8,137 matches
-
monarhiei, transformând statul din Regatul României în Republica Populară Română. Prin înlăturarea monarhiei, a fost dărâmată în țara noastră una din cele mai puternice citadele reacționare. Era necesară înlăturarea unei forme de stat moștenite din timpurile întunecate ale Evului Mediu, urâtă de popor, formă de stat care constituia o mare piedică în drumul desvoltării revoluționare a României (Roller, 1952, p. 747). Am văzut cum semnificațiile monarhice asociate zilei de 10 mai (1866, 1877, 1881) au fost evacute odată cu repilonarea ordinii temporale
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
chiar nunta de argint sau chiar nașterea primului nepot etc.), sunt situate în contextul realității comuniste. Dincolo de toate privațiunile create de sistemul comunist, acesta era fundalul social politic în care indivizii își trăiau viața, legau prietenii, întemeiau familii, iubeau și urau. În ciuda lipsurilor endemice cauzate de economia planificată socialistă, nu este deloc dificil de înțeles că oamenii ale căror evenimente sociale semnificative s-au consumat în timpul fostului regim să se raporteze pozitiv față de trecutul comunist. Din punct de vedere biografic, indivizii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
E Saqao a intrat în posesia ARG (palatul imperial) și a trezoreriei, a intrat în palatul regal și s-a declarat Amir al Afganistanului. În timpul guvernării sale de nouă luni, Bacha a comis atrocități împotriva cetățenilor capitalei afgane, care îl urau pe acesta, dar și pe Amir Amanullah și vroiau o schimbare cu orice preț. Fostul comandant șef al armatei afgane, Nadir Khan, și-a dat demisia din cauza divergențelor cu regele Amanullah, dar continua să fie popular, considerat erou pentru victoria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
căsătorit și avea un copil. „În 1884, la 26 octombrie, când m-am înmatriculat, Haeckel era prorector. Nu se poate descrie puterea sugestivă pe care o exercita el, cu aureola lui de savant, asupra noilor înscriși, când le strângea mâna, urându-le spor la muncă””., consemnează N. Leon parcă cuprins de emoție. Pe lângă faptul că Haeckel avea o faimă internațională de mare zoolog și filosof al biologiei, avea și o figură impunătoare: „Haeckel avea atunci 50 de ani, era înalt și
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
pe propriul copil, avînd o încredere totală în ea. De aici se trage legenda care m-a fascinat și m-a făcut să sper și să visez la pățania lui Ali Baba, dar un pic schimbată, adică eu nu eram urît ca acesta și nici doctorul nu era hoț. Legenda spune că rusnacii se apropiau de Prut, deja se auzeau tunurile și doctorul a încredințat Savetei o mașină de făcut bani și alte scumpeturi. Cuminte, Saveta le-a îngropat frumos pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lui. Dar cum vorbea Robert? Ei, bine, cu o voce plăcută de bariton, vorbea corect gramatical și-și presăra discursul cu picanterii de succes la publicul prost. Să creăm o societate... modernă, funcțională... Chiar dacă n-ar fi fost așa de urît, zău că nu l-aș fi votat. Mai mult, cînd îl vedeam cum pupă blonda aia în public, cu ostentație, îmi venea să-i crăp bostanul ăla hidos. Unde mai pui că n-am văzut-o niciodată, pe fata asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bine, spun eu. Cinci milioane! Cucoana a dat trei pe un parfum. Observ individul ăsta cum clocotește revolta în el. Să dormi în casă cu o astfel de fiară! Totuși, Raj, sînteți neamuri, este sora ta, nu cred că-i urăști. Nu, nu-i urăsc. Dar uneori i-aș omorî. Au noroc de ăla micu... Îl iubești? Raj întoarce capul. Cînd revine, văd lacrimi pe obrazul său. Pentru el mă omor. Știți cum vine la mine... cum nu mănîncă decît cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
milioane! Cucoana a dat trei pe un parfum. Observ individul ăsta cum clocotește revolta în el. Să dormi în casă cu o astfel de fiară! Totuși, Raj, sînteți neamuri, este sora ta, nu cred că-i urăști. Nu, nu-i urăsc. Dar uneori i-aș omorî. Au noroc de ăla micu... Îl iubești? Raj întoarce capul. Cînd revine, văd lacrimi pe obrazul său. Pentru el mă omor. Știți cum vine la mine... cum nu mănîncă decît cu mine. Doarme numai cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
