10,104 matches
-
se simtă primejduiți în interesele lor de acțiunea de purificare morală a vieții românești pe care o promovează Mișcarea Legionară și să nu reacționeze prin toate mijloacele împotriva ei. Dar se înșeală toți talmudiștii, masonii și bolșevicii - uniți într-o vastă și deloc surprinzătoare conspirație antilegionară - dacă cred că vor reuși să elimine din istoria națională pagina eroică pe care a înscris-o, prin creație și jertfă, o generație strălucită. De pe soclul moral pe care s-au înălțat, prin viața și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
bun pentru omenire. Avertisment Aș vrea în primul rînd să-mi exprim recunoștința, imposibil de transpus în cuvinte, față de familia Pippidi-Iorga; față de doamna Liliana, fiica profesorului Iorga, și față de dr. Andrei Pippidi, nepotul profesorului Iorga, pentru informațiile, ajutorul, sfaturile și vastul material documentar pe care mi l-au oferit. Pe parcursul anilor în care mi-am efectuat cercetările, într-o perioadă cînd contactele cu istoricii occidentali nu erau bine privite de toată lumea din România, m-au invitat de nenumărate ori la ei
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
marxismul, nici junimismul nu vor fi adoptate de Iorga drept filosofia sa politică, ci doar naționalismul marelui poet național Mihai Eminescu. Iorga nu a adoptat imediat ideile lui Eminescu. Eminescu își făcuse apariția pentru el după ce se familiarizase cu un vast spectru filosofic. Dar Eminescu va constitui ulterior influența decisivă, modelîndu-i opera politică, literară și (într-o oarecare măsură) istorică. Mai presus de orice, ideile lui Eminescu au stat la baza conceptului de națiune al lui Iorga. Drept urmare, înțelegerea mesajului lui
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
decît să-ți asumi sarcina de a descoperi documentele 51. Iorga era de părere că numai utilizarea selectivă a documentației îl poate ajuta pe istoric să pătrundă în esența evenimentelor trecute și să reușească să le reconstituie; doar cunoștințe istorice vaste pot duce la realizarea acestei selecții. Documentele îl ajută pe istoric să dobîndească introspecția care duce la adevăr. Dar faptele sînt supuse interpretărilor. "Certitudinea" (cum îi spunea Iorga) este o aproximare a adevărului. El căuta semnificativul, dar știa diferența dintre
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
finanțele au o importanță crucială în problemele de stat, întrucît nu a făcut niciodată distincție între stat și națiune sau împrejurările istorice în care s-a născut aceasta. Este adevărat că a scris cîteva istorii economice, bazate pe o documentație vastă și pe mii de fapte geografice și beneficiind de o interpretare paternalistă. O înțelegere pertinentă a schimbărilor tehnologice și economice era exact ceea ce l-ar fi ajutat pe Iorga în postura lui de politician. Simțul atotconvingătoarei influențe a istoriei al
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
anii '30, deceniul crucial al acestui secol din punct de vedere politic, Iorga a muncit febril. Randamentul său este inegal calitativ și ca intensitate, așa cum era și de așteptat de la o persoană avînd reacții diverse, filosofia romantică, stilul impresionist și vastul său intelect; dacă ar fi dat dovadă de o intensitate egală timp de treizeci de ani, n-ar fi fost nimic altceva decît un automat. Și-a adunat adesea articolele și le-a publicat sub formă de carte 69. Dar
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Iorga era uluitor. A publicat 700 de titluri numai referitor la istoria românilor și nu a existat nici un aspect din trecutul României care să fie prea lipsit de importanță pentru ca el să nu-i dedice energia sa intelectuală. Opera aceasta vastă, chiar dacă este de o calitate inegală, constituie totuși o mare contribuție reală în istorie și în istoria literaturii. Atunci cînd a fost smuls de la masa lui de lucru de către banda de teroriști legionari, Iorga lucra la Istoria sa Universală. Avea
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
școli de istorie a luat forma monumentalei sale opere, Istoria românilor, în zece volume (București, 1936-1939). Ca răspuns la acuzațiile că scrie istoria bizuindu-se pe "intuiții" și nu-și sprijină afirmațiile pe documente, aceste zece volume conțin cea mai vastă documentație posibilă. În zadar și-a bătut Giurescu joc de această lucrare chiar înainte de apariția ei! Giurescu îi scria lui Munteanu (imitînd felul în care pronunța Iorga sunetul r): "Ei, drrhaghă, generația asta bolșevică e atît de obraznică". "Dar voi
