mult florile și oricum nu puteau să lipsească dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
reprezintă și sunt chiar și perfect proporționate. —Așa și trebuie să fie, am replicat eu sec. Maria luă în mână o vază pe care o umplusem cu un buchet de diferite flori de hârtie aranjate conform principiilor japoneze tradiționale Ikebana. Trandafiri, crini, frezii... și privește frunzele, habar n-aveam că poți face așa ceva. Sunt opere de artă! Nu eram obișnuită să mă laude atât de mult. Păi, voi cu ce credeați că mă ocup eu? Lisa ridică din umeri. Îmi imaginam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
carnea iubitei. E sătul de minciuna ei și cântă pe Leda întruchipată în statuie de aur: Nu-ți vei mai face jocul, perfidă, Ci vei surâde în aur, candidă, De pat, aproape-mi. Ochi, pietre verzi cu sclipirile pale, Sâni, trandafiri cizelați din opale, Topaz pe buze. Trupul de aur nu-mi va dispare, N-o să mă-nșele trupul splendoare, Satană dragă. Trupul din carne poate să-mi plece Trupul din aur mă va petrece Mereu și veșnic. În drum viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
rentabil. Deja pe când aveam zece ani puteam să deosebesc la prima vedere un Hans Baldung, care era numit Grien, de Matthias Grünewald, pe Frans Hals de Rembrandt și pe Filippo Lippi de Cimabue. Cine a pictat-o pe Madona cu trandafiri? Dar pe aceea cu văl albastru, măr și copil? Întrebat, la solicitarea lui, de mamă, care acoperise cu două degete titlurile tablourilor și numele artiștilor, răspunsurile fiului veneau cu maximă precizie. La acest joc casnic de-a ghicitul, dar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mohorât, arăt ca un elev cu o pubertate timpurie, care poate fi bănuit de ostilitate împotriva descălilor duri: dacă e provocat, poate deveni violent. Așa s-a și ajuns apoi ca un profesor de muzică gras și îndesat, al cărui Trandafir sălbatic cântat cu o voce pițigăiată noi îl acompaniasem cu sunete și mișcări abrupte de jazz, m-a mustrat numai și numai pe mine și a îndrăznit chiar să mă zgâlțâie, la care eu i-am apucat cravata cu stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care a mai scris-o după aceea. Și pe urmă ordinul de încorporare pe masa din sufragerie, speriindu-i pe tata și pe mama. Oare ea s-a așezat pe dată la pian și a zdrăngănit ceva din Grădina de trandafiri? Oare abia după aceea s-a lăsat cu lacrimi? Nu, filmul se cere dat înapoi: cu puține zile înainte ca hârtia ștampilată să-i fi amuțit pe părinți, am făcut o călătorie cu ei prin Zoppot și Gotenhafen la Putzig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
întreprinderea în care să învețe. Departe de animalul behăitor, departe de corpurile punctate ale acelui Christ atletic răstignit pe cruce și departe de madonele stând pe secera lunii cu un picior sprijinit în pământ, departe de granitul lustruit și de trandafirii frânți, pe care îi dăltuisem ca relief de medalion pe pietrele de morminte pentru copii. Nu mai voiam să văd niciodată găini Leghorn ciugulind printre pietre de mormânt. Marea întreprindere a firmei Moog, amplasată la capătul Bittweg-ului, mă atrăgea. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
iedera se simțea bine și urca până sus, sub streșini. În curte, în jurul straturilor de flori, tufe de cimișir tunse drept, care tiveau drumuri în formă de cercuri. Toate într-o ordine a lor. Fără buruieni. Drumurile greblate. Până și trandafirii miroseau a săpun de casă. Am așteptat să-și termine plânsul. Poticnit, de parcă fiecare cuvânt îi cerea îndrăzneală, ieșea la suprafață amărăciunea: cu totul altfel își închipuise ea viața la mânăstire... Ca acum doi ani în Italia, cu activități sociale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]