jos. Ai lăsat cheile la cineva? Nu. Ce facem? Sparge ușa, distruge totul, fă ce vrei. Amicul meu e puțin derutat și închide telefonul nemulțumit. Din nou îmi revin și cad în tăcere și contemplație. Fac totul aproape mecanic și urăsc ceasul care se apropie, cu mare viteză, de ora plecării. Ingela ne povestește. Înainte, anul trecut, străinii nu aveau voie pe această insulă... Un om ne turna la poliție... pînă a venit și fratele lui din America. Cetățean american. Noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Mă întorc bătut. Dacă pe alei nu-i chip, atunci o să sar un gard viu. Numai că foșcoteala pe care o fac sperie o lighioană ca șobolanul. Avem șobolani?! Ei, bine, diseară pun capcana, îmi spun hotărît. Adevărul este că urăsc șobolanii, dar tare de tot. În sfîrșit, sînt în piscină, deși mai sînt chirăit de cei cu care împart spațiul vital. O libelulă se joacă atingînd apa cu mare precizie. O nătăraucă de albină încearcă să facă la fel. Te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nganga finuțului meu. Ptiu! Rătăcesc pe străzi și ezit să intru la babalawó. Mă rodea în "organism" cuvîntul ăsta de ipochimen. Ceva trebuia să fac, să stopez ura din sufletul acestui copil minunat, care pînă la șase luni n-a urît pe nimeni, adică aproape pe nimeni, că pe tatăl său nu prea putea să-l sufere de mic tare. Intru oarecum sfios la babalawó, sacerdotul lui Orula, unul din cei mai de seamă orisha. Preotul ăsta este mai negru ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tot atletic și tot cubanez. Al treilea era un negru din Nigeria, cum am mai spus. Nu prea înalt, cu mîinile lungi care treceau cu mult în josul genunchilor. Eu n-am văzut mîini așa de lungi decît la maimuțe. Era urît ca naiba. Nina era volubilă și plăcută la vorbă. Făcea mereu cîte o glumă și răspîndea celor din jur bună dispoziție. Du-te și fă o cafea, spune Nina autoritar soțului. Amorul meu, dar mîine am examen... Băiatul, uite aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și altele, care împreună, constituie centrul forței magice care vine, la invocare, să facă ce-i cere babalawó. Rău sau bine. * "Oh, Sfinte Spirit al urii, faceți să nască în inima mea o ură de moarte, așa cum Ataró l-a urît pe Belcebú, pentru ca prezența lui să-mi fie repulsivă..." * Nu, mulțumesc mult, domnule. ** Și două înghețate... și bere foarte rece, te rog...! Îți dau foc! ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cele mai mari bucurii copiilor, iar părinții și bunicii se pregăteau să primească urarea de sănătate, fericire și un an mai bun. Începând de la 7 la 16 ani mergeam cu plugușorul format din doi până la patru copii. În primii ani uram pe la rude și la cei ce ne invitau. Ulterior, luam casele la rând. La unele familii eram invitați în casă, ne serveau cu vin și în raport cu vârsta primeam un colac mai mare ori mai mic și o anumită sumă de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Era un fel de debut în ale maturității pe linie de școală a vieții. Copiii mai măricei umblau, în pereche, cu buhaiul, iar cărăcuda, cum li se spunea țâncilor, umblau în cete de câte 4-5, formate de regulă din neamuri, urând pe la ferestre până își umpleau trăistile cu colaci. În anul 1947 sau‟48, nu-mi mai aduc bine aminte, capra a fost făcută de gașca noastră. Eu am jucat rolul moșneagului. Capra (un țol căptușit pe dinafară cu hârtie colorată
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
politică, ziarele nu sunt locuri ale conflictului. Nu se vociferează, nu se schimbă injurii și îmbrânceli, nu se caută harțagul cu orice preț. În răsărit, dimpotrivă, aerul e apăsător, ca deasupra unui câmp de luptă. S-ar zice că toată lumea urăște pe toată lumea. Cearta este un mod de viață. Zgomotul de fond al conviețuirii noastre este bombăneala, recriminarea, scandalul. Trăim din resentiment. Lupta politică vizează exterminarea adversarului, gazetăria e un apogeu al nervozității ofensive. Intelectualii se ceartă între ei, societatea civilă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
trebuie să fie cumplit. Evident, cei loviți de această patimă mă irită și, adesea, mă dezgustă. Dar - o spun fără ipocrizie - mi se întâmplă, nu o dată, să îi compătimesc. Încerc, de pildă, să mă pun în pielea celor care îl urăsc pe Traian Băsescu. Nu în pielea celor 90% dintre români care și-au pierdut încrederea în el, ci în pielea micului grup de activiști anti-prezidențiali care ne oferă, seară de seară, cu o nedisimulată bucurie a atacului, ample execuții publice