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
intenționează să devină o ștampilă de cauciuc. Asemeni tuturor celor din Lumea a Treia, Iorga admira însă eforturile în direcția industrializării ale sovieticilor. "Nu-mi voi ascunde admirația față de URSS (în perioada anilor '30), considerînd experiența lor drept cea mai vastă experiență din istoria lumii și a omenirii"31. Adevărata afecțiune a lui Iorga poate fi descoperită citind cele două necrologuri scrise de el în a doua jumătate a anului 1937. Primul consacrat intelectualului umanist de tip secolul al XIX-lea
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
a mea nu are nici una nici alta. Repede la culcare, cu o sticlă de apă fierbinte la tălpi. Sunt foarte obosit. Cred că nu-mi va fi prea ușor să scriu despre teatru. Poate că reflecțiile mele asupra acestei teme vaste vor forma obiectul altei cărți. Ar fi mai bine să încep direct cu Clement Makin. La urma urmei, din cauza ei mă aflu aici. Ăsta era ținutul unde a copilărit, a crescut aici, pe coasta asta singuratică. N-am vizitat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
când vorbesc de mama, trebuie s-o descriu și pe mătușa Estelle. Era, după cum am mai spus, americană, deși nu-mi amintesc să fi descoperit vreodată de unde anume se trăgea; pentru mine, pe atunci, America era o noțiune vagă și vastă. Nu știu nici măcar unde sau cum a întâlnit-o unchiul meu. În mod cert însă, mătușa Estelle reprezenta pentru mine un simbol al Americii: libertate, veselie, zgomot. Unde se afla mătușa Estelle erau și râsete, muzică de jazz și (vai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
bine să arunc un văl asupra acestei chestiuni, care începuse să mă frământe intens. Dar până la urmă am hotărât să scriu despre ea, ca să constat dacă pot aborda în vreun fel, sau să descopăr că am reușit să abordez subiectul vast care e Hartley. Și, așa cum m-am pomenit pe neașteptate scriind spontan că „Bunicul meu dinspre tată avea o grădină de zarzavat pe care-l vindea la piață în Lincolnshire“, am descoperit acum că, rătăcind prin caverna mea, n-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Hartley, că era unica și continua situație pentru mine, starea finală a lucrurilor, centrul universului. Îmi pare rău, am spus. Și-a clătinat și și-a scuturat ușor capul de emoție, la auzul acestui penibil tribut. O scurtă litanie, un vast dar laconic „Amin!“. — Eu, am continuat, nu m-am căsătorit, n-am fost însurat niciodată. Și-a mișcat din nou capul, privind în jos la batista înroșită. Și o clipă am rămas împreună în tăcere, ca și cum am fi contemplat, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de umilință, toate aceste sentimente pe care le încercasem când o văzusem stând acolo în fața mea, sub chipul unei femei bătrâne. Nu arăta obosită, oboseala era, într-un fel, însăși expresia feței ei, nu atât tristețe și suferință cât o vastă istovire, ca aceea a unui om care a muncit din greu ani și ani la rând. — Mă simt foarte bine, în afară de niște nesfârșite tulburări stomacale. Tu arăți bine, Charles, și atât de tânăr! Trebuie să plec. Se foi pe lângă mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
acord prea multă atenție Poruncii a zecea și celei de-a șaptea; mă străduiam totodată să nu aștept în fiecare moment apariția lui Hartley. Soarele luminos pătrundea prin sticla ușor verzuie a ferestrelor înalte, boltite, ale bisericii, și făcea ca vasta încăpere - căci până la urmă asta era - să pară stranie și neplăcută. Plutea o mare cantitate de praf, dansând lenevos și aerian în lumina soarelui, iar parfumul trandafirilor se îmbina cu praful și cu un iz de lemn vechi, mucegăit, conferind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
avea iarăși cu totul altă față, nu mai era întunecat, ci luminos, auriu, aurit cu praf de aur, ca și cum îndărătul stelelor pe care le văzusem înainte se ridicaseră o serie de cortine, o cortină după alta, și acum priveam în vastul interior al însuși universului, de parcă universul își întorcea încet căptușeala pe dos. Stele dincolo de stele și stele dincolo de stele dincolo de stele, până când nu le mai despărțea nimic, nimic nu mai era îndărătul lor, decât pulbere aurie de stele, și nici un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai aproape, atingând atât de gingaș stânca, încât se propaga doar ca o vibrație. Marea, supunându-se stelelor, se scufundase în întuneric. Iar stelele păreau să se miște, și aproape că percepeai rotația cerurilor ca pe un fel de trosnet vast, numai că acum nu se mai întâmpla nimic, nici țâșniri de stele, nici prăbușiri de stele pe care simțurile omenești să le poată sesiza sau măcar concepe. Totul era mișcare, totul era schimbare, și acestea erau, într-un fel, vizibile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