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
compliment, trebuie să-mi spună des: „Ai mai slăbit!“ În sfârșit, cei care mă detestă nu ezită să-mi ia peste picior conturul, așa încât să rezulte că mă îndop zi și noapte, că fac orice pentru o sarma, că sunt urât, grețos, porc păros, înecat în valuri de grăsime etc. Fie care, după anvergura urii și a imaginației proprii. Să ne înțelegem: nu sunt ușă de biserică. Sunt pofticios și, eventual, lacom. Nu reușesc să mă feresc, întotdeauna, de oarecari excese
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
altă parte, nimeni nu suportă să fie privit cu binoclul întors, să devină obiect al verdictului moralizator. Cei mai feroci dintre judecători sar ca arși dacă cineva îndrăznește să le pună la îndoială virginitatea, legitimitatea, autoritatea. Ne place morala, dar urâm pe moraliștiă Un nărăvit demon al clasificării m-a împins, în zilele din urmă, să încerc o rapidă sistematizare a dome niului. Am identificat patru feluri de a înțelege și practica cultul diafan al eticului. 1. Gesticulația morală. (Constantin Noica
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
asta o fac și alții: veverița, de exemplu, ori vulpea, ambele concurate tot mai strâns de forme negre, mai ales În oraș, unde veverița deja a sosit. Cade ca din cer numele altei specii: câinele. Da! Iubesc pisica, dar nu urăsc câinele, și nici pe alții. Avem nevoie de toți, ne constituie mediul, chiar dacă nu conștientizăm că nu suntem singuri. Nici măcar independenți... „Sâmbătă cu prieteni“, 15 iulie 2000, ora 18,09 56. („“)Grabă Omul pare a sta pe loc În vreme ce Natura
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
am să mă leg și de asta... Greu de intuit, dar musai repede, căci sunt În direct, ce iscodește interlocutorul, un fel de anchetator de fapt. Deocamdată aruncă o nadă... apoasă (rachiul va urma, desigur, mai târziu). Păi bețivul a urât Întotdeauna apa din vin, mai ales pe aceea adăugată la „botezul“ oficiat de cârciumar. Că François Villon i-a condamnat pe aceia la toate torturile și execuțiile - cu rafinamentul ajuns la apogeu - medievale, e o treabă. Alta e că bețivul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sigur că nu. Și atunci, cum Îi puteți hotărî ziua de mâine? Nu neapărat ucigându-l - dar ajungeți și la asta, căci vă costă 50 de mii pe zi -, ci tolerându-i prezența, dar una „cumințită“, jugănit. Zgârâi urechi fine? Urăsc eufemismele, precum eutanasiere, respectiv sterilizare, căci ele sunt o mască pentru cruzimea voastră caracteristică: vói purtați războaie... Oricum ar fi, cine hotărăște asta? Voi, față de cei de “dedesubt”. Ce-ar fi dacă cineva de deasupra voastră - să zicem dumnezeu, deși
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu pricina a făcut o poate Împotriva voinței lui. Dar a Învățat astfel că nu toți oamenii Îi sunt ostili, iar „mâine“ el va aduce la normal numărul porumbeilor din Piața Unirii... Miau Fie vorba Între noi, uliul nu-i urât de loc. Unde mai pui că găinațul lui nu e atât de lipicios și corosiv pe statuia lui Cuza, iar prezența lui e una cât se poate de discretă... „Meridian“, 27 iulie 2001, ora 12,47 36. E-uri și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
trebuie, căci voi vedeți În mine simbolul răutății, parșiveniei, ghinionului ba chiar și asociata vrăjitorilor și unealta dracului. Cred că am aflat răspuns la Întrebare: am plecat taman la vreme căci la orizont se profila crucea și apoi semiluna, ambele urând zeii, iar voi Încă mai erați păgâni. Și totuși, eu vă iubesc căci, naturală, nepervertită căci sunt independentă, vă văd Încă parte a Naturii, aceea pe care o iubesc inclusiv prin pasul meu atât de ușor. Iată de ce vă fac
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Întreba Natura, ea v’ar răspunde printr’un singur cuvânt: cumpătare, iar cele trei exemple de luxuri inutile - ah, ce pleonasm! - ar deveni fericire, sănătate și tinerețe fără bătrânețe, așa cum numai În basme le mai puteți afla. Dar vi le urați cu orice prilej... Urmându-mi sfatul, veți avea numai de câștigat. De pildă, o economie de mijloace, căci mai econom decât Natura nu e nici un doctor În economie; aplicând soluțiile ei, veți putea „conversa“ cu Natura, ferindu-vă astfel de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]