picioare și legat într-un chip foarte ciudat cu pământul, de parcă devenisem brusc extrem de înalt. Pe urmă a început să mi se pară că un foarte mare număr din femeile mele se găseau acolo; dar Hartley, nu. Ea era o vastă absență, o făptură în parte nematerializată, chipul ei ivindu-se întruna chiar deasupra razei mele vizuale, ca o lună evanescentă. Am căutat întotdeauna la femei un refugiu. Și, într-adevăr, ce altceva sunt femeile dacă nu niște refugii? Și uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
zăcusem pe stânci și văzusem cea de pe urmă tainiță a stelelor, când universul se răsucise cu înăuntrul în afară, și acest lucru îmi evocase ceva, numai că nu-mi puteam aminti ce; abia acum, când vedeam parcă din nou acel vast, vag schimbător, infinit de adânc dom de stele luminoase, aurii, stele dincolo de stele dincolo de stele, mi-am adus aminte ce mi-am spus că nu trebuie să uit. Era vorba de luminile schimbătoare de la cinematograful Odeon, unde mă duceam cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
trandafiri. S-a auzit un trosnet slab dar înfricoșător, și un spin ascuțit mi-a străpuns gamba. M-am instalat teribil de incomod, înghețat de spaimă, cu spatele rezemat de zid, cu ochii holbați și gura căscată, zărind brusc marea vastă, argintată de lună, care se așternea sub mine, și așteptând cu groază să aud un: „Cine-i acolo?“. Dar glasurile continuau să discute, și acum le puteam desluși foarte dar. Cât e de ușor să spionezi niște oameni lipsiți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
încolăcesc brațele în jurul ei. Nu mi-a mai pomenit de Clement. Era unul din acele momente în care părea că din mila și din iubirea mea încolțește speranța. Și reflectam obsedant asupra faptului misterios că Hartley avea o conștiință la fel de vastă [i o istorie la fel de lungă ca și a mea, și că nu voi ajunge niciodată să cunosc, nu voi avea niciodată acces la această făptură interioară. Eram, firește, nerăbdător. Mă așteptasem ca, după inerenta disperare, întreaga ei făptură să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
târziu, mi-am dat, desigur, seama, că întreaga situație era cea care le tăia graiul; și situația era creată și menținută de mine. Acest răstimp al încarcerării lui Hartley ia în memoria mea dimensiunile istoriei unei întregi drame mentale, cu vaste desfășurări, transformări, înfruntări, surprize, progrese, reveniri, crize. Obiectiv, a fost o perioadă care s-a întins doar pe vreo cinci, șase zile. Dar a conținut într-adevăr istorie, dramă, prefaceri. E ciudat că, imediat după prima zi, am încetat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fie impresionată de gândul la Titus, de răscumpărarea iubirii pentru el, de ideea unei familii noi, a unei lumi noi! Nu avea decât să-și deschidă ochii, să-și întindă mâna și să spună „da“. Pe undeva, zăceau înlănțuite niște vaste forțe eliberatoare, care trebuiau să se dezlănțuie. Nu era decât o chestiune de așteptare, să o rețin aici și să las timpul să-i lumineze mintea. I-am oferit micul dejun și am încercat din nou să-i vorbesc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lui Gilbert. Nu adia nici o suflare de vânt, nici cea mai firavă briză. Marea era de un calm amenințător, total netedă, sticloasă, lucioasă, uleioasă, de un azur uniform. Pe întreaga întindere a orizontului țâșneau fulgerări mute, iluminații extraordinare, ca niște vaste, foarte îndepărtate focuri de artificii, sau ca lugubre experiențe atomice. Nici un nor, nici un tunet, doar aceste uriașe izbucniri de lumini fugitive, silențioase, galben-alburii. Discutasem cu Hartley, discutasem despre trecut, gustasem din nou acel fluid de pură comunicare dintre noi, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
întâmplare, care n-a fost chiar întâmplare curată, am ajuns să fiu medicul său. Eu sunt indian, originar din Dehra Dun. Când l-am întâlnit prima dată pe domnul Arrowby, mi-am dat imediat seama că e o persoană cu vaste cunoștințe. Acum, de când am sosit la el, am înțeles imediat că și-a provocat moartea de bunăvoie. Vă spun acest lucru, ca să vă asigur că nu trebuie să vă întristați prea mult. Domnul Arrowby a murit împăcat, după ce a considerat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]